ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3752/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Pitești, secția civilă, creditoarea SC Z.C. SRL Pitești a solicitat,

în contradictoriu cu debitoarea SC K.T. SRL Oradea, emiterea unei ordonanțe care

să conțină o somație de plată privind creanța în sumă de 1.456,6 RON reprezentând

contravaloarea facturii fiscale din 18 martie 2010, actualizată în raport cu rata

inflației aplicabilă la data plății efective.

Prin sentința

civilă nr. 2728/2013 din data de 20 martie 2013, Judecătoria Pitești, secția civilă,

a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând, în esență, că în

speță sunt incidente dispozițiile generale din materia somației de plată și prevederile

art. 7 coroborate cu prevederile art. 10 C. proc. civ., dispoziții care prevăd,

în mod imperativ, faptul că soluționarea somației de plată revine judecătoriei în

a cărei circumscripție teritorială se află sediul debite fiind vorba despre o competență

teritorială absolută.

În consecință,

prin sentința civilă nr. 7972/2013 din data de 10 iunie 2013 Judecătoria Oradea,

secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești reținând

că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 159

1

C. proc. civ., necompetența

fiind de ordine privată, astfel încât excepția putea fi invocată numai de pârât

și numai până la prima zi de înfățișare.

În raport de dispozițiile

art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență,

a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ.,

va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

În conformitate

cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 119/2007 „Cererea privind creanța

de plată a prețului se dept la instanța competentă pentru judecarea fondului în

primă instanță".

Regula de drept

comun în materia competenței teritoriale, pentru situația în care pârâta este persoană

juridică este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea

se face la instanța sediului principal al acesteia.

În cauză, nefiind

incidență nici una din situațiile ce impun competența teritorială obligatorie, se

aplică competența teritorială de drept comun stabilită de art. 7 alin. (1) C. proc.

civ.

Competența teritorială

de drept comun prevăzută în art. 7 C. proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ,

aflându-ne deci în prezența unei necompetențe de ordine privată.

Conform dispozițiilor

art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ. „necompetența de ordine privată poate

fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este

obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare".

Astfel fiind,

Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei

Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.