ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 89/P pronunțată la data de 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. A respins, ca nefondată, cererea de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 40.000 euro. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc.

pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța din data de 29.12.2016 pronunțată de DNA - Serviciul Teritorial Constanța referitor la cota devălmașă deținută de inculpatul A. asupra imobilului tip duplex și teren aferent în suprafață indiviză de 43,84 + 35 m pătrați situat în Municipiul Constanța, B-dul x nr. 212, județul Constanța. A respins cererea privind confiscarea extinsă asupra cotei devălmașe deținută de inculpatul A. din terenurile situate în comuna Corbu, județul Constanța. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la instanța de fond a dispus să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de: trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În considerentele actului de sesizare al instanței s-au reținut următoarele: În anul 2013, inculpatul A. a pretins și a primit de la denunțătorul B. suma totală de 40.000 euro, afirmând că are influență asupra organelor judiciare care efectuaseră acte de urmărire penală în cauza în care fusese cercetat denunțătorul, pe care a promis să îi determine să procedeze într-o manieră care să conducă la soluții favorabile în cauza respectivă pentru acesta și C. S-a arătat că la data de 07.09.2016, denunțătorul B. a sesizat DNA cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, de către inculpatul A. La data de 08.09.2016 și denunțătorul C. a sesizat DNA cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență, de către inculpatul A. Denunțătorii B. și C. au fost trimiși în judecată de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri și constituire a unui grup infracțional organizat, fiind condamnați în primă instanță la o pedeapsă de patru ani și respectiv zece ani închisoare, în Dosarul nr. x/2013, sentință împotriva căreia au declarat apel atât inculpații cât și DIICOT.

Dezbaterile în apel au avut loc la data de 27.10.2016, iar ulterior pronunțarea a fost amânată succesiv până la data de 11.11.2016, când instanța a respins apelurile declarate de inculpați și a admis apelul declarat de DIICOT. Conform acestei decizii, inculpații B. și C. au fost condamnați definitiv la o pedeapsă de patru și respectiv zece ani închisoare . Cu ocazia primei sale audieri, din data de 08.09.2016, martorul B. a declarat că l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul A., despre care a aflat că era de profesie avocat și totodată președintele al Camerei de Comerț Bilaterale Româno-Kuweitiană. Inculpatul a început să îi propună martorului mai multe afaceri de anvergură, printre care și un parteneriat cu firma olandeză care efectua lucrările de construcție la digul de larg al Portului Constanța pentru care era nevoie de o carieră de piatră.

În acest context, martorul a afirmat că are un prieten care deține o asemenea carieră dar, la acel moment, persoana respectivă era arestată într-un dosar instrumentat de DNA București. Inculpatul s-a oferit să îl ajute pe martor pentru a pune în libertate persoana respectivă, spunându-i că are cunoștințele necesare în București pentru a obține rezultatul promis. Conform declarațiilor martorului, inculpatul a pretins pentru acest serviciu suma de 20.000 euro, din care 10.000 înainte și 10.000 după, scriind aceste sume pe o coală de hârtie. Martorul a precizat că a cerut un timp pentru a putea discuta cu familia prietenului arestat, după care a luat legătura cu soția denunțătorului C. care și-a contactat soțul, acesta fiind de acord cu plata sumei respective.

În luna mai 2013, martorul a mers la biroul inculpatului din sediul Camerei de Conturi București și i-a dat acestuia suma de 10.000 euro, din partea familiei denunțătorului C., pentru eliberarea acestuia și i-a arătat că mai deținea încă 10.000 care, potrivit înțelegerii, urmau să fie plătiți după punerea denunțătorului în libertate. Martorul B. a continuat să păstreze legătura cu A. iar ulterior a primit o citație de la DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, prin care era chemat la parchet, în calitate de învinuit, în Dosarul nr. x/2010 Deoarece s-a alarmat la primirea citației, denunțătorul l-a contactat pe inculpat și l-a întrebat dacă îl poate ajuta cu ceva, împrejurare în care inculpatul l-a liniștit, spunându-i că îl cunoaște pe șeful polițiștilor de la DIICOT, un anume E., pe care s-a lăudat că el l-a pus în funcție.

Pentru a-l convinge pe martor de realitatea afirmațiilor sale, inculpatul l-a și sunat pe E. chemându-l să se întâlnească și păstrând asupra sa citația martorului denunțător, spunându-i că urmează să se întâlnească în perioada următoare pentru a-i spune rezultatul demersurilor sale. Inculpatul și martorul denunțător s-au întâlnit după câteva zile iar inculpatul i-a spus că e vorba de un polițist și o procuroare și că trebuie să dea 20.000 euro pentru a fi scos din cercetări, bani care, de asemenea, ar fi trebuit plătiți în două tranșe. Pentru a face rost de suma de bani, martorul denunțător s-a împrumutat cu 10.000 euro de la martorul F., căruia i-a spus care era destinația banilor și care, spre sfârșitul lunii mai 2013, l-a și însoțit pe denunțător la sediul Camerei de Comerț București, în fața căruia i-a dat inculpatului suma respectivă.

S-a arătat că, înainte de data la care fusese citat la DIICOT, martorul denunțător a fost contactat de către inculpat care i-a spus că trebuia achitată și a doua tranșă de bani, asigurându-l că a vorbit despre problemă și că totul este în regulă. În raport de cererea inculpatului, denunțătorul a fost de acord și s-a mai împrumutat cu 6.000 euro de la martorul F. la care a adăugat 4.000 euro pe care îi avea el, bani pe care i-a dat inculpatului, în biroul acestuia din București. După remiterea sumei de bani către inculpat, prezentându-se la DIICOT, doamna procuror i-a spus că fusese făcută o greșeală și că fusese citat ca martor și nu ca învinuit, împrejurare care l-a făcut pe martorul denunțător să considere că inculpatul rezolvase într-adevăr problema, astfel încât scăpase de răspunderea penală, prin influența sa și utilizând suma primită de la el.

În perioada următoare, martorul denunțător a început să se intereseze de situația martorului C. care, în ciuda sumelor plătite, nu era pus în libertate, inculpatul asigurându-l că totul era în regulă și că denunțătorul va fi și el pus în libertate, la următoarele termene. Se reliefează că inculpatul a fost atât de convingător încât martorul denunțător B. a discutat cu soția martorului C. care a fost de acord să plătească și a doua tranșă, de 10.000 euro, înainte de punerea acestuia în libertate, banii fiind dați, tot în biroul inculpatului din București, în perioada august - septembrie 2013. În luna noiembrie 2013, martorul denunțător B. a fost chemat la DIICOT- Serviciul Teritorial Constanța unde a fost informat că a fost pus sub învinuire iar apoi sub inculpare, în aceeași zi.

