ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2527/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 635 din 5 martie 2007,

Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ și fiscal a

respins acțiunea formulată de reclamanții L.L., L.F.B., L.O.F. împotriva

pârâtei SC A.I.G.L.A.R. SA având ca obiect anularea contractelor de asigurare

încheiate cu aceasta în anul 2005.

Instanța de fond, pe

baza probelor administrate: înscrisuri și depoziția martorei broker al pârâtei

a concluzionat în sensul că reclamanții nu puteau fi în eroare asupra naturii

juridice ori substanței contractului de asigurare, încheiat cu pârâta, nefiind

deci incidente prevederile art. 955 - 957 C. civ.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială prin Decizia nr. 259/A din 19 noiembrie 2007 a

admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în tot sentința apelată în sensul

că a admis acțiunea și a dispus anularea contactelor de asigurare în speță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reapreciat probele administrate și a administrat noi

probe statuând că reclamanții au încheiat contractele de asigurare fiind încredințați

că acestea reprezintă garanții în favoarea instituției de creditare pentru

acordarea de credite. O dovadă că reclamanții erau interesați în obținerea de

credite este și faptul, reține instanța de apel, că aceștia aveau deja

perfectate la data încheierii contractelor de asigurare în litigiu, contracte

de asigurare pe viață, neavând interes practic în a contracta altele pentru

același risc asigurat.

Prin urmare, instanța

de apel a făcut aplicarea art. 953 și 954 alin. (1) C. civ.

În contra deciziei

menționate pârâta SC A.I.G.L.A.R. SA a declarat recurs

pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Sub acest motiv

recurenta critică hotărârea arătând că aceasta cuprinde motive contradictorii

întrucât deși reține că reclamanții au avut reprezentarea obiectului

contractelor consideră că aceștia s-ar fi aflat în eroare asupra substanței

obiectului contractului.

Opinia Înaltei Curți.

Decizia

recurată nu conține motive contradictorii. Eroarea care a condus la anularea

contractelor de asigurare nu a fost o eroare asupra naturii juridice a acestora

– eror in negatio, ci eroarea viciu de consimțământ, respectiv error în

substanțiam, nu eroarea obstacol.

2.

Motivul prevăzut de art.

304 pct. 9. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta arată că instanța de apel a

extins înțelesul noțiunii de „obiect al contractului” la circumstanțe,

expectații, speranțe de ordin personal străine obiectului și naturii

contractului de asigurare aplicând și interpretând greșit prevederile legii.

Opinia Înaltei Curți.

Cu privire la

motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deși recurenta

nu indică textul de lege care a fost greșit aplicat de instanța de apel, din

dezvoltare se deduce că acesta este art. 954 C. civ.

Instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 954 C. civ. în conformitate cu

care: „Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului

convenției”.

Legiuitorul nu s-a

referit simplu la obiectul convenției, care se rezumă la conduita, acțiunea sau

inacțiunea la care sunt îndrituite sau de care sunt ținute părțile ci a nuanțat

determinându-l pe acesta prin substanța sa.

Substanța obiectului

convenției privește în cauza de față calitățile subiective ale obiectului

contractului determinante pentru încheierea convenției.

Recurenta invocând că

reclamanții au cunoscut natura juridică a actului pe care l-au încheiat are în

vedere eroarea asupra naturii sale juridice, numai că instanța de apel și-a

întemeiat decizia pe eroarea viciu de consimțământ, ale cărei condiții sunt

îndeplinite în speță. Elementul determinant în a încheia contractele de

asigurare a fost pentru reclamanți caracterul de garanție al acestora pentru

contractarea unor credite, nu asigurarea vieții, risc deja asigurat prin

contracte anterioare, iar pârâta prin brokerul său a cunoscut și încurajat

această percepție eronată în care s-au aflat reclamanții.

Drept urmare,

criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu pot fi primite.

cele ce preced Înalta Curte va respinge recursul declarat de ca nefondat,

menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.I.G.L.A.R. SA București

împotriva Deciziei civile nr. 259/A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Obligă pârâta la

plata sumei de 3.586 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți:

L.L., L.O.F., L.F.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.