ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2527/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 635 din 5 martie 2007, Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții L.L., L.F.B., L.O.F. împotriva pârâtei SC A.I.G.L.A.R. SA având ca obiect anularea contractelor de asigurare încheiate cu aceasta în anul 2005. Instanța de fond, pe baza probelor administrate: înscrisuri și depoziția martorei broker al pârâtei a concluzionat în sensul că reclamanții nu puteau fi în eroare asupra naturii juridice ori substanței contractului de asigurare, încheiat cu pârâta, nefiind deci incidente prevederile art. 955 - 957 C. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială prin Decizia nr. 259/A din 19 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea și a dispus anularea contactelor de asigurare în speță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reapreciat probele administrate și a administrat noi probe statuând că reclamanții au încheiat contractele de asigurare fiind încredințați că acestea reprezintă garanții în favoarea instituției de creditare pentru acordarea de credite. O dovadă că reclamanții erau interesați în obținerea de credite este și faptul, reține instanța de apel, că aceștia aveau deja perfectate la data încheierii contractelor de asigurare în litigiu, contracte de asigurare pe viață, neavând interes practic în a contracta altele pentru același risc asigurat. Prin urmare, instanța de apel a făcut aplicarea art. 953 și 954 alin. (1) C. civ. În contra deciziei menționate pârâta SC A.I.G.L.A.R.

SA a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Sub acest motiv recurenta critică hotărârea arătând că aceasta cuprinde motive contradictorii întrucât deși reține că reclamanții au avut reprezentarea obiectului contractelor consideră că aceștia s-ar fi aflat în eroare asupra substanței obiectului contractului. Opinia Înaltei Curți. Decizia recurată nu conține motive contradictorii. Eroarea care a condus la anularea contractelor de asigurare nu a fost o eroare asupra naturii juridice a acestora – eror in negatio, ci eroarea viciu de consimțământ, respectiv error în substanțiam, nu eroarea obstacol.

2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta arată că instanța de apel a extins înțelesul noțiunii de „obiect al contractului” la circumstanțe, expectații, speranțe de ordin personal străine obiectului și naturii contractului de asigurare aplicând și interpretând greșit prevederile legii. Opinia Înaltei Curți. Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deși recurenta nu indică textul de lege care a fost greșit aplicat de instanța de apel, din dezvoltare se deduce că acesta este art. 954 C. civ. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 954 C. civ. în conformitate cu care: „Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției”.

Legiuitorul nu s-a referit simplu la obiectul convenției, care se rezumă la conduita, acțiunea sau inacțiunea la care sunt îndrituite sau de care sunt ținute părțile ci a nuanțat determinându-l pe acesta prin substanța sa. Substanța obiectului convenției privește în cauza de față calitățile subiective ale obiectului contractului determinante pentru încheierea convenției. Recurenta invocând că reclamanții au cunoscut natura juridică a actului pe care l-au încheiat are în vedere eroarea asupra naturii sale juridice, numai că instanța de apel și-a întemeiat decizia pe eroarea viciu de consimțământ, ale cărei condiții sunt îndeplinite în speță.

Elementul determinant în a încheia contractele de asigurare a fost pentru reclamanți caracterul de garanție al acestora pentru contractarea unor credite, nu asigurarea vieții, risc deja asigurat prin contracte anterioare, iar pârâta prin brokerul său a cunoscut și încurajat această percepție eronată în care s-au aflat reclamanții. Drept urmare, criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite. 3. Așa fiind, față de cele ce preced Înalta Curte va respinge recursul declarat de ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I.G.L.A.R. SA București împotriva Deciziei civile nr. 259/A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă pârâta la plata sumei de 3.586 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți: L.L., L.O.F., L.F.B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.