ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2242/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Utilaje A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, anularea Deciziei nr. 82340 din 6 octombrie 2016 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, referitor la contractul de finanțare nr. x/05.05.2014, cod SMIS 44703 proiect "Achiziții utilaje la SC A. SRL" anularea actelor predecesoare emise de pârâtă care sunt în strânsă legătură cu Decizia nr. 82340/06.10.2016, respectiv Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/05.05.2015, raportul de verificare la fața locului înaintat prin adresa nr. x/22.06.2015, Notificarea privind CR/27.08.2015, Decizia de soluționare a contestației nr. x/12.01.2016;

Admiterea în întregime a cererii de rambursare nr. x/05.05.2015 prin care a fost reținută suma de 135.916,393 RON; cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2017, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Agenției de Dezvoltare Regională Nord - Vest, în calitate de pârâtă, în considerarea împrejurării că aceasta este emitenta actelor a căror anulare s-a solicitat prin capătul 2 de cerere.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 3480 din 4 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea dedusă judecății nu poate atrage competența curții de apel, atâta vreme cât, conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, o primă condiție obligatorie o constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorități publice centrale.

Or, în cazul de față, astfel cum rezultă din dosar, actul administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv Notificarea nr. x/27.08.2017 privind situația cererii de rambursare nr. x/05.05.2015, este emisă de Agenția de Dezvoltare Regionala Nord-Vest, respectiv de o autoritate publică de nivel local, astfel că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se va face conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în favoarea tribunalului administrativ-fiscal.

Împrejurarea ca obiectul cauzei mai privește și anularea Deciziei nr. 82340 din 6 octombrie 2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management Pentru POS CCE, nu este de natură a atrage competența materială a Curții de Apel, în considerarea rangului acestei autorități, căci actul administrativ care produce efecte juridice și constituie punctul de plecare al litigiului este acela împotriva căruia a fost formulat recursul ierarhic, iar nu actul prin care se soluționează procedura prealabilă.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 97/2019 din 11 ianuarie 2019 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Decizia nr. 82340 din 6 octombrie 2016, obiect al acțiunii introductive, a fost emisă în baza dispozițiilor art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, iar, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, actul ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia pronunțată în soluționarea contestației. Astfel, instanța a constatat că în raport cu emitentul acestei decizii se stabilește competența de soluționare a cauzei potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât decizia de soluționare a contestației atacată în cauza de față a fost emisă de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, instanța a reținut că revine curții de apel competența de soluționare a cauzei.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Curții de Apel cu o acțiune ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 82340 din 6 octombrie 2016 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, referitor la contractul de finanțare încheiat.

Actele contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, justificate de existența unor raporturi juridice intervenite între părți, ca urmare a unui contract de finanțare.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că decizia de soluționare a contestației este emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, acesta fiind o autoritate publică de nivel central.

Văzând faptul că emitentul actului administrativ atacat este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită anularea actului aparține curții de apel.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

"În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."

Prin urmare, în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că acțiunea de față este în competența de soluționare a curții de apel în primă instanță, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât privește acte emise de o autoritate publică centrală, iar actele contestate în prezentul litigiu au ca obiect sume reprezentând fonduri europene.

Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea exercitată de reclamantă pentru instanța competentă teritorial, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene- Direcția Generală Programe Competitivitate - AMPOS CCE în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL