ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2665/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 5 aprilie 2006,

reclamantul B.B. a chemat în judecată pe

pârâtul U.C., administratorul SC C. SRL

Câmpulung, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună

evacuarea pârâtului din spațiul pe care-l folosește (pivniță), din imobilul proprietatea

sa, aflat în Câmpulung, strada Republicii nr. 25.

La data de 13 octombrie 2006, prin

concluziile scrise depuse la dosar (fila 80 - 83 Dosar nr. 1455/2006)

reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând, în plus, să se dispună obligarea

pârâtului la plata sumei totale de 500 lei, sumă compusă din 240 lei ce

reprezintă chiria neachitată pe ultimele 6 luni.

Pârâtul U.C. a formulat cerere

reconvențională, prin care, la rândul său, a solicitat ca reclamantul B.B. să

fie obligat să-l despăgubească cu contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-a

adus spațiului închiriat și pe care le-a cuantificat la suma de 35.000.000 lei.

Prin sentința nr. 777/C din 13 iulie 2007,

Tribunalul Comercial Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de reclamantul - pârât B.B. în cererea reconvențională, a admis

cererea principală formulată de reclamantul - pârât B.B. împotriva pârâtei SC

C. SRL Câmpulung, prin administrator U.C. și a dispus evacuarea pârâtei -

reclamante SC C. SRL din spațiul (pivniță) situat în Municipiul Câmpulung,

județul Argeș.

Totodată a admis în parte cererea

reconvențională pentru suma de 13.524 lei.

Împotriva sentinței nr. 777/C din 13 iulie

2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în termen legal, au declarat

apel atât reclamantul B.B., cât și pârâta SC C. SRL Câmpulung, prin

administrator U.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a respins ambele apeluri, ca nefondate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel

a reținut cu privire la apelul reclamantului că instanța de apel a rezolvat

corect excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în cererea

reconvențională, nefiind incidente dispozițiile speciale ale art. 48 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, privind obligația statului sau unității deținătoare de

despăgubire pentru îmbunătățirile aduse la imobilele preluate fără titlu, în

condițiile în care acesta a dobândit bunul imobil de la persoanele cărora le-a

fost retrocedat, iar la data cumpărării spațiul în litigiu era deja transformat

și a beneficiat de aceasta culegând fructele proprietății, ca spațiu comercial

și nu ca pivniță, deși nu a contribuit la amenajarea acesteia.

Cât privește formularea cererii reconvenționale

de către U.C. în nume propriu, curtea de apel a făcut trimiterea la încheierea

din 13 iunie 2007.

Pe fond, a reținut că lucrările măresc

valoarea imobilului, nefiind lucrări de întreținere și au fost făcute cu

acordul fostului proprietar, față de procesul verbal din 3 mai 1994 (fila 28).

Cât privește apelul pârâtei, instanța de apel

a avut în vedere concluziile expertizei tehnice (fila 45), care a concluzionat

în lipsa unei documentații tehnice de execuție prin raportare la valoarea de

piață.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a

formulat recurs reclamantul, în termenul legal, invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea poate fi

recurată atunci când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

A arătat că instanța de apel a respins greșit

excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în cererea

reconvențională întrucât în speță își găsesc aplicabilitatea dispozițiilor art.

48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de un imobil preluat fără titlu

valabil, potrivit sentinței civile nr. 2420 din 28 iunie 1993, rămasă

irevocabilă.

Ceea ce interesează este situația juridică a

imobilului și nu calitatea proprietarului. Dobândind imobilul prin cumpărare, reclamantul

a dobândit și dreptul de a invoca toate excepțiile și apărările pe care le

putea formula și proprietarul inițial.

Totodată, prin contract a cumpărat un spațiu

având destinația de beci, transformarea nefiindu-i opozabilă și făcută cu rea

credință.

Cât privește fondul cererii reconvenționale a

arătat că cererea a fost formulată de U.C. încât, în mod nelegal, a fost

obligat către SC C. SRL.

Pe fond, față de dispozițiile art. 48 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 43 din O.G. nr. 40/1999 coroborate cu

art. 1429 C. civ., se pot acorda despăgubiri pentru îmbunătățirile necesare și

utile numai dacă prin acestea nu se schimbă destinația spațiului respectiv numai

dacă acestea sunt necesare și utile, raportat la destinația pe care spațiul o

are, ceea ce în cauză nu se regăsește.

Totodată, îmbunătățirile trebuie executate

legal și dovedite cu acte justificative ceea ce, de asemenea, nu rezultă din

probele dosarului, sens în care recurentul a făcut o trimitere la probele

administrate în cauză.

În fine, a arătat că instanța de apel a

procedat greșit la respingerea cererii de refacere a probei cu expertiză în

sensul raportării doar la bunurile enumerate prin cererea reconvențională,

depășindu-se astfel obiectul cererii de chemare în judecată contrar art. 129 alin.

(6) C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Privitor la modul de soluționare al excepției

lipsei calității procesuale pasive, se constată că, în mod legal, instanța de

apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, text care reglementează regimul

despăgubirilor la care au dreptul chiriașii pentru sporul de valoare adus

imobilelor cu destinație de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile,

deoarece legea specială vizează în această situație spațiile cu destinație de

locuință și anumite persoane, respectiv pe beneficiarii retrocedării pe care îi

protejează fiind subiecte calificate și nu pe subdobânditorii bunului.

Aceste norme sunt speciale și regimul juridic

este aplicabil doar destinatarilor identificați expres de legiuitor.

În cazul în care raportul juridic nu se naște

în relația chiriaș - stat - beneficiarul normei de restituire, nici regula de

la art. 48 alin. (3) din lege nu este aplicabilă, ci normele de drept comun.

Prin urmare, este greșită susținerea

recurentului că poate opune aceleași excepții pe care le-ar fi putut opune

foștii proprietari, beneficiari ai retrocedării bunului, în sensul că

despăgubirile sunt suportate de stat.

Prin urmare, recurentul nu poate susține din

această perspectivă că nu îi este opozabilă transformarea spațiului și nu

datorează sporul de valoare chiar în condițiile în care a fost achiziționat ca

beci, de vreme ce era deja transformat în spațiu comercial (bar) la data

achiziționării așa cum se menționează și în actul juridic și l-a închiriat cu

această destinație, fiind incidente dispozițiile de drept comun prevăzute de art.

1444 C. civ.

Cât privește titularul dreptului, rezultă cu

evidență că cererea reconvențională a fost formulată de U.C., în calitate de

administrator al societății comerciale - parte în contractul de închiriere,

față de care a și căzut în pretenții, încât nici această critică nu poate fi

primită.

Referitor la fondul cererii reconvenționale,

raportarea recurentei la dispozițiile art. 48 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

și art. 43 din O.G. nr. 40/1999 este greșită pentru considerentele deja

arătate.

În privința dispozițiilor art. 1429 C. civ.,

acestea nu au fost încălcate în cauză, deoarece a existat acordul locatorului

anterior pentru efectuarea îmbunătățirilor, ele au sporit valoarea bunului, iar

aspectele legate de aprecierea probelor excede analizei în recurs.

Nu se poate reține

nici încălcarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ. față de împrejurarea că

cererea de chemare în judecată a fost precizată în sensul admiterii acesteia,

conform concluziilor expertizei tehnice, limită în care instanța s-a și

pronunțat.

Față de această

situație, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul B.B. împotriva Deciziei nr. 143/A/C din 14 decembrie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

1

octombrie

2008.