La ieșirea din sediul Parchetului, martorul denunțător B. l-a sunat pe inculpatul A. și care l-a liniștit, spunându-i că o va rezolva la Curte, fără a mai fi necesară plata vreunei sume de bani însă martorul nu l-a mai crezut pe inculpat și a început să ceară restituirea banilor dați anterior însă acesta a început să îl evite. Ulterior, martorul denunțător a avut câteva întâlniri cu inculpatul, pe care le-a înregistrat cu un mijloc tehnic propriu, fișierele audio respective fiind depuse împreună cu denunțul. În cadrul unei asemenea întâlniri, martorul denunțător B. i-a solicitat inculpatului să găsească o soluție pentru restituirea unei sume de bani denunțătorului C. (la care se face referire cu pseudonimul G.) deoarece acesta nu fusese pus în libertate și amenința că va sesiza Direcția Națională Anticorupție.

Se relevă că inculpatul nu a negat că l-ar cunoaște pe denunțătorul C. și nici nu a respins pretențiile acestuia, lăsând să se înțeleagă că va rezolva problema și sugerând martorului B. posibilitatea de a-i oferi denunțătorului, în contul datoriei, terenuri sau altceva în schimb. Chiar și așa, martorul denunțător B. a insistat însă ca denunțătorului C. să îi fie restituiți banii și a avertizat că dacă până la 01.08.2016 acesta nu și-ar fi primit datoria, va denunța fapta la DNA. În aceste împrejurări inculpatul a catalogat această posibilitate drept o nebunie însă martorul a insistat în restituirea banilor către denunțătorul C. pentru a nu fi bănuit el că l-ar fi înșelat pe acesta și și-ar fi oprit el banii.

Se arată că, această înregistrare confirmă declarațiile martorului B. cu privire la primirea de către inculpat a unei sume de bani din partea denunțătorului C. care ar fi trebuit în mod necesar restituită acestuia în condițiile în care problemele lui judiciare nu fuseseră rezolvate. S-a evidențiat că, în cadrul unei secunde întâlniri, martorul B. a afirmat că răbdarea "s-a întins la maxim cu ăștia", inculpatul răspunzând că în scurt timp va rezolva problema ("mai e puțin, mai am puțin, foarte puțin mai am și o rezolv! nicio problemă"). Martorul denunțător B. a afirmat că fusese chemat la vizită de către denunțătorul C. care i-ar fi zis că era hotărât să sesizeze organele de urmărire penală ("vineri am fost la el iar.

M-a chemat la vizită (...) zice: Băi, vrei s-o facem altfel? Băi, zic, ce să facem altfel că nu te-nțeleg? Păi mă duc și fac denunț și fac din alea și fac din alea!"), aspecte în raport de care inculpatul A. s-a arătat îngrijorat de această posibilitate și a insistat ca denunțătorul să mai aștepte ("treaba lui (...) dacă el (...) Nu, mai stăm puțin, că acum o rezolvăm"). În continuarea discuției martorul denunțător B. a insistat ca inculpatul să restituie sumele primite de la denunțătorul C. deoarece acesta fusese condamnat. În continuare, în probarea aspectelor reținute, se redă de procuror conținutul discuției dintre inculpat și martorul denunțător.

În cadrul aceleiași discuții martorul denunțător a insistat în restituirea banilor afirmând că denunțătorul C. ajunsese să creadă că el îl înșelase și îi cheltuise banii, în loc să îi transmită inculpatului care să îi folosească pentru rezolvarea problemelor lui judiciare, susținând că este dispus să îi restituie el suma de bani în măsura în care ar dispune de o asemenea sumă, inculpatul spunându-i că "O rezolvăm, dă-o-n mă-sa! Dă-o-n pizda mă-sii! îmi pare rău că am ajuns în asta, dar o rezolvăm." S-a reliefat că, în aceiași discuție, martorul și-a manifestat nemulțumirea că deși inculpatul îi asigurase de faptul că demersurile sale de a-i scăpa de răspunderea penală, problemele lor judiciare nu fuseseră rezolvate, interlocutorul său confirmând aceasta și motivând eșecul intervenției sale prin schimbarea atitudinii procesuale a denunțătorului C. dar și prin aceea că instanța nu putea să facă abstracție de toată activitatea infracțională a celor doi denunțători.

Mai mult, martorul denunțător B. i-a reproșat inculpatului că persoana asupra căruia acesta din urmă își traficase influența și care ar fi promis "să-i scoată" ar fi trebuit să le spună realitatea și să nu îi inducă în eroare, în condițiile în care el plătise suma de bani pentru a fi exonerat de răspundere penală, lucru care nu s-a întâmplat, împrejurare confirmată de către inculpat, insistând însă că persoanele la care intervenise fuseseră de bună-credință dar că nu ar fi putut să înlăture toate acuzațiile formulate împotriva celor doi denunțători.

S-a arătat că finalul acestei convorbiri confirmă împrejurarea că persoana asupra căreia inculpatul își traficase influența făcea parte din organele judiciare care au efectuat acte de urmărire penală în cauza în care denunțătorul B. a fost trimis în judecată, respectiv DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța sau BCCO Constanța, fără ca inculpatul să nege, să infirme sau să protesteze în vreun fel, aspect care se coroborează cu declarația denunțătorului care a arătat că inculpatul promisese intervenții asupra unei procuroare și asupra unui polițist din structurile de crimă organizată.

S-a considerat că această concluzie se întemeiază pe împrejurarea că denunțătorul și-a manifestat nemulțumirea cu privire la faptul că "de la ei ar fi trebuit să plece martor", iar ulterior cauza s-ar fi mutat la instanța de judecată, insistând asupra împrejurării că persoana asupra căreia inculpatul își traficase influența nu i-a ajutat deși promisese acest lucru, iar în replică, inculpatul a afirmat că persoana respectivă îi ajutase atât cât fusese posibil pe cei doi denunțători, în sensul că le "curățase" dosarul.

La data de 01.11.2016, martorul B. s-a prezentat din nou la sediul DNA - Serviciul Teritorial Constanța și a depus la dosar o înregistrare având ca obiect o înregistrare audio efectuată de el, cu mijloace tehnice proprii, având ca obiect o discuție purtată cu inculpatul A. În cadrul acestei întâlniri, martorul denunțător l-a întrebat pe inculpat despre modul în care vor proceda, în contextul amânării pronunțării, interlocutorul său afirmând că așteaptă să se vadă cu factorii de decizie dar și că a discutat cu persoanele care îi puteau ajuta pe denunțători, cu ocazia ultimei vizite în Constanța. În aceiași împrejurare, martorul denunțător B. a readus în discuție problema denunțătorului C., inculpatul încercând să îl liniștească spunându-i că nu va mai dura mult până când vor avea o rezolvare a problemelor lor.

