ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4703/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 775/R din 13 octombrie 2010, Tribunalul Harghita, secția civilă a respins cererea de revizuire formulată de S.L.M. privind Deciziile civile nr. 543/R din 23 septembrie 2008, nr. 637/R din 18 octombrie 2009 și nr. 113/R din 24 februarie 2010 ale Tribunalului Harghita și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de același revizuent cu privire la Sentințele civile nr. 338 din 15 mai 2008 și nr. 424 din 12 mai 2009 ale Judecătoriei Toplița, în favoarea acestei judecătorii. S-a reținut că revizuentul a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ., revizuirea tuturor hotărârilor pronunțate în cauza ce a făcut obiectul Dosarului inițial nr. 45/326/2008 al Judecătoriei Toplița.

În cursul procesului respectiv au fost pronunțate cinci hotărâri: Sentințele civile nr. 338 din 15 mai 2008 și, în rejudecare, nr. 424 din 12 mai 2009, de către Judecătoria Toplița; Deciziile civile nr. 543 din R din 23 septembrie 2008 și nr. 673/R din 18 octombrie 2009 de către Tribunalul Harghita, ambele în recurs; Decizia civilă nr. 113/R din 24 februarie 2010 a Tribunalului Harghita, irevocabilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 673/R din 18 octombrie 2009 a aceluiași tribunal. Cu privire la revizuirea sentințelor pronunțate de Judecătoria Toplița, tribunalul a constatat că nu este competent, în raport cu dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc.

civ. competența aparținând instanței care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Judecătoriei Toplița. Cu referire la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât revizuentul nu a arătat care este hotărârea potrivnică sentințelor, pentru ca cererea de revizuire să fie îndreptată la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciat că nu se poate stabili o altă competență de soluționare a cererii decât tot cea a Judecătoriei Toplița. În ce privește deciziile, Tribunalul a constatat că primele două decizii, date în recurs, nu evocă fondul, iar a treia nu a fost pronunțată în recurs și nici nu evocă fondul, împrejurări ce atrag inadmisibilitatea cererii de revizuire, în raport cu prevederile art. 322 C. proc.

civ., partea introductivă, conform cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Totodată, s-au avut în vedere și datele la care au fost pronunțate deciziile, cererea fiind și tardivă, în ceea ce privește cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de introducere a cererii de revizuire fiind de o lună de la pronunțarea hotărârii dată în recurs după evocarea fondului. Hotărârea astfel pronunțată este irevocabilă în privința cererii de revizuire respinse și cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare față de decimatorul de competență, a mai decis tribunalul. Revizuentul a declarat recurs împotriva acestei decizii, ce a fost respins prin Decizia nr. 643/R din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

S-a reținut că recurentul-revizuent a solicitat modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire formulate, invocând, în drept dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 7 și art. 323 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului și ținând seama de prevederile art. 299 și urm. și art. 328 C. proc. civ., instanța a constatat că recursul declarat este inadmisibil, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate. Împotriva acestei din urma decizii reclamantul a declarat prezentul recurs, solicitând admiterea și judecarea pe fond a cauzei, respectiv anularea tuturor proceselor-verbale de contravenție, a titlului executoriu și a somației. Având a se pronunța asupra unei căi de atac, instanța urmează a verifica, cu prioritate, admisibilitatea.

Una din regulile generale referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este legalitatea acestora, ceea ce înseamnă că ele sunt instituite de lege. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional. Art. 129 din Constituție evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii. Cu privire la calea extraordinară de atac a recursului, instanța reține că art. 299 C. proc.

civ. reglementează categoriile de hotărâri judecătorești ce pot fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate. În cauza de față, recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins ca inadmisibil un recurs. În consecință, decizia împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs nu este susceptibilă de reformare pe această cale, conform prevederilor art. 299 C. proc. civ. mai sus enunțate neexistând posibilitatea să se declare recurs împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Din cele ce preced, rezultă că reclamantul nu mai avea deschisă calea unui nou recurs în cauză, urmând a se respinge recursul de față, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.L.M. împotriva Deciziei nr. 643/R din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.