ÎCCJ, Secția penală

Faptele inculpatului A., care, în exercitarea atribuțiilor de primar referitoare la bugetul local prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în calitate de ordonator principal de credite, în perioada 08 octombrie 2014 - 27 decembrie 2017, a angajat cheltuieli bugetare cu depășirea limitelor creditelor bugetare aprobate, fără viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozițiilor legale, prin încheierea cu I. a unui număr de 95 contracte de asistență juridică, fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Ordonanță de urgență nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparența de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alți avocați în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 5 alin. (1) din Ordonanța de Guvern nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, art. 14 alin. (4), art. 23 alin. (1), alin. (2) lit. c), art. 24 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, sumă care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (95 acte materiale corespunzător contractelor de asistență juridică semnate).

Faptele inculpatei B., care, în perioada 08 octombrie 2014 - 10 iunie 2015, în calitate de Secretar al Municipiului Mangalia, a semnat și a vizat spre legalitate un număr de 22 de referate de necesitate care au stat la baza încheierii unui număr de 89 de contracte de asistență juridică cu I., contracte semnate de asemenea de inculpată, încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparența de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alți avocați în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispozițiior art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.614.713,15 RON este aferentă actelor materiale săvârșite de inculpata B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. (111 acte materiale din care 89 acte materiale aferente contractelor de asistentă juridică semnate și 22 de acte materiale aferente de referate de necesitate aferente contractelor semnate).

Faptele inculpatului C., care, în perioada 02.10.2014 - 10.06.2015, în calitate de persoană cu atribuții delegate de Primar al Municipiului Mangalia, a semnat și a vizat spre legalitate un număr de 23 de referate de necesitate și 22 de caiete de sarcini care au stat la baza încheierii unui nr. de 89 de contracte de asistență juridică cu I., încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Ordonanță de urgență nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparența de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alți avocați în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.607.378,15 RON este aferentă actelor materiale săvârșite de inculpatul C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. (45 acte materiale din care 23 acte materiale aferente referatelor de necesitate și 22 acte materiale aferente caietelor de sarcini semnate ca urmare a referatelor anterior menționate, cu excepția referatului x/10.06.2015, în baza acestuia nefiind întocmit vreun caiet de sarcini).

Faptele inculpatului D., care, în perioada 02.10.2014 - 10.06.2015, în calitate de Director în cadrul Direcției juridice și de administrație publică locală și Director în cadrul Direcției de achiziții publice și programe de dezvoltare, a semnat referatele de necesitate care au stat la baza încheierii unui nr. de 89 contracte de asistență juridică cu I., încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Ordonanță de urgență nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparența de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alți avocați în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.628.233,15 RON este aferentă actelor materiale săvârșite de inculpatul D., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. (24 acte materiale corespunzător referatelor de necesitate).

Faptele inculpatului E., care, în 02.10.2014 - 13.01.2015, în calitate de Șef serviciu delegat în cadrul Serviciului Juridic, a semnat 22 de referate de necesitate și 22 de caiete de sarcini care au stat la baza încheierii unui număr de 89 de contracte de asistență juridică cu I., încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Ordonanță de urgență nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparența de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alți avocați în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispozițiior art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.614.713,15 RON este aferentă actelor materiale săvârșite de inculpatul E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. (44 acte materiale corespunzătoare celor 22 referate de necesitate și 22 caiete de sarcini semnate în baza referatelor menționate anterior).