La aceiași întâlnire martorul denunțător B. a readus în discuție problema denunțătorului C. afirmând că trecuseră trei ani de când îi dăduseră inculpatului banii, împrejurare confirmată de acesta din urmă și cu toate acestea problemele lor nu se rezolvaseră, concluzionându-se că, în această modalitate inculpatul a confirmat că primirea banilor de la martorul B. a avut loc în anul 2013 dar și că în ciuda plății nu s-a reușit rezolvarea problemelor judiciare, ceea ce coroborează declarațiile acestuia din urmă. Se arată că, în cadrul aceleiași discuții, inculpatul l-a asigurat pe martorul denunțător B. că va restitui banii primiți de îndată ce va reuși să vândă o proprietate, în timp ce interlocutorul său a insistat că în ciuda faptului că prețul influenței traficate de inculpat fusese plătit în urmă cu trei ani, iar el garantase pentru bani, intervențiile sale fuseseră fără rezultat.

Se consideră că din conținutul acestei discuții mai rezultă un aspect deosebit de important, respectiv că inculpatul nu pretinsese banii pentru sine ci pentru un terț care avea să îi ajute pe cei doi denunțători în rezolvarea problemelor lor judiciare, fiind făcute trimiteri și cu privire la această persoană și cu privire la scopul primirii banilor. Se relevă că aceste aspecte care rezultă din discuția celor doi se coroborează cu celelalte împrejurări de fapt care se desprind din înregistrările audio anterioare dar și cu declarațiile celor doi denunțători. În continuare, martorul a afirmat că inculpatul promisese că îi va ajuta cu problemele lor judiciare, împrejurare netăgăduită de acesta din urmă ci, dimpotrivă susținută și în prezent de către inculpat care a solicitat un răgaz pentru a găsi o rezolvare.

Se arată că, inculpatul A. a afirmat în cadrul discuției purtate cu martorul denunțător că în urmă cu puțin timp se văzuse cu premierul H., după care a promis în continuare că va rezolva problema în sensul că va restitui banii primiți după ce va reuși să vândă o proprietate. Se evidențiază, astfel cum rezultă din convorbire, că la acel moment, inculpatul i-a cerut martorului să lase un om de contact în ipoteza în care acesta ar fi fost condamnat la închisoare, persoană căreia el să îi restituie banii. Astfel, se redă conținutul acestui fragment de convorbire: DT: "Deci nu rămâne nimic nerezolvat! Vă dau cuvântul de onoare! Da? Deci, față de om, față de dumneavoastră! Da? Deci, atâta aștept, un pic, să finalizez treaba aia că de un an jumătate stau cu americanii că o cumpără, că o cumpără și sunt acolo.

Da? îmi lăsați om de (...)" ST: "(râde) Păi aicea trebuia să ajung, să las om??? DT: "Hai, domnie, ce naiba?!?" ST: "Nu, acuma, serios, ce am discutat noi și unde ajung eu acuma!" ST: "Dumneavoastră dacă-mi spuneți să-mi las om, deja treaba-i clară!" DT: "Nu-i (...) N-am zis domnie așa ceva! ST: "Păi nu trebuia să ajung aici domnu I.!" DT: "Dar n-ajung (...) Eu am făcut tot ce am putut, da? Tot ce am putut!" ST: "Mie mi-ați spus, dacă v-aduceți aminte, ultima dată, mi-ați spus 99% treaba neinteligibil Nu s-a rezolvat nimic! Nu s-a rezolvat nimic! Ce naiba (...) Acuma, o luăm normal (...)" DT: "neinteligibil în pizda mă-sii (...)" ST: "Ce să fac, păi de la 99,9% poți să te mai întorci?!? Cum să te mai întorci?

De ce au luat banii și i-au tocat?" DT: "Hai că vedem (...)". Se relevă că, ceea ce trebuie reținut din acest fragment de convorbire este pe de o parte că inițiativa desemnării unui reprezentant al denunțătorului care să încaseze sumele cuvenite acestuia a aparținut inculpatului, iar pe de altă parte că discuția viza iminenta încarcerare a denunțătorului, coroborată cu asumarea de către inculpat a eșecului intervenției sale. La data de 02.11.2016, martorul B. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o altă înregistrare efectuată cu același mijloc propriu, având ca obiect o discuție purtată de el cu inculpatul A., în cursul aceleiași zile, în cadrul căreia martorul B. i-a comunicat inculpatului că pronunțarea în dosarul său și al denunțătorului C. se amânase pentru data de 07.11.2016.

În aceste împrejurări inculpatul i-a solicitat șoptit martorului denunțător să îi vorbească la ureche și imediat i-a comunicat martorului că se va deplasa la Constanța dar că vorbise deja cu persoana care avea să-i ajute pe cei doi, "căreia îi dăduse alea: Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: S.T. - "S-a amânat asta (...), pronunțarea, pentru pe 7 (șapte)". D.T. - "(vorbește în șoaptă) Spuneți la ureche!" S.T.- "Zic, s-a amânat pronunțarea pentru pe 7 (șapte). Veniți și dumneavoastră (...)" D.T.- "Gata!" S.T. - "(...) până la Constanța (...)" D.T.- "Vin, vin." S.T. - "(...) să stăm de vorbă (...)" D.T. - "(vorbește în șoaptă) Am vorbit cu prietenul nostru, i-am dat alea, gata!

Deci eu acuma sunt." În cursul aceleiași discuții martorul denunțător i-a comunicat inculpatului că denunțătorul C. insista în restituire banilor dați anterior, pronunțând în clar cuantumul sumei pretinse, respectiv 20.000, inculpatul răspunzând că îi va da banii imediat după ce își va vinde o proprietate situată în stațiunea J. și solicitând un răgaz de o lună, discuție care confirmă cuantumul sumelor pretinse și respectiv încasate de către inculpat. Totodată, martorul l-a întrebat apoi pe inculpat dacă poate să obțină suspendarea executării pedepsei, acesta afirmând că va vedea la fața locului, după ce se va deplasa în Constanța pentru ca la ulterior să afirme că există speranțe deoarece luase deja legătura cu persoana de care depindea soluționarea favorabilă a cauzei căreia "îi dăduse deja". Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: S.T.

- "Zice: "Domle', măcar aicea (...), haideți și eu, la fel. Să (...), o suspendare, o ceva, cefei de ..." D.T. - "Vedem acolo". S.T. - "Veniți în week-end în Constanța" D.T. - "Vin în week-end acuma. Vorbim". S.T. - "Haideți să ne vedem." D.T.- "Da." S.T. - "Dați-mi și mie o speranță ceva!" D.T. - "Da domle', da. Da i-o i-am dat deja, asta, da, am dat, de-aia am și făcut, că n-am făcut copii de tâmpit. Nu?" S-a considerat de organul de urmărire penală că acest fragment de conversație înlătură orice dubiu legat de obiectul discuției purtate de inculpat și denunțător, respectiv procesul acestuia din urmă și încercările celui dintâi de a obține o soluție cât mai favorabilă, prin intermediul influenței exercitate în schimbul unei sume de bani.

