ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 38/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 mai 2017, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, suspendarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 privind activitatea de management pentru resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 82/CA din 22 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantei, în sensul că a fost dispusă suspendarea executării efectelor Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 numai în ceea ce privește prevederile art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la acest ordin, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul, criticând ca nelegală hotărârea instanței de fond.

Astfel, s-a arătat faptul că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat este neîntemeiată, întrucât niciunul dintre motivele invocate în susținerea cererii nu este de natură a demonstra caracterul iminent al pagubei și nici nu caracterizează un caz bine justificat, în accepțiunea actului normativ aplicabil cauzei, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea cererii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

S-a susținut că instanța de fond a făcut abstracție de faptul că intimata-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de lege pentru suspendarea actului, ci a făcut doar referire la aspecte de ordin teoretic, fără să arate în concret care ar fi situația care să justifice luarea unei astfel de măsuri și nici dreptul individual sau general amenințat prin actul administrativ atacat. De asemenea, s-a arătat că nu s-a demonstrat iminența producerii unei pagube, în mod direct sau indirect.

Ulterior, la data de 14 decembrie 2018, recurentul a depus note de ședință prin care a arătat că prevederile art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 au fost abrogate prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017 publicat în M. Of. nr. 917/22.11.2017, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii reclamantei, ca rămasă fără obiect.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza va respinge cererea reclamantei, ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că prin Ordinul MAI nr. 144/2017 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne și a Ordinului ministrului Afacerilor Interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și încetarea aplicabilității unor dispoziții din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 154/2004 privind activitățile de educație fizică și sport în Ministerul Afacerilor Interne, la art. I pct. 3 și 5 s-au prevăzut următoarele:

"3. În anexa nr. 2, la articolul 6 alin. (4), lit. a) se abrogă. 5. În anexa nr. 2, la articolul 7 alin. (4), lit. a) se abrogă."

Lit. a) a alin. (4) din articolul menționat prevedea că nu pot fi recrutate în vederea încadrării directe ca polițist, persoanele care nu îndeplinesc condiția prevăzută la art. 6 alin. (4) lit. a).

Astfel, art. 6 alin. (4) din Anexa nr. 2 - Recrutarea polițiștilor - Secțiunea a 3-a Condiții legale și criterii specifice de recrutare, "Criteriile specifice pentru recrutarea candidaților", care prevedea înălțimea de minimum 1,70 m bărbații și 1,65 m femeile, a fost abrogat.

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că dispoziția care face obiectul cererii de față a fost abrogată înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza va respinge cererea reclamantei, ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. 82/CA din 22 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT