Decizia nr. 47 din 22 iunie 2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 837/1/2020 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiţii de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiţii de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul şi plata sporurilor de condiţii de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor şi sporurilor în plată din decembrie 2009”.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.142/107/2018, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată.

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010

Legea nr. 285/2010

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, denumită în continuare Legea nr. 283/2011:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 923 din 11 decembrie 2015, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în anul 2018, reclamantele – persoane fizice – au chemat în judecată pe pârâtul A, solicitând să se dispună obligarea acestuia să calculeze şi să plătească fiecăreia sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv în perioada 5 septembrie 2015-1 decembrie 2016 şi din 1 martie 2018 până la data pronunţării sentinţei, prin calcularea sporului pentru condiţii de muncă raportat la salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la achitarea integrală.

În motivarea acţiunii au arătat că sunt angajate ale pârâtului A, încadrându-se în categoria de „personal plătit din fonduri publice” conform dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale actelor normative subsecvente şi ulterior ale Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017). În perioada indicată în petit, acestea au beneficiat de sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4 din Ordinul nr. 547/2010, iar, începând cu 1 martie 2018, de un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 55%, potrivit anexei nr. 2 lit. A pct. 17 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Prin Legea-cadru nr. 284/2010, în noţiunea de „salariu de bază” au fost incluse salariul de încadrare şi celelalte sporuri (de vechime, prevenţie etc.), rămânând în afara salariului de bază sporul pentru condiţii de muncă. Aceste elemente care compun salariul de bază au rămas neschimbate prin legi succesive până în anul 2016, pentru perioada din petit operând art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, iar, după cu 1 martie 2018, Legea-cadru nr. 153/2017.

În cauză, în mod greşit şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum şi ale art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, pârâtul a procedat la calculul drepturilor salariale prin raportarea sporului pentru condiţii de muncă la salariul de încadrare, iar nu la cel de bază, cum în mod normal ar fi fost corect.

Reclamantele au precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului să calculeze şi să plătească sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, prin calcularea sporului pentru condiţii de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la achitarea integrală, pentru asistentele medicale – pentru perioada 1 septembrie 2015-1 decembrie 2016, iar, pentru infirmiere, îngrijitoare şi registrator medical – pentru aceeaşi perioadă şi de la 1 ianuarie 2019 în continuare sau până la pronunţarea sentinţei.

Au susţinut că regulamentul din 2010 aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 a fost în vigoare şi nu a fost abrogat implicit odată cu abrogarea Legii nr. 330/2009, prin apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, şi nici prin apariţia Legii-cadru nr. 153/2017, care a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că prevederile lui s-au aplicat în continuare, începând cu 1 ianuarie 2011 şi până la apariţia noului regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, astfel cum rezultă şi din Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Tribunalul Alba, prin Sentinţa civilă nr. 925 din 13 iunie 2019, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantelor, cu titlu de despăgubiri băneşti, sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, pentru perioadele solicitate prin cererea precizatoare, prin calcularea sporului pentru condiţii de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, şi nu la altă bază de calcul, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la achitarea integrală a sumelor.

În considerente s-a reţinut că reclamantele se încadrează în categoria de „personal plătit din fonduri publice” şi salariile lor de bază trebuiau să fie calculate de către pârât conform dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 şi actelor normative subsecvente acesteia în perioada 19 decembrie 2015-30 iunie 2018, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017 şi ale actelor normative subsecvente acesteia începând cu data de 1 iulie 2018.

În anul 2010, în noţiunea de salariu de bază au fost incluse salariul de încadrare şi sporurile prevăzute în notele anexelor vechii legi-cadru, Legea nr. 330/2009 – art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. În cazul reclamantelor, nota anexei II/2 a Legii nr. 330/2010 prevedea că în coloana „Bază” sunt cuprinse sporul de vechime în muncă, sporul de prevenţie şi cuantumul primei de stabilitate, rămânând în afara salariului de bază numai sporul pentru condiţii de muncă.

Potrivit art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, acest act normativ s-a aplicat etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază prin legi speciale anuale. În prima etapă, în anul 2011, a fost utilizată o valoare a salariului de bază egală cu cea stabilită pentru luna octombrie 2010, majorată cu 15%, conform art. 1 din Legea nr. 285/2010. De altfel, elementele care au compus salariul de bază stabilit pentru anul 2011 au rămas neschimbate pentru anii 2012 (conform art. 1 din Legea nr. 283/2011), 2013 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012), 2014 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013), 2015 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014) şi 2016 (art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015), aşa încât criticile reclamantelor formulate în sensul că sporul pentru condiţii de muncă a fost calculat greşit prin raportare la salariul de încadrare au fost apreciate ca fondate de către prima instanţă.

Tribunalul a mai avut în vedere faptul că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost succesiv prorogată până la data de 1 ianuarie 2017 şi că, prin urmare, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/2017 (HP), Ordinul nr. 547/2010, subsecvent vechii Legi-cadru nr. 330/2009, a continuat să producă efecte juridice şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011 – data intrării în vigoare a noii Legi-cadru nr. 284/2010, constituind norma de trimitere, conform pct. II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011. Or, prevederile art. 14 alin. (1) din anexa la Ordinul nr. 547/2010 sunt în sensul că „Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament”.

Instanţa de fond a constatat că, începând cu 1 iulie 2017, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 şi, potrivit art. 38 alin. (2), de la această dată cuantumul sporului pentru condiţii de muncă trebuia menţinut în plată celor care au beneficiat anterior de acesta şi au continuat să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii, la nivelul celui acordat pentru luna iunie 2017. Ulterior, de la 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II a legii, cuantumul sporurilor, pentru condiţii de muncă, se determină conform regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din regulament, adică prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază din luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele acestui act normativ.

Astfel, prima instanţă a apreciat că reclamantelor li s-au acordat sporurile pentru condiţii de muncă într-un cuantum inferior celui cuvenit, ca urmare a unui mod de calcul eronat, respectiv prin raportarea procentului corespunzător la o altă bază de calcul decât salariul de bază, aşa încât diferenţa dintre cuantumul drepturilor salariale cuvenite şi cel acordat se cuvine acestora cu titlu de despăgubiri, potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul A, învederând că Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost niciodată aplicată integral, prevederile art. 21 fiind suspendate succesiv prin acte normative care au prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 1 ianuarie 2017.

În această perioadă nu a existat un regulament care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa III la Legea-cadru nr. 284/2010, precum şi condiţiile de acordare a acestuia, iar, prin Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat în sensul că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009.

Apelantul pârât a susţinut că instanţa de fond a făcut referire şi a luat în considerare doar prevederile art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, fără a avea în vedere şi dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol din regulament, care prevăd limitarea cuantumului sporurilor pentru condiţii de muncă în anul 2010 prin raportare la luna decembrie 2009; de asemenea, a ignorat şi nu a argumentat aplicarea următoarelor acte normative: Legea-cadru nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

A precizat că, începând cu luna decembrie 2016, prin Legea nr. 250/2016, s-a adus următoarea modificare în ceea ce priveşte modul de calcul al sporurilor, astfel: „Art. 4. – La articolul I punctul 1, după alineatul (6

În cadrul soluţionării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu cererea formulată de reclamante în temeiul art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acesteia de către instanţa supremă.

Curtea de Apel Alba Iulia a considerat că de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 14 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi că, din acest text legal nu reiese cu claritate dacă sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4, se calculează la salariul de bază din luna decembrie 2009 sau acest spor se stabileşte şi se plăteşte prin raportare la salariul de bază al lunii pentru care se acordă sporul în discuţie.

Instanţa a reţinut, totodată, că problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din informaţiile publicate pe portal, şi că nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, verificate până la 26 februarie 2020.

Intimatele reclamante au susţinut că, din 2010 şi până în prezent, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent termenul de intrare în vigoare a acestui act normativ; s-a procedat doar la o „reîncadrare scriptică” a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor şi sporurilor s-a „realizat faptic” la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

Prin Ordinul nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, lege care a fost abrogată prin art. 39 din Legea- cadru nr. 284/2010.

Conform Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010.

Ca atare, în contractele colective de muncă anuale de la nivel de ramură sanitară s-a prevăzut că „sporurile acordate personalului din sectorul sanitar se stabilesc cu acordul federaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, se adoptă prin hotărâre de Guvern şi se constituie ca anexă distinctă la prezentul contract”.

În acest context, sporurile de condiţii de muncă trebuie acordate conform Regulamentului de sporuri din 2010, care face parte integrantă din contractul colectiv de muncă, ca anexă a acestuia – cu calculul sporurilor la salariile de bază din luna în care se acordă, întrucât prevederile acestuia sunt obligatorii pentru părţi şi nu au fost contestate sau constatate nule de către o instanţă de judecată.

Apelantul pârât a arătat că este neîntemeiată cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece prevederile legale succesive enunţate în cuprinsul apărărilor formulate (inclusiv Ordinul nr. 547/2010) au impus păstrarea cuantumului sporurilor pentru condiţii de muncă la nivelul anului 2009, când a fost stabilit prin aplicarea procentului de spor la salariul de bază avut în acel an (2009), or, nu poate fi dată o altă interpretare textului de lege şi nu poate fi stabilită o altă bază de calcul al acestor sporuri.

Instanţa de trimitere a precizat că prin art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010 s-a reglementat modalitatea de aplicare a cuantumului sporurilor, respectiv prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă menţionate în anexele la acest regulament.

Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede, în aplicarea dispoziţiilor tranzitorii din Legea nr. 330/2009, că în anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la regulament.

Ulterior a fost adoptată o nouă lege-cadru a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, ce aduce alte noutăţi în domeniu, reglementează noi ierarhii, noi coeficienţi de ierarhizare, introduce clasele de salarizare pentru tot personalul bugetar, o nouă valoare de referinţă, o reaşezare a sporurilor, instituie gradaţiile unice pentru tot personalul bugetar (calculate în funcţie de vechimea în muncă).

Potrivit art. 21 din această lege, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară – administraţie, sănătate, (…).

În continuare însă prin legi anuale de salarizare s-a amânat aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010 în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor, inclusiv a art. 21 din această lege – pentru care s-a prevăzut intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2018, consacrându-se astfel menţinerea situaţiei create prin Legea-cadru nr. 330/2009.

Pentru anul 2011 a fost însă adoptată Legea nr. 285/2010, care prevedea expres, la art. 4 alin. (2), că „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru”; potrivit art. 1 din acelaşi act normativ, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) – al salariului de bază, al sporurilor, al indemnizaţiilor, al compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut – se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010, urmând a fi majorate cu 15%.

Pentru anul 2012 a fost adoptată Legea nr. 283/2011, care, în mare parte, preia dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din acest act normativ stabilind că, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011; alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Pentru anul 2013, aceleaşi dispoziţii sunt preluate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, prin raportare la salariul de bază şi sporurile din decembrie 2012; pentru anul 2014 au fost aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013; relativ la anul 2015, s-au aplicat dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care a prevăzut reglementări similare, menţinându-se în plată salariul, respectiv sporurile la nivelul aferent lunii decembrie 2014; pentru anul 2016, dispoziţiile sunt preluate în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, făcându-se trimitere la salariul şi sporurile din decembrie 2015.

În ceea ce priveşte dispoziţia potrivit căreia în anii 2011-2016 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, se constată că prin această prevedere se exclud de la aplicare în aceşti ani nu numai coeficienţii şi valoarea de referinţă, ci, implicit, toată salarizarea astfel cum este reglementată prin legea-cadru.

Astfel, legile anuale fac trimitere la un anumit cuantum al salariului de bază lunar sau al indemnizaţiei de încadrare lunară, care este cel din luna decembrie a anului anterior. Legea nr. 283/2011 face trimitere la cuantumul din luna decembrie 2011, cuantum care la rândul său este cel din luna octombrie 2010 (majorat cu 15%), iar cuantumul salarial din luna octombrie 2010 este cel de la 31 decembrie 2009, adică cel calculat potrivit legislaţiei atunci în vigoare ş.a.m.d.

Practic, în baza dispoziţiilor menţionate anterior, nu s-a aplicat modalitatea de calculare a salariilor şi a sporurilor potrivit noii legi de salarizare, ci legile anuale de salarizare au prevăzut anual calcularea salariilor şi a sporurilor pornind de la cuantumul acestora existent la data de 31 decembrie 2009.

Faţă de această expunere, în raport şi cu jurisprudenţa conturată la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, opinia completului de judecată a fost în sensul că stabilirea şi calcularea sporului pentru condiţii de muncă prin raportare la salariul de bază încasat lunar nu este un argument care poate fi validat, structura bazei în raport cu care trebuie calculat sporul pentru condiţii de muncă fiind cea din luna decembrie 2009.

Completul de judecată a apreciat că rezolvarea dată de instanţa supremă prin Decizia nr. 10/2017 nu acoperă şi chestiunea de drept care se impune a fi dezlegată prin hotărâre prealabilă, deoarece nu s-a stabilit în mod expres şi nici implicit că modalitatea de calcul al sporurilor este cea în raport cu salariul de bază aferent fiecărei luni; ca atare, salarizarea reclamantelor nu poate fi disociată de modalitatea de aplicare a actelor normative cu caracter tranzitoriu anterior menţionate, care au raportat modul de stabilire a salariului de bază şi a sporurilor aferente la salariul din luna decembrie 2009.

Or, o calculare a sporurilor menţionate în raport cu salariul de bază lunar ar presupune majorarea salariului în afara cadrului legal aplicabil şi ar încălca principiul consacrat de art. 14 alin. (2) din anexa Ordinului nr. 547/2010, potrivit căruia sporurile pentru condiţii deosebite se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, dispoziţiile acestui ordin trebuind a fi invocate şi percepute sub aspectul întregului său conţinut normativ, şi nu în mod fragmentat.

De altfel, ca o confirmare a faptului că sensul şi finalitatea reglementărilor au fost cele de mai sus, se constată că prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 250/2016, s-a dispus că, începând cu luna decembrie a anului 2016, aplicarea acestor sporuri ca procent se va face la salariul de bază din luna respectivă.

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, datele comunicate de instanţele naţionale au relevat că la nivelul curţilor de apel Cluj, Craiova şi Ploieşti nu a fost identificată practică judiciară; curţile de apel Braşov şi Iaşi au înaintat hotărâri pronunţate în litigii în care obiectul dedus judecăţii l-a constituit stabilirea cuantumului sporului de condiţii de muncă, fără ca judecata să poarte şi în legătură cu aplicarea art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010.

Curţile de apel Timişoara, Piteşti, Suceava, Oradea, Galaţi şi Bucureşti au ataşat hotărâri din care rezultă că: din anul 2010 şi până în decembrie 2016, angajaţii din sectorul bugetar au beneficiat doar de salariile şi de sporurile aplicate în luna decembrie 2009, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010; cererea de recalculare a sporurilor prin raportare la salariul de bază prevăzut în cap. II din anexa nr. III la Legea nr. 284/2010 nu poate fi admisă, ci structura bazei în raport cu care trebuie calculate sporurile este cea aplicată în decembrie 2009; în interpretarea art. 14 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, sporurile de condiţii de muncă pentru personalul sanitar, pentru anii 2015-2016, se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, iar nu prin aplicarea unei cote procentuale la salariul de bază din luna respectivă; angajatorul a procedat la calcularea corectă al sporului respectând principiile legale enunţate de legile de salarizare în domeniul bugetar, într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009; modalitatea de calcul a sporurilor solicitate şi nivelul de referinţă la care se raportează fiecare spor în parte este cel de la nivelul lunii decembrie 2009; deşi sporurile sunt stabilite în procente, în realitate, având în vedere ansamblul reglementărilor în materia salarizării personalului bugetar, cuantumul acestora nu reprezintă procentul matematic calculat din salariul de bază, ci un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Curţile de apel Târgu Mureş şi Constanţa au comunicat că orientarea jurisprudenţială este în sensul că sporul pentru condiţii de muncă se acordă prin raportare la salariul de bază lunar brut aflat în plată la momentul scadenţei lunare a sporului; hotărârile depuse cu titlu de practică judiciară au vizat şi acordarea sporului pentru condiţii deosebite începând cu data de 1 decembrie 2016 (ulterioară celei din prezenta cauză), după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2016. În considerentele acestor hotărâri s-a reţinut că, „prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, a fost introdus art. 32 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin care s-a consacrat prima excepţie de la principiul menţinerii nivelului salariului de bază din luna decembrie şi pentru anul următor, în sensul că, începând cu luna august 2016, salariile de bază ale personalului prevăzut la cap. I pct. 1 şi 2 din anexa nr. III – Familia ocupaţională de funcţii bugetate «Sănătate» din Legea- cadru nr. 284/2010 au fost stabilite prin anexa 1 la ordonanţă, nemaiavând ca punct de referinţă nivelul salariului de bază din luna decembrie 2015”, respectiv că „teza de abordare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost în sensul că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu mai este legat în mod tradiţional de salariul de bază aflat în plată, ci se menţine cuantumul anterior al sporului, în mod evident calculat în funcţie de salariul de bază avut anterior”. Aceeaşi opinie a fost exprimată, în majoritate, de către judecătorii Tribunalului Ialomiţa, care au avut de soluţionat cereri având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite după 1 iulie 2017.

Curtea de Apel Bacău a precizat că, potrivit practicii judiciare, au fost exprimate două puncte de vedere: într-o opinie s-a apreciat că legile anuale de salarizare au prevăzut anual calcularea salariilor şi a sporurilor pornind de la cuantumul acestora existent la 31 decembrie 2009 (stabilirea şi calcularea sporului pentru condiţii de muncă prin raportare la salariul de bază încasat nu este un argument ce poate fi validat, ci structura bazei în raport cu care se calculează, din luna decembrie 2009); într-o altă opinie s-a arătat că sporurile trebuie să fie calculate prin raportare la salariul de bază lunar, astfel cum a fost el prevăzut în art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Legea nr. 285/2010.

La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia s-a statuat în mod definitiv că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, chiar dacă acest act normativ a fost abrogat de Legea-cadru nr. 284/2010, iar modalitatea de calculare este cea stabilită prin legile anuale de salarizare. S-a apreciat că trebuie avut în vedere că, la momentul lunii decembrie 2009, noţiunea de salariu de bază se suprapunea peste noţiunea de salariu de încadrare, însă, odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2010, a Legii-cadru nr. 330/2009, noţiunea de salariu de bază a fost lărgită, în sensul că în structura acesteia au fost incluse, conform notei din anexa II/2, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenţie şi cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acesta, sporurile solicitate rămânând în afara salariului de bază şi fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009. Legea unitară de salarizare (