Se arată că, în cadrul aceleiași discuții, inculpatul a reluat discuția despre intervenția făcută în favoarea martorului B., afirmând totodată că nu i-ar fi promis acestuia și denunțătorului C. rezolvarea problemei dacă ar fi cunoscut toate datele cauzei în care aceștia erau trimiși în judecată, situația lor fiind mai dificilă decât cea anticipată inițial. Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: D.T. - "Dosărelul, cât am stat, i-am transmis omului, i-am trimis prin de-ăsta, și-a zis: "Bă (...),aici dacă vrei, E prietenul meu. Nu mă lăsa!" D.T. - "Deci, eu nu v-aș fi spus prostii în prima fază dacă (...), n-aveam de unde să știu, n-aveam de unde să știu, că de-aia am zis: Bă, futu-i mama mă-sii, era unu' din băieți care chiar fusese acolo, la aia (...) "Deci băi, a dat ce-a putut.

De-asta (...) Da, erau și de-o parte." Știți că v-am zis atunci. N-avem de unde să știu eu cum s-a derulat, cum s-a vopsit ăla (...)" S.T. - "Acolo nu s-a îîî, nimica nou nu s-a (...), nu s-a adus de la începutul până la sfârșit, absolut nimic nou, nu a fost acolo." D.T. - "Nu aveam de unde să știu eu că unul s-a mânjit și făcea pe mecanicul și pă (...), n-avem de unde să știu dacă n-aș fi vorbit cu unul din ăia. Deci nu m-aș fi băgat. A ? Ți-am zis, ce-a fost așa, da. Uite că am ajuns aicea. Nu aș fi vrut să ajungem aicea în ce vă privește." S.T. - "Păi la mine (...)" D.T.

- "în ce vă pri (...) Adică vin în casă, vă mănânc omenia și (...)" S-a considerat că, în cuprinsul acestei discuții, inculpatul a făcut prima trimitere la faptul că persoanele cu atribuții în materia efectuării urmăririi penale asupra cărora pretinsese că avea influență îl ajutaseră deja pe denunțător, în sensul că reduseseră pe cât posibil acuzațiile formulate împotriva acestuia, justificând totodată că soluția defavorabilă primită de cei doi denunțători a fost determinată de schimbarea atitudinii procesuale a martorului C., provocată în opinia sa de sfaturile greșite ale avocatului, lăsând să se înțeleagă că dacă denunțătorul C. și-ar fi menținut poziția procesuală, totul ar fi fost în regulă, soluția dată datorându-se încercării denunțătorului de a colabora cu organele de urmărire penală, ca urmare a sfaturilor date de avocatul acestuia numit K., cu precizarea că apărătorul denunțătorului C., în dosarul în care acesta a fost condamnat împreună cu denunțătorul B. a fost avocatul K., din Baroul Constanța.

Se reliefează, în legătură cu aspectele care rezultă din înregistrările efectuate de martorul denunțător B., că urmărirea penală în Dosarul nr. x/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Constanța a fost efectuată de doi procurori, unul dintre aceștia fiind doamna L. Se evidențiază, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de BCCO Constanța, în cursul anului 2013, în cadrul acestei structuri își desfășurau activitatea doi ofițeri cu funcție de conducere, cu prenumele Marian, respectiv cms. șef M., șef al Serviciului de Combatere a Criminalității Informatice și cms. șef N., șef al Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Tulcea, precum și un ofițer cu funcție de execuție, insp. principal O., care în anul 2013 era ofițer principal la Serviciul Antidrog din cadrul BCCO Constanța.

Se arată că aceste date se coroborează cu susținerile denunțătorului B. care a afirmat că inculpatul i-a spus că urmărirea penală este efectuată de un procuror de sex feminin dar și că are influență asupra unui polițist numit E., din cadrul structurilor de combatere a criminalității organizate și, totodată, au fost de natură să îl convingă pe denunțător că inculpatul avea influență reală asupra membrilor organelor judiciare care instrumentau dosarul de urmărire penală în care era implicat.

Se relevă că în cauză a fost emis Mandatul de supraveghere tehnică nr. 10/P din data de 04.11.2016 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, prin care au fost autorizate, pe o perioadă de 30 de zile, în perioada 04.11.2016 - 03.12.2016, interceptarea comunicațiilor și comunicărilor la distanță prin intermediul postului telefonic cu nr. 07xxx, precum și supravegherea video, audio și prin fotografiere a inculpatului A. și a denunțătorului B., cu privire la discuțiile și întâlnirile legate de infracțiunile de corupție, investigate în prezenta cauză. S-a arătat că întâlnirea proiectată pentru data de 06.11.2016 nu a mai avut loc deoarece inculpatul nu s-a prezentat în locul stabilit, condiții în care denunțătorul B. s-a deplasat el în București, la data 10.11.2016, când s-a întâlnit cu inculpatul, precizându-se că discuția purtată între cele două persoane, în acea ocazie confirmă și ea acuzația formulată împotriva inculpatului.

Astfel, inculpatul a afirmat că nu a putut onora întâlnirea programată deoarece ieșise la masă chiar cu persoanele care urmau să îl ajute pe martorul B., care veniseră ele la București astfel încât inculpatul nu a mai trebuit să se deplaseze în Constanța. Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: D.T.: "Ce faceți?" S.T: "Am așteptat și eu duminică" D.T.: "Domnle, n-am (...) au venit ei! Am fost la un brunch(n.n. la o gustare)/La pretenarii mei, la o masă! Am fost la (...) și (...)" În cadrul aceleiași discuții inculpatul a afirmat că amânările succesive de pronunțare dispuse de completul de apel în cauza în care denunțătorul era inculpat erau un semn bun dar și că opinia instanței în acest caz era de a nu mai dispune pedepse privative de libertate, lăsându-l astfel pe denunțător să creadă în continuare că avea influență asupra magistraților.

Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: S.T.: "Ăsta, amânările astea sunt vreun semn că ar fi bine?" D.T.: "Bun, e bine că (...)" S.T.: "neinteligibil" D.T.: "(...) nu ne jucăm cu (...)" S.T.: "La 3 acuma mă duc la, că ăsta e la, G. zic (...)" D.T.: "îmhî." S.T.: "(...) e la Jilava aicea, la spital (...)" D.T.: "Ce, ale el! îmhî." S.T.: "(...) și mă duc la el acolo cu, în vizită și vă dați seama că și ăsta e fiert! Așteaptă răspunsuri, eu i-am zis "Băi, lasă că duminică (...)" D.T.: "Oricum e o d-asta că (...) și ei au zis "Bă, ne-am săturat să-i tot trimitem acolo! Nu mai sunt locuri!" Se precizează că pronunțarea în cauza respectivă a fost amânată de patru ori în intervalul 27.10.2016 - 11.11.2016.

În continuarea discuției, inculpatul a reiterat împrejurarea că a discutat cu persoanele care l-ar fi putut ajuta pe denunțător și că auspiciile erau favorabile, vorbind însă codificat referindu-se la dosarul denunțătorului ca la o afacere care ar fi trebuit să iasă și ca la un contract care ar fi trebuit prins, în replică, denunțătorul afirmând că dacă afacerea respectivă nu ar ieși, inculpatul urma să fie contactat de către soția sa care îi va comunica datele persoanei de încredere căreia ar fi trebuit să îi restituie banii în numele său, conform propunerii anterioare a inculpatului.