Faptele inculpatei F., care, în calitate de Director al Direcției de Management Fiscal și Control a semnat contractele de asistență juridică nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, avizând spre angajare cheltuieli din bugetul local în cuantum de 786.500 RON + TVA, cunoscând că pentru această sumă nu există disponibilul necesar în buget, înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 965.354,28 RON este aferentă actelor materiale săvârșite de inculpata F., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

Fapta inculpatei G. care, în exercitarea atribuțiilor de persoană în drept să exercite viza de control financiar preventiv din cadrul Compartimentului CFPP (Control Financiar Preventiv Propriu) al Primăriei Municipiului Mangalia, în perioada 19.12.2014 - 17.02.2017, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat și a vizat CFPP, cu nerespectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 și dispozițiilor pct. 3 "Ordonanțarea cheltuielilor" din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1792/2002 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, un număr de 60 de ordonanțări de plată pentru plata sumei totale de 4.923.518 RON, întocmite în baza unor angajamente legale peste creditele bugetare aprobate și fără ca aceste angajamente să fie anterior vizate CFPP, aspecte cunoscute de inculpată, respectiv fapta inculpatei G., care, în exercitarea atribuțiilor de persoană în drept să exercite viza de control financiar preventiv din cadrul Compartimentului CFPP (Control Financiar Preventiv Propriu) al Primăriei Municipiului Mangalia a semnat contractele de asistență juridică nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, avizând spre angajare cheltuieli din bugetul local în cuantum de 786.500 RON + TVA, cunoscând că pentru această sumă nu există credit bugetar suficient alocat la subcapitolul bugetar "servicii juridice", I. obținând în baza acestor contracte, ca urmare a executării silite, suma de 965.354,28 RON, înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 5.888.872,28 RON este aferentă actelor materiale săvârșite de inculpata G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (63 acte materiale).

Faptele inculpatului H., care, în calitate de avocat și reprezentant al I. a participat, cu știință, la derularea procedurilor pur formale, simulate, de achiziție publică a serviciilor de asistență juridică, proceduri în urma cărora au fost atribuite I., un număr de 95 de contracte de asistență juridică, cu încălcarea de către inculpatul A. a dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, aspect cunoscut de inculpatul H., înlesnind în acest mod săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecința prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, sumă care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. (95 acte materiale corespunzător contractelor de asistentă juridică încheiate cu Primăria Municipiului Mangalia). În hotărârea atacată, judecătorul de cameră preliminară a reținut în ceea ce privește măsurile asigurătorii, că potrivit art. 250 2 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250 1 aplicându-se în mod corespunzător. În ceea ce privește natura termenelor prevăzute de art. 250 2 din C. proc. pen., s-a constatat că măsurile asigurătorii sunt măsuri de constrângere cu caracter real, care constau în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau ale altor persoane prevăzute de lege și care au ca efect evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Măsurile asigurătorii sunt o consecință a comiterii infracțiunii, presupun un proces penal deja declanșat și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile. Prin art. 250 2 din C. proc. pen. s-a introdus obligația organelor judiciare de a verifica, din oficiu, subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în camera preliminară ori în cursul judecății. Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea o obligație pozitivă a organelor judiciare de a analiza periodic, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, precum și necesitatea menținerii acestora, inclusiv din perspectiva proporționalității măsurilor raportat la ingerința acestora în dreptul de proprietate, verificarea fiind justificată și de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări. Prin urmare, rolul termenelor de 6 luni, respectiv un an, stabilite în cuprinsul art. 250 2 din C. proc. pen., este acela de a garanta exercitarea obligației organelor judiciare de a verifica subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii. În lipsa acestor verificări ori dacă ele se realizează cu depășirea termenelor stabilite de legiuitor, sunt încălcate standardele statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind examenul proporționalității și necesității măsurii. În raport cu aceste considerente, atât jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și doctrina de specialitate au apreciat că termenele prevăzute de art. 250 2 din C. proc. pen. sunt termene de recomandare, astfel încât depășirea acestora nu atrage nicio sancțiune. Ca atare, judecătorul de cameră preliminară constată că pentru măsurile asigurătorii nu se prevede instituția încetării de