ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2658/2008

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 985, pronunțată la data de 25 aprilie 2007, secția comercială,

maritimă și fluvială, a Tribunalului Galați a respins, ca nefondată, cererea în

pretenții formulată de reclamanta

SC A. SA Berheci, în contradictoriu cu

pârâtele SC A.G.W.S. SA București și M.A.P.D.R.

Spre a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în principal, că zona pentru care s-a constatat

seceta prelungită nu a fost declarată în stare de calamitate naturală prin

hotărâre de guvern, condiție necesară pentru acordarea despăgubirilor

solicitate de reclamantă, conform art. 14 din Legea nr. 381/2002, precum și

faptul că seceta nu este inclusă ca eveniment asigurat, risc standard, conform

poliței de asigurare încheiate cu societatea de asigurare.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului, motivat pe greșita interpretare a

probelor și a Legii nr. 381/2002, a fost respins, ca nefondat, de secția comercială,

maritimă și fluvială, a Curții de Apel Galați, prin Decizia

nr. 83/A, pronunțată

la data de 5 octombrie 2007.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond, printr-o

temeinică și legală administrare a probelor și interpretare a dispozițiilor

Legii nr. 381/2002 și celor ale art. 969 C. civ., a pronunțat o soluție corectă,

având în vedere că seceta prelungită nu se regăsește între riscurile asigurare,

menționate, expres, în poliția de asigurare, iar condiția prevăzută de art. 14

din Legea nr. 381/2002 nu este îndeplinită în speță, întrucât prin H.G. nr. 1455/2003

și H.G. nr. 1037/2004 emise de Guvernul României, Zona Galațiului nu a fost

declarată calamitată.

Împotriva menționatei

decizii au formulat recurs atât apelanta - reclamantă cât și intimata - pârâtă

SC A.G.W.S. SA

București.

Recurenta -

reclamantă a invocat în susținerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și pct. 9, solicitând modificarea, în tot, a deciziei atacate,

în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței tribunalului și, în

consecință, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtelor, în solidar, la plata

despăgubirilor cuvenite, cu motivarea, în rezumat, că instanța de apel a

interpretat greșit, atât contractul de asigurare, cu referire la riscurile

asigurării, nereținând ca risc asigurat seceta prelungită și excesivă prevăzută

de

Legea

nr. 381/2002, cât și dispozițiile acestei legi.

Recurenta - pârâtă

SC A.G.W.S. SA a

criticat neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în

cuantumul solicitat și dovedit de 10.000 lei, invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9, pentru greșita aplicare a art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și

încălcarea dispozițiilor art. 132, art. 133 din statutul profesiei de avocat și

a solicitat modificarea, în parte, a deciziei atacate doar cu privire la

cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată apelanta -

reclamantă.

Prin întâmpinările

formulate, în cauză, SC O.V.I.G. SA, succesoare a SC A.V.I.G. SA și M.A.P.D.R.

au solicitat respingerea recursului formulat de apelanta - reclamantă,

apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei instanței de apel,

considerată legală și temeinică.

Recursurile sunt

nefondate.

Astfel, cu referire la recursul

reclamantei, este de observat că în condițiile de asigurare sunt prevăzute

expres riscurile ce se asigură, conform obligației legale impusă de art. 10 din

Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, iar seceta

prelungită, evenimentul care a produs distrugerea culturii de floarea - soarelui

aparținând recurentei - reclamante, pentru care aceasta solicită despăgubiri,

nu se regăsește între riscurile asigurate prin polița de asigurare din 26 mai

2003, în litigiu, cum corect a reținut instanța de apel, așa încât critica

vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se justifică,

menționarea Legii nr. 381/2002 în cuprinsul acestui act juridic nefiind de

natură a adăuga alte riscuri asigurate decât cele convenite prin acesta în

termeni clari, neechivoci - din interpretarea cap. IV pct. 1 parag. ultim

rezultând, pe de o parte, că pentru suprafața de culturi ce intră sub incidența

prezentei legi nu se pot asigura decât riscuri standard, iar, pe de altă parte,

că pentru situațiile în care se pot asigura riscuri opționale, condițiile

generale sunt completate cu condiții speciale pentru fiecare risc în parte,

ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Cum

Legea nr. 381/2002

prevede o procedură specială, atât în ce privește declararea stării de calamitate

prin H.G., cât și în ce privește încasarea despăgubirilor pretinse pentru

calamitățile produse și cum instanța de apel a reținut, cu justețe, din această

perspectivă, neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 14, nu se poate reține

greșita interpretare a dispozițiilor acestui act normativ - de altfel,

neprecizate - astfel că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 nu-și găsește

aplicare în speță.

În ce privește

recursul intimatei - pârâte se observă că prin micșorarea onorariului

avocatului acestei părți, instanța de apel, și-a exercitat dreptul prevăzut de art.

274 (alin. 3) C. proc. civ., fără a încălca, prin aceasta, dispozițiile din

Statutul profesiei de avocat, evocate de recurenta - pârâtă, iar aprecierea

asupra cuantumului onorariilor avocaților, făcută în baza precitatului text

procedural, constituie o chestiune de fapt ce excede controlului casației,

aspecte ce înlătură incidența motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta

Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate

de reclamanta SC A.B. SA Gohor și de pârâta SC A.G.W.S. SA București împotriva Deciziei

nr. 83/A din 5 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

1

octombrie

2008.