Discuția a continuat, inculpatul afirmând că nu este cazul să pună răul înainte dar și că el era interesat de situația denunțătorului și nu de cea a martorului C., arătând în mod expres că a discutat despre situația celui dintâi cu persoana care ar fi putut să îl ajute, căreia i-a și cerut sprijinul și adăugând că oricum pedeapsa primită de denunțător în primă instanță era de aproximativ jumătate din cea care putea fi dispusă, această reducere fiind rezultatul "perierii" efectuate de persoana asupra căreia avea influență. Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: D.T.: "îmhî (...) Bine. Acu ? (...)" S.T.: "DMA!" D.T.: "(...) băiatul nostru? îmhî (...)" S.T.: "Și mă stresează la telefon (...)" D.T.: "Pe mine mă interesează afacerea dumneavoastră, să vă iasă (...) neinteligibil (vorbește în șoaptă).

S.T.: "Restul (...)" D.T.: "(...) că i-am (...) l-am dat datele (...) companiei să le analizeze, să vas (...) (cuvânt nefinalizat), ca să rămână un business acolo făcuți" S.T.: "Să vedem mâine ce-o ieși! Că și aicea mă (...) și chestia asta știți cum mă fierbe, că măcar o dată nu zice NEGRU-ALB și HAI, să știm o treabă!" D.T.: "Sa (...) (cuvânt nefinalizat) (...) să iasă contractul ăsta! Să ne iasă contractul ca să fie bine că (...) astea sunt în (...)" S.T.: "Ce naiba să mai zic (...)" D.T.: "(...) îmhî (...)" S.T.:" Sunt fiert! Sunt pregătit și (...)" D.T.: "NU!" S.T.: "(...) mental, dar te și fierbe!" D.T.: "Doamne ferește!" S.T.: "Eh, Doamne ferește!" D.T.: "Doamne ferește! Lasă!" S.T.: "Că dacă n-a plecat bine de unde trebuia să plece (...)!" D.T.: "Păi n-avea (...)!

Au plecat cu jumătate din (...)" S.T.: "Din normă?" D.T.: "(...) din (...) n în (cuvânt nefinalizat) (...)" S.T.: "Măcar trebuia să ne (...)" D.T.: "(...) și sunt! Are!" S.T.: "Trebuia să ne spună atunci!" D.T.: "Păi, îți dai seama, scoți, zice "am scos tot ce era (...)" A periat! A periat cât s-a putut din, din (...) Erau altele!" S.T.: "Domnu (...)" D.T.: "Știu! Bine. Tot, ă (...) (încearcă să rostească ceva, probabil mimează/gesticulează), da (...)" S.T.: "Nu mai zic eu aicea nimica în momentul ăsta că (...)" DT: "Ăăă (...)" S.T.: "(...) deja sunt târziu și astea (...) acuma, dacă n-ai o plecare bună (...) D.T.: "Deci (...)" S.T.: "(...) acum, la sfârșit sunt (...) Știți cum sunt? Sunt (...) așa (...) nu pot să mai cred!" D.T.: "(...) deci eu l-am rugat p-ăsta, l-am rugat p-ăsta, l-am rugat p-ăsta, că am fost la masă, zic "Bă, te rog frumos, ajută-l pe omul ăsta în contractul ăsta!

Ajută-l să obțină și el lucrarea asta! Te rog frumos, ajută-l să facă și el un business!" Se arată că, în discuție, inculpatul a arătat că nu mai era nevoie ca denunțătorul să dea și alte sume de bani pentru rezolvarea problemei sale. S.T.: "Zic, bă mă-sa: o mai trebui ceva?" D.T.: "Nu, stați liniștit. Nu, nu mai vorbim de absolut nimic, nimic. Nimic, nu, nu, absolut! A și." Martorul denunțător abordează și situația denunțătorului C., arătând că, poate într-o lună inculpatul va rezolva și situația martorului C. pentru ca acesta să nu reclame pentru că, totul ar cădea asupra martorului denunțător B., cu atât mai mult cu cât inculpatul i-ar fi garantat. Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: S.T.: "Și lui (...) ăă ?" D.T.: "îl (...)" S.T.: "Aveți cu ăla, în vreo lună, ziceți că-l rezolvăm, să nu țipe?" D.T.: "Cum am rezolvat (...) sănătate!" S.T.:" Nea I. ca să numai țipe că pe mine cade tot." D.T.: "Știu, știu, știu (...) tati.

Știu, știu (...)" S.T.: "Și eu n-am unde să mă duc." D.T.: "Știu. S.T.: "În sensul că dumneavoastră mi-ați garantat. Eu nu am fost la altcineva, eu nu pot să mă duc la ăla să vorbesc cu el, înțelegeți?" D.T.: "Da - aia." S.T.: "Și ăsta mă presează." D.T.: "Știu, vedem cum facem" Se reliefează că, în continuare, denunțătorul i-a dat inculpatului numărul de telefon al soției lui pentru ca, în eventualitatea condamnării sale, aceasta să îl caute pe inculpat pentru a-i comunica datele persoanei căreia cel din urmă să îi restituie banii primiți. Se arată că, cu ocazia reaudierii sale din data de 10.11.2016, martorul B. a dat declarații privind întâlnirile și discuțiile avute cu inculpatul A., ulterior formulării denunțului, acestea fiind de natură să confirme și ele acuzațiile împotriva acestuia din urmă.

La data de 11.11.2016, Curtea de Apel Constanța s-a pronunțat în Dosarul nr. x/2013, condamnările denunțătorilor la pedepse privative de libertate rămânând definitive. Având în vedere propunerea inculpatului privind desemnarea de către martorul B. a unei persoane căreia să-i fie restituiți banii primiți în ipoteza condamnării sale, în cauză a fost autorizată utilizarea unui investigator sub acoperire. La data de 09.12.2016, acționând drept reprezentantul martorului B., trimis de acesta să ia legătura cu inculpatul A. pentru a primi restituirea sumelor plătite acestuia, investigatorul sub acoperire P. a avut o primă întâlnire cu inculpatul, la sediul Camerei de Comerț București. Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: P.: "Domnul B.?" A.: "Da." D.O.A.: "P. mă numesc!" D.T.: "A, salut!

(cei doi își strâng mâna în semn de salut)" D.O.A.: "Știți despre (...)?" D.T.: "Ia loc 2 minute și (...)" D.O.A.: "V-aștept!" D.T.: "Da. Că sunt în (...)" După revenirea inculpatului, cei doi au reluat discuția, procurorul redând conținutul conversației. D.T.: "Hai ca să nu te țin mult, hai la ultimul birou." D.O.A.: "Unde vreți dumneavoastră." D.T.: "Imediat" (inculpatul a intrat într-un birou și s-a adresat persoanelor din interior) Dați-mi și mie să deschid la ultimul birou! (după ce a primit cheia, a ieșit din birou fiind urmat de investigator, timp în care a purtat o discuție telefonică cu fiica sa. La ora 11:33:22 a intrat într-un alt birou fiind urmat și de investigator). Q.: "închid?" D.T.: "închide-închide.