drept, spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 din C. proc. pen. prevede, în mod expres, situațiile în care acestea încetează de drept. Completarea dispozițiilor care reglementează măsurile asigurătorii cu dispozițiile de la măsurile preventive (art. 241 din C. proc. pen.) nu este posibilă, deoarece pentru cele două categorii de măsuri legiuitorul a instituit condiții diferite de luare și menținere, cu consecințe inclusiv în ceea ce privește posibilitatea încetării lor, iar, pe de altă parte, art. 241 din C. proc. pen. nu conține o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidență este definită cu claritate în cuprinsul său, fiind, astfel, de strictă interpretare și aplicare. Mai mult, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că, deși enumeră soluțiile pe care organul judiciar le poate pronunța cu ocazia examinării subzistenței temeiurilor care au justificat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, art. 250 2 din C. proc. pen. nu face referire și la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menținerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor. Ca atare, dispozițiile menționate nu reglementează consecințele pe care le-ar antrena o conduită contrară conținutului lor, situație în care termenele de 6 luni și de 1 an instituite pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii nu pot fi calificate decât ca fiind termene procedurale de recomandare, eventuala depășire a acestora nefiind de natură să atragă încetarea de drept a respectivelor măsuri, atât timp cât, așa cum s-a arătat anterior, o asemenea sancțiune nu a fost consacrată legislativ decât în materia măsurilor preventive, și nu în privința normelor care reglementează măsurile asigurătorii. Cu toate acestea, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că, în cauza pendinte, termenul de 1 an se calculează de la momentul sesizării instanței cu rechizitoriul, respectiv de la data de 19.06.2023, verificarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză fiind efectuată, așadar, în termenul de recomandare prevăzut de art. 250 2 din C. proc. pen. În continuare, procedând la analizarea necesității menținerii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile, imobile, prezente și viitoare și asupra conturilor inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H. prin ordonanța din data de 24.10.2022 - modificată prin încheierea din data de 26.10.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2022 și încheierea nr. 224/17.11.2022 a Tribunalului Constanța, ordonanța din data de 20.12.2022 - modificată prin încheierea nr. 2/26.01.2023 a Curții de Apel Constanța, ordonanța din data de 12.04.2023 - modificată prin încheierea nr. 5/JDL/15.05.2023 a Curții de Apel Constanța, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că analiza efectuată prin prisma dispozițiilor art. 250 2 din C. proc. pen. trebuie să se raporteze la criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției proprietății și a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva duratei procedurii, respectiv prin evaluarea complexității cauzei, în ansamblul său, a comportamentului acuzaților și a celui al autorităților judiciare implicate, dar și a multitudinii și valorii importante a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării și a intervalului mare de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului. Astfel, s-a reținut că măsurile asiguratorii au fost dispuse avându-se în vedere caracterul obligatoriu în considerarea naturii faptelor comise sau consecințelor acestora, fiind incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, iar în procedura de cameră preliminară s-a constatat neregularitatea actului de sesizare a instanței (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța nr. 140/P/2022 din data de 16.06.2023) cu privire la inculpații A., B., C., D., E., F., G. și H. în ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre aceștia. În atare situație, s-a apreciat că se poate considera rezonabil că păstrarea în continuare a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societății și interesul inculpaților, care ar fi obligați să suporte o sarcină disproporționată și excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu încălcarea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, hotărârea din 18 decembrie 2018; cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008). Prin urmare, având în vedere, la acest moment procesual, lipsa unei descrieri complete și clare a activității infracționale presupus a fi fost desfășurată de fiecare dintre cei opt inculpați, modalitatea ambiguă de expunere a situației de fapt, precum și inadvertențele referitoare la pretinsul prejudiciu reținut prin actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că nu mai este respectată cerința proporționalității măsurilor asigurătorii cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiții în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea, respectiv menținerea ulterioară a măsurilor. În consecință, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a ridicat măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile, imobile, prezente și viitoare și asupra conturilor inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H. prin ordonanța din data de 24.10.2022 - modificată prin încheierea din data de 26.10.