ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2025

Ședința publică din data de 12 martie 2025

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța.

A fost desființată, în parte, încheierea nr. 89/P/CP din 02.07.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și a fost menținută încheierea din 13.06.2024, pronunțată în aceeași cauză.

S-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței (rechizitoriul din data de 16.06.2023 emis în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța), astfel cum a fost remediat prin ordonanața din 25.06.2024, legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G. și H..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii nr. 89/P/CP din 02.07.2024, care nu contravin hotărârii mai sus menționate.

Au fost respinse, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A., B., C. și D..

Împotriva încheierii nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a formulat contestație în anulare contestatorul A., invocând dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., respectiv faptul că împotriva acestuia s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În esență, a susținut că prin Ordonanța din data de 25 mai 2015, emisă în dosarul nr. x/2015, instrumentat de către D.N.A - Serviciul Teritorial Constanta, s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție prev. de art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., privind folosirea în mod direct sau indirect de informații care nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, luare de mită și dare de mită.

La aceeași dată, procurorul de caz a întocmit un proces-verbal cu referire la informațiile deținute de D.N.A - Serviciul Teritorial Constanta despre activitatea primarului A. pe linia favorizării intereselor societății Capitol Aventura S.R.L, precum și în legătură cu încheierea de contracte de asistență juridică cu I. și Asociatii.

La data de 18.11.2015, a fost atașat dosarului penal nr. x/2015, denunțul formulat de numitul J. cu referire la săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals, susținându-se că primarul A. și B., în calitate de secretar al municipiului si administratorul public G., împreună cu avocatul C., ar fi constituit un grup infracțional organizat în vederea contractării unor servicii de asistență juridică plătite din fondurile U.A.T. Mangalia.

Prin Ordonanța din data de 13.10.2022, emisă în dosarul x/2015 a D.N.A - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție în ceea ce privește încheierea contractului de concesiune și efectuare de cheltuieli religioase și sportive; clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de luare de mită, dare de mită și folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, prev. de art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și angajare a cheltuielilor din bugetele prevăzute de art. 1 alin (2) din Legea nr. 273/2006 peste limita creditelor bugetare aprobate, prevăzută de art. 77 lit. b) din Legea 273/2006, în ceea ce privește încheierea contractelor de asistență juridică în vederea consilierii, asistenței și/sau reprezentații în fata autorităților publice și/sau instanțelor de judecată între Municipiul Mangalia și societatea de avocatura I. și asociații.

Prin Ordonanța din data de 19.10.2022, emisă în dosarul nr. x/2022 (dosar nou dar format ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2015) s-a dispus de către procurorul de caz extinderea urmăririi penale față de A., în calitate de suspect, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 309 C. pen. pentru semnarea a 95 de acte materiale, respectiv semnarea unui număr de 95 contracte de asistență juridică.

Fapta reținută prin Ordonanța din data de 19.10.2019 este aceea că - "în calitate de ordonator principal de credite, în perioada octombrie 2014 - 27 decembrie 2017 acesta a angajat cheltuieli bugetare cu depășirea limitelor creditelor bugetare aprobate, fără viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, prin încheierea cu I. și Asociații a unui număr de 95 contracte de asistență juridică în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparența de legalitate a atribuirii acestor contracte".

Prin rechizitoriul Parchetului din data de 16.06.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a contestatorului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție prev. de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. (95 acte materiale corespunzător contractelor de asistență juridică semnate).

Prin Rechizitoriu s-a reținut în sarcina lui A. - încălcarea unor norme cu putere de lege urmare a faptului că, în calitate de Primar a încălcat normele privind ordonanțarea plăților si a normelor care reglementează posibilitatea angajării de servicii juridice, prin încheierea unui număr de 95 contracte de asistență juridică cu I. și Asociații.

Având în vedere actele procedurale, modalitatea în care a fost efectuată urmărirea penală în dosar dar și probele administrate, s-a formulat în fața instanței de cameră preliminară a fondului din cadrul Curții de Apel Constanța, secția Penală, mai multe excepții, instanța de judecată dispunând restituirea cauzei la parchet.