Da. la loc!" Q.: "Ce faceți?" DT: "Uite bine, foarte bine! Tu m-ai sunat?" Q.: "Nu." DT: "Ăsta e numărul tău? M-ai sunat?" Q.: "Nu, nu v-a dat doamna mesaj!" DT: "Ă? Da, păi știu! Da." Q.: "Domnul director (...)" Q.: "Cu problema!" DT: "Așa!" Q.: "Problema problematică, ca să zic așa." DT: "Așa. A?" Q.: "A lu (...)" DT: "A lu B.?" Q.: "Ce facem?" DT: "Păi ce să facem?!? Păi ce să facem, mai stăm puțin s-o rezolvăm că avem niște (...)" Q.: "E terminat!" În continuare, inculpatul a afirmat că, prin intervențiile sale i-a ușurat cât s-a putut situația martorului B., încă de la debutul procesului penal, în sensul că i-a scos cât a putut din acuzații, dar că nu a putut face mai mult deoarece nu a cunoscut toate amănuntele cauzei: Q.: "S-a făcut sau nu s-a făcut ceva?" DT: "Păi numai (...) ce-am putut în prima fază, atunci când a fost, s-a făcut!

N-aveam de unde să știu amănunte și ce-au pățit ei și (...) deci ce-am putut să-i scot i-am scos! Da? Lui! Da? Vorbesc de el! Da?" Q.: "Da, de (...)" DT: "Vorbesc de el! Strict de el!" Q.: "Da, domnie, mergem pe el, că el e! haideți să vă zic o vorbă" DT: "Deci eu i-am povestit (...)" Q.: "V-ascult!" DT: "(...) și n-aveam de unde să știu, zic "auzi, băi, A., tu erai, te-ai îmbrăcat în salopetă, ai făcut pe bețivul, ai zis că (...) ți-ai dat cu (mimează că s-ar murdări pe față) pe față cu (...)" Q.: "Nebunii, nebunii" DT: "N-aveam de unde să știu. Ce s-a putut face am făcut! (gesticulează cu brațele, imitând generozitatea). Restul (...) au început ei între ei să se, să se facă (...)" Apoi, inculpatul a încercat să evite să recunoască primirea sumei de 20.000 euro de la martorul B. pentru a obține o soluție favorabilă în proces, de teamă să nu fie înregistrat: Q.: "Domnle, am dat niște bani!

Am dat douăj (...)" DT: Nu știu. Auzi, nu vorbi despre bani că avem (gesticulează din cap făcându-l atent pe interlocutor că poate fi văzut/auzit de cineva/ceva) Nu s-a dat nimic/(gesticulează din mâini făcându-l atent pe interlocutor că pot fi camere de luat vederi în tavan) Da. Q.: "E pă zonă?" DT: "Da, da. Deci nu s-a dat nimic. Doi prieteni am încercat să-l ajut. Da?" Q.: "Domnie, ce fac? Trebuie să mă duc cu un răspuns! Să omoară ăla, ne dă pe la (...) ne vedem la REALITATEA!" Q.: "S-a ajutat cu ceva?" DT: "Da? (gesticulează din mâine și mimează a se ține secret). Nu s-a luat nimic. Da?

Ca să lămurim lucruri d-astea." Q.: "Eu sunt de acord cu dumneavoastră (...)" DT: "A, ce putem să facem (...)" Q.: "Da (...)" DT: "I-am zis lui "Băi, te ajut cu ce pot, lasă-mă puțin, vreo lună de zile, am de făcut o tranzacție la (...) cu niște arabi să cumpere și după aia te ajut eu cu bănuți, să-ți fie bine, să fii liniștit!" Q.: "Stați un pic!" DT: "Da." Q.: "O parte sunt ai mei!" DT: "Nu știu ce să zic" Q.: "Păi vă zic eu! El când a venit încoace să-i aducă, eu i-am dat!" DT:"Nu știu, nu știu ce să aducă, da? Nu știu ce s-aducă, da? Nu vorbim!

Eu vorbesc doar de prietenia mea cu ei" Se consideră că, în mod evident, încercările inculpatului de a evita recunoaștere primirii sumei de 20.000 euro sunt puerile, elocvente, în această privință fiind gesturile acestuia care îi însoțesc negarea primirii sumei respective, dar și înregistrările anterioare, având ca obiect discuțiile purtate cu martorul B. Inculpatul a afirmat apoi că va încerca restituirea sumei respective după data de 15.01.2017, dar și că va încerca punerea în libertate a martorului: Q.: "Bun. Ce-i spun? Dați-mi dumneavoastră un (...) o (...) ceva!" DT: "După 15 ianuarie!" Q.: "După 15 ianuarie ce?" DT: "După 15 ianuarie stăm de vorbă! Cu ce pot să-i ajut familia că o să fac o tranzacție și o să-l ajut!

(mimează semnul banilor) Bine?" Q.: (mimează întrebător semnul banilor) DT: "Da." Q.: (vorbește în șoaptă)" Dar să-l scoatem?" DT: "Suntem în continuare (...) ă (...)" Inculpatul a arătat apoi că se teme ca discuția lor să nu fie înregistrată, afirmând că au mai fost cazuri în care diferite persoane au pătruns în sediu având asupra lor mijloace tehnice de înregistrare: DT: "Zic. Aicea la intern numai că orice vorbă se interpretează (...)" Q.: "Prost." DT: "(...) ă, eu d-aia zic, îi bag la scanner, tu ai venit, nu te-am (...) Vin cu tehnică pe ei (...)" Q.: "Vreți să mă dezbrac?" DT: "Hai, mă, lasă (...)" Q.: (râde) DT: "(...) te vedeam eu din prima dacă (...)" Q.: "Miros? Miros?" DT: "Miros.

Era ceva, adică aveai o curiozitate" Q.: "Miros, cum e bull-terrierul. Mie așa îmi place, bullter (...)" DT: "aveai o ezitare, ceva și nu (...)" Q.: "Hai, domnie, dacă stăm pe d-astea, ce dracu (...) Ala-i la belea, săracu, iar mi-am adus aminte" Inculpatul A. și-a manifestat apoi din nou dorința de a-l ajuta pe martor, după care a afirmat că situația dificilă în care se găsea acesta se datora schimbării atitudinii procesuale a denunțătorului C. care care ar fi colaborat cu acuzarea: Inculpatul a mai afirmat că deși soluția favorabilă martorului B. fusese discutată, răsturnarea de situație s-a datorat schimbării de atitudine a denunțătorului C. care ar fi iritat judecătorii cauzei asupra cărora se intervenise, astfel încât mituirea acestora pentru ușurarea situației martorului nu ar mai fi fost posibilă.