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2022 și încheierea nr. 224/17.11.2022 a Tribunalului Constanța, ordonanța din data de 20.12.2022 - modificată încheierea nr. 2/26.01.2023 a Curții de Apel Constanța, ordonanța din data de 12.04.2023 - modificată prin încheierea nr. 5/JDL/15.05.2023 a Curții de Apel Constanța. **** Împotriva încheierii sus-menționate, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, susținând, în esență, că prin Ordonanța nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța, s-au remediat neregularitățile rechizitoriului și s-a menținut dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților, fiind lămurite toate aspectele cu privire la acuzațiile aduse inculpaților care nu erau clare din punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, respectiv numărul de acte materiale și explicația reținerii în sarcina fiecărui inculpat a unui număr diferit de acte materiale, corespondența dintre actele materiale comise și legislația primară încălcată, precum și atribuțiile de serviciu ale complicilor funcționarilor publici în materia derulării procedurilor de achiziție de servicii juridice, data comiterii faptelor, probele din care rezultă acestea, forma de vinovăție reținută în sarcina fiecărui inculpat, motivele pentru care procurorul a considerat că a existat o înțelegere cel puțin tacită între autor și complici pentru comiterea infracțiunii, prejudiciul și modul de calcul. În aceste condiții, s-a apreciat prematur argumentul judecătorului de cameră preliminară, în sensul că lipsa unei descrieri complete și clare a activității infracționale presupus a fi fost desfășurată de fiecare dintre cei opt inculpați, modalitatea ambiguă de expunere a situației de fapt, precum și inadvertențele referitoare la pretinsul prejudiciu reținut prin actul de sesizare ar atrage o lipsă a proporționalității măsurilor asigurătorii cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiții în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea, respectiv menținerea ulterioară a măsurilor. Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară nu a dat ocazia procurorului să remedieze actul de sesizare a instanței, conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., și apoi să se pronunțe cu privire la măsurile asigurătorii. De asemenea, în contestația formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a arătat că, prin Ordonanța nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 s-a menționat în mod expres, cu indicarea paragrafelor relevante, că în rechizitoriul emis în cauză se precizase modul în care procurorul a calculat prejudiciul, iar la rubrica "în drept" a actului de sesizare rezultă și cuantumul prejudiciului cauzat de către fiecare inculpat în parte ca urmare a comiterii propriilor acte materiale. Așadar, la momentul pronunțării hotărârii atacate, inclusiv din perspectiva cunoașterii prejudiciului reținut pentru fiecare inculpat în parte, acuzațiile erau suficient de clare. În continuare, a susținut că, la acest moment procesual, în urma comunicării Ordonanței nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța de înlăturare a neregularităților actului de sesizare a instanței, argumentele expuse de judecătorul de cameră preliminară pentru ridicarea măsurilor asigurătorii sunt neîntemeiate. În ceea ce privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată în hotărârea atacată, s-a apreciat că aceasta nu este relevantă în cauză, întrucât este vorba de situații diferite. Totodată, s-a subliniat că încheierea nr. 89/P/CP din data de 02.07.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța a dispus restiuirea cauzei la parchet întrucât a constatat că nu a fost remediat în mod satisfăcător actul de sesizare a instanței, nu este definitivă, Direcția Națională Anticorupție formulând contestație. Referitor la prejudiciul reținut în sarcina fiecărui inculpat, s-a arătat că în ordonanța nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța s-a indicat în mod defalcat, pentru fiecare inculpat în parte, prejudiciul reținut de către procurorul de caz, respectiv pentru A. - 13.675.922,43 RON, pentru B. - 12.614.713,15 RON, pentru C. -12.607.378,15 RON, pentru D. -12.628.233,15 RON, pentru E. - 12.614.713,15 RON, pentru F. - 965.354,28 RON, pentru G. - 5.888.872,28 RON, pentru H. - 13.675.922,43 RON. Deopotrivă, s-a arătat că prejudiciul defalcat pentru fiecare inculpat a fost avut în vedere și la încadrarea juridică a faptelor, motiv pentru care în sarcina inculpatei F. nu s-a reținut forma agravată prevăzută la art. 309 din C. pen., deoarece fapta sa nu a produs consecințe deosebit de grave, adică un prejudiciu mai mare de 2.000.000 RON. Așadar, raportat la natura și gravitatea concretă a acuzațiilor reținute în sarcina inculpaților, atât din perspectiva desconsiderării flagrante a obligațiilor de serviciu pe care le aveau (cu excepția inculpatului H.), a prejudiciului deosebit de ridicat cauzat unității administrativ-teritoriale și a intenției de a obține, în mod nelegal, un folos material substanțial inculpatului H., s-a apreciat că măsurile asigurătorii sunt legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestora subzistă și la acest moment sub aspectul scopurilor prevăzute la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. Mai mult, s-a subliniat că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 reglementează obligativitatea luării măsurilor asigurătorii, iar raportat la perioada scursă de la momentul luării măsurilor asigurătorii și până în prezent (mai puțin de doi ani), acestea sunt proporționale. Pentru aceste motive, Minsterul Public a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea încheierii din data de 13 iunie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie sub aspectul soluției de ridicare a măsurilor asigurătorii și, în rejudecare, menținerea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile, imobile, prezente și viitoare și asupra conturilor inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 12 iulie 2024, sub nr. x/2024, având termen de judecată fixat la data de 16 iulie 2024, când reprezentantul Ministerului Public și apărătorii intimaților inculpați au formulat concluzii asupra contestației, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii. Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară o constată fondată pentru următoarele considerente: Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de față se constată că prezenta contestație este formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța exclusiv împotriva dispoziției din cuprinsul încheierii de ședință din data de 13 iunie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, de ridicare a măsurii sechestrului asigurător dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente și viitoare și asupra conturilor inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H.. În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține următoarele: Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța nr. 140/P/2022 din 24.10.2022 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) și (5) din C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente și viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspecților, până la concurența sumelor de: - 13.675.922,43 RON cu privire la bunurile suspectului A.; - 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectului B.; - 12.607.378,15 RON cu privire la bunurile suspectului C.; - 12.703.233,15 RON cu privire la bunurile suspectului D.; - 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectului E.; - 965.354,28 RON cu privire la bunurile suspectei F.; - 965.354,28 RON cu privire la bunurile suspectei G.. Prin procesul-verbal de îndreptare erori materiale din 26.10.2022 emis în dosarul nr. x/P/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în ordonanța nr. 140/P/2022 din 24.10.2022, în considerentele căreia, în mod greșit s-a tehnoredactat, "în baza art. 249 alin. (1), (2) și 4 C. proc. pen.., art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 324 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 251 C. proc. pen.." în loc de "în baza art. 249 alin. (1), (2), (4) și 5 C. proc. pen.., art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 251 C. proc. pen..", cum era corect. Prin încheierea nr. 224 din data de 17.11.2022 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Constanța, secția penală în dosarul nr. x/2022, au fost admise, în parte, contestațiile formulate de suspecții D., C., A., F. și G. împotriva măsurii asiguratorii luate prin ordonanța nr. 140/P/2022 din 24 octombrie 2022, astfel cum a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale încheiat la data de 26 octombrie 2022, a fost desființată, în parte, ordonanța atacată și: - a fost redus cuantumul valorii totale a bunurilor imobile și mobile, inclusiv sume de bani prezente și viitoare ce există și vor exista în patrimoniul suspectului A., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 13.675.922,43 RON la 7.512.225 RON; - a fost redus cuantumul valorii totale a bunurilor imobile și mobile, inclusiv sume de bani prezente și viitoare ce există și vor exista în patrimoniul suspectului C., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 12.607.378,15 RON, la 7.512.225 RON. - a fost redus cuantumul valorii totale a bunurilor imobile și mobile, inclusiv sume de bani prezente și viitoare ce există și vor exista în patrimoniul suspectului D., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 12.703.233,15 RON, la 7.512.225 RON. S-a dispus pentru suspecții D., C., A., F. și G., limitarea măsurii asiguratorii a popririi sumelor de bani reprezentând venituri din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic acestora și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență, intrate în conturile bancare, până la limitele prevăzute de art. 729 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din C. proc. civ., respectiv până la o treime din cuantumul acestor drepturi salariale sau, în cazul în care sumele sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum. Au fost menținute celelalte dispoziții ale ordonanței contestate. Prin ordonanța din data de 20.12.2022 emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Servicilul Teritorial Constanța a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (4) și (5) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 251 din C. proc. pen., luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente și viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspectului H., până la concurența sumei de 13.675.922,43 RON. Împotriva ordonanței anterior menționate a formulat contestație suspectul H., calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin încheierea penală nr. 2/P/JDL din 26.01.2023 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Constanța - sectia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023. Prin ordonanța din 12.04.2023 emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a dispus, în temeiul art. 250 2 raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4) și (5) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 251 din C. proc. pen., menținerea măsurii sechestrului asigurator asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente și viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspecților H., B., E. și F. până la concurența sumelor de: 13.675.922,43 cu privire la bunurile suspectului H.; 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectei B.; 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectului E.; 965.354,28 RON cu privire la bunurile suspectei F.. De asemenea, a extins măsura sechestrului asigurator asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente și viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspecților A., C., D. și G.: - de la 7.512.225 RON la 13.675.922,43 RON cu privire la bunurile suspectului A.; - de la 7.512.225 RON la 12.607.378,15 RON cu privire la bunurile suspectului C.; - de la 7.512.225 RON la 12.703.233,15 RON cu privire la bunurile suspectului D.; - de la 965.354,28 RON la 5.888.872,28 RON cu privire la bunurile suspectei G.. Prin încheierea penală nr. 5/P/JDL din 16.05.2023 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Constanța - sectia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023, a fost admisă, în parte, contestația formulată de suspectul A. împotriva ordonanței din 12.04.2023, de menținere și extindere a măsurii asiguratorii, dispuse în dosarul de urmărire penală nr. 140/P/2022 al DNA -Serviciul Teritorial Constanța, a fost desființată în parte ordonanța anterior menționată în sensul că a fost înlăturată dispoziția de extindere a măsurii sechestrului asigurător de la 7.512.225 RON la 13.675.922,43 RON, fiind menținută dispoziția de reducere a cuantumului valorii totale a bunurilor imobile și mobile, inclusiv sume de bani prezente și viitoare ce există și vor exista în patrimoniul suspectului A., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 13.675.922,43 RON la 7.512.225 RON, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr. 224/17.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022. S-a dispus limitarea cuantumului valorii totale a bunurilor imobile și mobile, inclusiv sume de bani prezente și viitoare ce există și vor exista în patrimoniul suspectului A., asupra cărora se poate menține măsura asiguratorie, la 7.512.225 RON, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr. 224/17.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022. De asemenea, a fost admisă, în parte, contestația formulată de suspecta B. împotriva modului de aducere la îndeplinire a acestor măsuri dispuse prin procesul-verbal de instituire sechestru, din data de 19.04.2023, a fost desființat, în parte, procesul-verbal anterior menționat, în sensul că a fost înlăturată dispoziția de instituire a sechestrului asigurator asupra două apartamente a câte două camere, etaj S I și 4 din incinta J., situate în București, str. x, Zona Dristor, valoarea aproximativă 150.000 Euro/apartament, echivalent a 750.000 RON/apartament. Au fost menținute celelalte dispoziții ale ordonanței și procesului-verbal contestate. În privința temeiurilor la care se referă art. 250 2 din C. proc. pen., în cazul concret al intimaților inculpați, măsura a fost instituită în scopul recuperării pagubei, fie în modalitatea restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză, fie a confiscării. Măsurile asigurătorii au fost menținute prin rechizitoriul nr. x/2022 din 16.06.2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H., pentru săvârșirea, în diferite forme de participație penală, a infracțiunilor de abuz în serviciu pretins generatoare ale pagubei a cărei recuperare a constituit fundamentul instituirii acestora. Prin încheierea din data de 13 iunie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023 au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H.. În acest context, procedând la verificarea soluției judecătorului de cameră preliminară de ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și H., prin ordonanțele procurorului anterior menționate, astfel cum au fost modificate prin încheierile judecătorilor de drepturi și libertăți, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 250 2 din C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250 1 aplicându-se în mod corespunzător." Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege. Potrivit art. 249 din C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale,(...) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță (...) pentru