Inițial, prin încheierea de cameră preliminară din data de 13.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală în dosarul nr. x/2023 - definitivă prin menținerea de către Înalta Curte, Curtea a admis în parte cererile și excepțiile formulate de contestator și, în conformitate cu art. 345 alin. (3) C. proc. pen. a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, în vederea remedierii neregularităților din actul de sesizare și pentru ca Parchetul să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

Prin ordonanța din data de 16.06.2023 ICCJ - DNA - ST Constanta a remediat neregularitățile rechizitoriului nr. x al DNA - ST Constanța și a menținut trimiterea în judecată.

Prin încheierea nr. 89/P/CP din data de 07.07.2024, Curtea de Apel Constanța, verificând ordonanța din 16.06.2023 a DNA-ST Constanța, în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a dispus restituirea cauzei la Parchet.

Împotriva soluțiilor pronunțate prin cele două încheieri de cameră preliminară a fondului din cadrul Curții de Apel Constanța, secția Penală s-a formulat contestație atât de inculpat, cât și de D.N.A -Serviciul Teritorial Constanța.

Prin încheierea nr. 844 pronunțată la data de 14.11.2024 (extras filele x din opis) de către instanța de control judiciar din cadrul Înaltei Curți a fost respinsă contestația inculpatului și a fost admisă contestația Parchetului.

În argumentarea căii de atac, contestatorul a susținut că judecătorii de cameră preliminară de la instanța supremă au interpretat și aplicat în mod greșit textele de lege invocate de către acesta, motiv pentru care a formulat contestație în anulare în baza art. 426 lit. i) din C. proc. pen., solicitând, în baza întregului material probator administrat în cauză, admiterea în principiu a căii de atac, și, pe fond, desființarea încheierii nr. 844 din data de 14.11.2024, cu consecința rejudecării contestației, având în vedere că împotriva contestatorului au fost pronunțate două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Cât privește motivul invocat în susținerea acestei căi de atac, a susținut că acesta se încadrează în motivele prevăzute limitativ în textul de lege, iar dovezile de care înțelege să se folosească în susținerea prezentei contestații se regăsesc în dosarul de urmărire penală, vol. 46, dar și în cuprinsul dosarului în raport de care s-a invocat încălcarea principiului "ne bis in idem", respectiv dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanța - sectia Penală împreună cu întreg dosarul de urmărire penală aferent, respectiv dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă ICCJ -DNA -ST Constanța (extras filele x din Opis).

În ceea ce privește caracterul de hotărâre definitivă a încheierii contestate, ca și condiție de admisibilitate, a susținut că, din acest punct de vedere, legiuitorul a lăsat "neclarificat" termenul de hotărâre "definitivă".

Făcând trimitere la dispozițiile art. 370 C. proc. pen., a susținut că, având în vedere clasificarea hotărârilor, și încheierea este tot o hotărâre, în accepțiunea C. proc. pen.

În ceea ce privește caracterul "definitiv" al acestei hotărâri pronunțate de către Înalta Curte în soluționarea contestațiilor formulate in temeiul alt. 347 C. proc. pen., a susținut că nu există o reglementare strictă a noțiunii în C. proc. pen., legiuitorul folosind noțiunea de "definitiv" atât în cazul sentințelor/deciziilor, cât și în cazul încheierilor date în soluționarea contestațiilor.

Ca atare, a susținut că încheierea nr. 844 pronunțată în data de 14.11.2024 de către Înalta Curte este o "hotărâre" în accepțiunea dispozițiilor art. 370 alin. (3) din C. proc. pen.

Aceasta are caracter "definitiv" întrucât este pronunțată în soluționarea contestației, ca și cale de control judiciar prin care a fost respinsă contestația inculpatului și a fost admisă contestația parchetului.