Se redă de procuror conținutul discuției, astfel: DT: "Păi dacă ești prost bă. Bă da în ultimii (...) d'-aia mă întâlneam, zic: "Băi, s-o țină așa, da?!" Q.: "Dreaptă." DT: Spune-i s-o țină dreaptă. P-asta, p-asta, p-asta. Da?! O să fie ceva mic. Nu știu ce a crezut el că face, d'-așa-i la români. Cică să moară (...)" Q.: "Capra." DT: "(...) dacă-i bolnav, dacă ai sifilis sau sculament în loc să te duci la doctor, lasă mă, mai fut și eu două să sufere și vecinii.

Așa a fost cu (...)" Q.: "Și oamenii s-au iritat atât de rău?" DT: "S-au iritat toți, ce să mai (...) când vezi acolo (...)" Q.: "Putem să-i mai ungem cu ceva?" DT: "Nu (...) n-avem ce să mai ungem, că este (...) pe mine mă interesează doar B.!" Q.: "Dă-l mă (...) era să zic și o prostie, dă-l în morții lui pe ăla." DT: "Pe mine mă interesează doar B., pentru că B. a picat în povestea aia ca un (...) l-au folosit." În continuare, inculpatul s-a oferit să aibă în continuare grijă de martorul B. și i-a spus investigatorului sub acoperire să îi transmită acestuia că va urma o amnistie de care va beneficia și el dar și că va interveni pe lângă autoritățile penitenciare pentru a ușura detenția acestuia, stabilind de asemenea cu investigatorul să țină legătură prin aplicația whatsapp: Aspectele care rezultă din cuprinsul înregistrării în mediul ambiental sunt confirmate de procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire după întâlnirea avută cu inculpatul.

La data de 15.12.2016 a avut loc o nouă întâlnire între investigatorul sub acoperire și inculpat. Acesta din urmă a reluat tema amnistiei de care ar urma să beneficieze martorul B., motivată de supraaglomerarea sistemului penitenciar însă totodată a manifestat o prudență deosebită, solicitând investigatorului să îi predea telefonul mobil pe care l-a depus într-o cameră învecinată. În cadrul discuției, investigatorul sub acoperire și-a manifestat neîncrederea în posibilitatea persoanelor asupra cărora își traficase influența inculpatul de a rezolva problemele judiciare ale martorului B., împrejurare negată de inculpat care a dat vina tot pe atitudinea procesuală a denunțătorului C. În sensul concluziei se redă pasajul din discuția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire.

Q.: "Dacă tot (...) cred că n-au avut putere oamenii ăia!" DT: "Nu. Au fost (...) ăăăă (...)" Q.: "Eu i-am zis așa "Băi, omu, cred, cred că oamenii care a vorbit cu ei" DT: "Deci numai puțin!" Q.: "(...) n-au avut putere!" DT: "Deci el a avut (...) Nu, nu. Deci, ă,ă, deci ei, la un moment dat, s-au dat unii pe alții, da? Și au ajuns (...)" Q.: "M (...) ăla?" DT: "Da. Ăla, ăla e un nenorocit!" În aceiași discuție inculpatul a mai afirmat că intenționa să îl viziteze pe martor la penitenciar unde să intervină pe lângă autoritățile de acolo pentru a-i crea o situație cât mai ușoară, reiterând totodată promisiunea privind intervenția unei amnistii. Totodată, inculpatul a afirmat că s-a interesat personal de dosarul martorului B., aflând astfel că acesta fusese acuzat de mai multe fapte.

În sensul concluziei se redă pasajul din discuția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire. DT: "Numai puțin! El avea mult mai multe făcute! Da? Acolo." Q.: "Multe dosare?" DT: "Da. Mult mai multe!" Q.: "De acord." DT: "Și mai multe fapte. Și mai multe fapte." Q.: "Fapte nu știu, cred că (...)" DT: "Erau acolo între (...) da, erau multe (...)" Q.: "Ați văzut?" DT: "Deci (...) și i-am și dovedit, zic "Băi (...)" Când a fost acțiunea, a doua zi, când ne-am întâlnit noi după aia (...)" Q.: "Da (...)" DT: "(...) tu aveai (...)" zic "nu aveam eu de unde să știu ce ai făcut tu.

Te-ai dus te-ai schimbat, te-ai (...) ai zis că ești meseriaș, că ești îmbrăcat, că ești fochist, că ești (...)" Atunci când s-a întâmplat acțiunea pe ei". Q.: "Când i-a luat." DT: "ziceai, nu știu, eu-s de pe-aici (...)" Q.: "El, pe prostii." DT: "Zic, "ă, crezi că nu se știe lucrul ăsta?" "Domnle, recunosc, n-aveai de unde să știi, decât (...)" Q.: "Dacă nu v-ați fi interesat?" DT: "Da." Q.: "Corect. Corect. Așa se face." Se consideră că, inculpatul, în continuarea discuției a afirmat codificat că, în urma intervențiilor sale, acuzațiile formulate împotriva martorului B. au fost reduse ca număr, ceea ce a reprezentat o ușurare a situației acestuia, deși ele nu au putut fi înlăturate în totalitate, parțial și din cauza martorului care ar fi încercat să îl ajute pe denunțătorul C. În sensul concluziei se redă pasajul din discuția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire.

DT: Și când te-a chemat acolo, s-au dat de-o-parte unele! Dar ăla (...)" Q.: "(...)" DT: "(...) i-a dat, ăla, da, nu poți să spui că n-ai fost, nu?" Q.: "Ești murdar pe mâini de motorină și puți a căcat, nu merge. Dă-o dracu!" DT: (râde) Q.: "Exact, zic că mă duc la pește și miros a parfum" DT: "Zic "băi, încercăm asta (mimează, din două degete, semnul de puțin) dar pe parcurs s-au complicat lucrurile, ă, ă (...) el a vrut să-l ajute p-ăla, da? (...)" La rândul său, investigatorul sub acoperire a reiterat solicitarea martorului B. privind restituirea de către inculpat a sumei plătite: Q.: "Știți ce mesaj mi-a trimis el mie?" DT: "îm?" Q.: "Pe bune - pe bune!" DT:" Da?" Q.: "Cașcavalul!

îl vrea înapoi." DT: "Eh (...) puișor, eu acuma ce să spun, băi (...)" Inculpatul a făcut apoi din nou trimitere la denunțătorul C., a cărui atitudine constituia, în opinia sa, sursa problemelor martorului B. după care a afirmat din nou, că încadrarea juridică a faptelor reținută în sarcina acestuia era mult ușurată ca urmare a intervențiilor sale. În sensul concluziei se redă pasajul din discuția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire. DT: "neinteligibil, i-am spus: "Băi, eu ți-am dat ție dovadă și cu ăla"(...), cum îl cheamă C., nu? Da?" Q.: "Da' lăsați-l,băga-mi-așp**a, l-am înjurat (...)" DT: "I-am (...), i-am (...), nu, i-am spus, zic: "Fii atent!" îi spuneam. "Ala în ultimul moment a făcut înțelegere și i-a dat în primire pe toți." Q.: "Bun.

