ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3752/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, creditoarea SC Z.C. SRL Pitești a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC K.T. SRL Oradea, emiterea unei ordonanțe care să conțină o somație de plată privind creanța în sumă de 1.456,6 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 18 martie 2010, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 2728/2013 din data de 20 martie 2013, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând, în esență, că în speță sunt incidente dispozițiile generale din materia somației de plată și prevederile art. 7 coroborate cu prevederile art. 10 C. proc.

civ., dispoziții care prevăd, în mod imperativ, faptul că soluționarea somației de plată revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debite fiind vorba despre o competență teritorială absolută. În consecință, prin sentința civilă nr. 7972/2013 din data de 10 iunie 2013 Judecătoria Oradea, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești reținând că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 159 1 C. proc. civ., necompetența fiind de ordine privată, astfel încât excepția putea fi invocată numai de pârât și numai până la prima zi de înfățișare. În raport de dispozițiile art. 20-22 C. proc.

civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 119/2007 „Cererea privind creanța de plată a prețului se dept la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță". Regula de drept comun în materia competenței teritoriale, pentru situația în care pârâta este persoană juridică este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc.

civ., conform căruia cererea se face la instanța sediului principal al acesteia. În cauză, nefiind incidență nici una din situațiile ce impun competența teritorială obligatorie, se aplică competența teritorială de drept comun stabilită de art. 7 alin. (1) C. proc. civ. Competența teritorială de drept comun prevăzută în art. 7 C. proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ, aflându-ne deci în prezența unei necompetențe de ordine privată. Conform dispozițiilor art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ. „necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare". Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.