Totodată, s-a susținut că părțile trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența CEDO, inclusiv în faza de cameră preliminară, printre care se înscrie și obligația tribunalelor de a respecta principiul "ne bis in idem" potrivit căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

S-a subliniat că procedura desfășurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influență directă asupra desfășurării și echității procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis - aspect confirmat de jurisprudența instanței de contencios constituțional.

Ca atare, a susținut că, în speță, urmează a constata că este imperios necesar a se verifica în ce măsură judecătorul de cameră preliminară, în soluționarea contestației, a analizat respectarea principiului ne bis in idem, aspect care poate fi verificat numai în cadrul procesual prevăzut de 426 lit. i) C. proc. pen.

Considerând că singurul remediu pentru garantarea dreptului la un proces echitabil și respectarea principiului ne bis in idem îl reprezintă contestația în anulare, s-a solicitat aplicarea directă în dreptul intern a dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (art. 11 și 20 din Constituție) pentru ca părțile să beneficieze de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil.

Pe fondul contestației în anulare, a dezvoltat motivele pentru care a apreciat incidența în cauză a principiului ne bis in idem prin raportare la încheierea nr. 844 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023 și încheierea nr. 228/2015 din data de 01.09.2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanța, secția penală.

În esență, a susținut că, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea nr. 228/01.09.2015 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul K. împotriva Ordonanței procurorului nr. 114/P/2015 din data de 25.05.2015, plângere care viza soluția de clasare întemeiată pe împrejurarea că fapta săvârșită de A. constând în încheierea de contracte de asistență juridică cu diverși avocați, printre care și contractele semnate cu I. și Asociatii, nu există.

A susținut că aceleași fapte pentru care anterior s-a dispus clasarea și respingerea plângerii împotriva soluției de clasare, fac obiectul cercetării în cauza în care s-a respins contestația împotriva încheierii pronunțate în procedura de cameră preliminară.

***********************************************************

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Examinând calea de atac cu care a fost investită, prin raportare la motivele invocate și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Specificul căii de atac a contestației în anulare este definit în cuprinsul dispozițiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 426 din C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă când: a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

În această etapă procesuală instanța examinează dacă respectiva cale de atac, contestația în anulare, privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Examinând, cu precădere, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege.

Cât privește condiția formulării cererii de contestație în termenul prevăzut de lege, se constată că aceasta este îndeplinită, prin raportare la motivul de contestație invocat, respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. i) (când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă), situație în care, potrivit dispozițiilor art. 428 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă oricând.

În ceea ce privește a doua condiție prevăzută de lege se constată că, astfel cum rezultă din cererea scrisă, contestatorul a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen., respectiv situația în care "împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă".

Deși în cuprinsul cererii scrise, contestatorul a precizat motivele pe care se sprijină contestația, subsumate prevederilor art. 426 C. proc. pen., Înalta Curte, verificând sustenabilitatea cazului de contestație în anulare invocat, apreciază că motivele au fost invocate formal și nu impun admiterea în principiu a contestației în anulare, întrucât în cauză nu există probe care să conducă la această soluție.

Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea atacată de contestator, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 426 din C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre definitivă pronunțată în procedura camerei preliminare. Or, în cauză, încălcările procedurale invocate de contestator nu fac referire la judecata în fața unei instanțe care a soluționat fondul cauzei.

Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă și pentru acest motiv, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac.

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare este un mijloc procesual prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, să efectueze un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași instanță, cu eventuala consecință a retractării hotărârii în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Din interpretarea dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., rezultă că această cale extraordinară de atac, a contestației în anulare se referă la vicii sau nulități de procedură ivite în fața instanței de apel, rațiunea legiuitorului fiind de a da posibilitatea părților, care nu mai pot exercita o altă cale de atac, de a invoca încălcări procedurale care, în fața instanței de apel, ar duce la desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către prima instanță, conform art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 și Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, prin care instanța de contencios constituțional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei".

Așadar, se constată că, în cauză, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale, contestația în anulare dedusă judecății nefiind admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. O atare constatare atrage inadmisibilitatea cererii formulate.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2025.