Eu am înțeles. Mi-a zis. Și i-am zis și eu la fel data trecută. "Băi (...)" DT: "Bun. D-asta zic "Băi, ce (...)?" Doar să fie mai puțin acolo. Bun. Acuma lucrurile cu ăsta care a avut la el (mimează scrisul) (...)" Q.: "Hârtia și pixul?" DT: "Hârtia. Da. Lui i-a reținut cea mai mică (mimează, din două degete, semnul de puțin) ca erau multe!" Q.: "Deci oamenii care ați vorbit cu ei (...)" DT: "Cât am putut să-l ajut, l-am ajutat! Da?" Q.: "Păi stați puțin!" DT: "Cât am putut, l-am ajutat!" Q.: "Eu nu știam asta! (...) păi, vreau să zic că (...)" Se arată că, în aceiași discuție, inculpatul a afirmat că banii plătiți de către martorul B. au fost pentru reducerea acuzațiilor formulate și ușurării situației sale, și nu pentru a nu fi tras deloc la răspundere penală.

În sensul concluziei se redă pasajul din discuția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire. Q.: "Păi io sunt om serios." DT: "Păi nu, hai s-o luăm (...) cu asta (...) deci lucrurile sunt de maniera (...) i-am zis, "băi, asta ce este? (mimează semnul banilor) pentru (...) să te ajute! (...) (mimează, din două degete, semnul de puțini subțire). Zice: " domnie vreau mai mult". "Bă" zic: "încercăm și mai mult!" Cu ce (...) (gesticulează și indică "spre alte persoane")" Q.: "Stați un pic așa." DT: "Da?" Q.: "Că acum mă duceți (...) mmăă (...) mă limpeziți, să zic așa." DT: "Păi da." Q.: "Deci (...)" DT: "Au fost pentru, să fie doar (...) (mimează, din două degete, semnul de puțin)". DT: "Nici nu puteai, el zice (...) dispari mă din peisaj!" Q.: "Aa, p**a mea.

Stați așa să vorbesc acum, că m-a luat (...) banii au fost pentru a diminua, din 10 să se facă două?" DT: "Păi nu?!" Investigatorul sub acoperire a afirmat că martorul denunțător îi spusese că banii fuseseră dați pentru ca el să nu fie tras la răspundere penală și nu pentru diminuarea acuzațiilor și obținerea unei soluții mai ușoare, iar inculpatul a evitat, din prudență, să confirme primirea banilor, însoțind vorbele de gesturi sugestive, care demonstrau însă contrariul: Q.: "Păi nu, el mi-a zis cu totul altceva, el mi-a zis că a dat două zeci de mii să-l scăpați.

Nu că sunt șapte dosare, să fie din două - șapte". DT: "Deci nu s-a dat nimic, nu s-a luat nimic (...) (face un gest cu mâinile în aer prin care sugerează că nu trebuie să vorbească) (...)" Imediat după aceasta, inculpatul a avut inițiativa părăsirii camerei în care se aflau și l-a condus pe investigator într-o altă încăpere, mai mică, în care au continuat discuția, în condițiile în care niciunul dintre ei nu mai avea telefonul mobil asupra sa.

Se susține că, în această a doua încăpere, inculpatul a confirmat, în termeni lipsiți de orice echivoc, că martorul fusese acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni dar că, în urma intervențiilor sale asupra organelor de urmărire penală care instrumentaseră cauza și în schimbul banilor dați de către martor, numărul dosarelor în care a fost condamnat a fost mult mai mic: Q.: Hai (...) hai că (...) (cei doi ies din birou și se deplasează într-o altă încăpere mai mică)" DT: "Erau pă (...) erau pe d-astea și ne întoarcem (...) (ieșind pe un culoar) Q.: "Să nu uit aparatul la dumneavoastră (...)" DT: "Nu, păi nici io, nici io (...) ha-ha." Q.: "Ha-ha (...) ha-ha (...)" DT: "Da, deci el a fost efectiv, pă fapta lui, ca să fie (...) i-am zis băi, dacă-ți scria dosarul ți-l făcea atâta, da?" Q.: "Câte dosare a avut el?" DT: "mm?" Q.: "Câte dosare a avut el?" DT: "Vreo trei, trei (...)" Q.: "Pe bune (...) sincer?" DT: "Trei, trei (...)" Q.: "Din trei câte au rămas?" DT: "Unu." Q.: "Cu fapta cea mai mică?" DT: "Da.

(...) Păi atunci ce mai." "DO " Atunci (...)" DT: "Nu? Păi, auzi?" Q.: "Deci oamenii și-a făcut treaba?" DT: "Stai puțin, zic băi, dar tu acum vrei să spui că nu s-a întâmplat nimic?" Q.: "Deci el ce vrea, el vrea să numai, să (...) să fie alb așa?" DT: "Da, da (...) păi și zic: "te-am scos (...)" Q.: "Am înțeles." DT: "(...) și te-au băgat alb!

Ce vrei să-ți spun (...)" Q.: "Eu n-am știut (...) Eu am știut că e un dosar, ăla cu motorina." DT: "Nu." Q.: "Deci oamenii dumneavoastră și-au făcut treaba (...)" DT: (dă aprobator din cap) (...) "Păi da,ei și-au făcut." Q.: "Suge p**a atunci, pe românește!" A.: "Păi?!" Q.: "Gata, gata." În opinia organului de urmărire penală, în această manieră inculpatul a confirmat împrejurarea că a afirmat că avea influență asupra funcționarilor din cadrul organelor judiciare care au instrumentat dosarele în care martorul B. a fost trimis în judecată și condamnat, că intervențiile sale au funcționat, situația cumpărătorului de influență fiind mult ușurată astfel încât nu exista niciun motiv pentru a restitui prețul influenței traficate.

Mai mult, în spiritul discuțiilor anterioare, inculpatul a continuat să afirme că are influență asupra autorităților penitenciare și că, pentru banii deja încasați de la martor, poate determina funcționarii din cadrul acestor autorități să creeze o situație cât mai ușoară pentru martorul B. în timpul detenției. În sensul concluziei se redă pasajul din discuția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire. Q.: "Ăă, vă rog io (...) ajungeți în zonă, în week-endul ăsta, sau week-end-ul viitor?" DT: "Week-endul viitor." Q.: "Vorbiți cu cineva acolo?" DT: "Da cum să nu! (dă convingător din cap)" Q.: "Măcar dă, că asta e legal, las-o în p**a mea, să-i bagi o (...) un castravete murat și un sandviș, să mănânce și el bine." DT: "îhîmm (...)" Q.: "Atât măcar." DT: "Nu, o să avem grijă de el." Q.: "Da" DT: "Nu, avem grijă de el.

Nu-l las, deci io nu-l las, că mi-e drag așa, din când în când." Și cu privire la această întâ