ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5898/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 13 martie 2008, reclamantul J.M.

a

formulat contestație împotriva

dispoziției nr. 1196 din 29 februarie 2008, emisă de P.M. Constanța, solicitând

anularea acesteia și obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului

în suprafață de 216,28 mp, situat în Constanța, str. Făgetului, nr. x bis,

județul Constanța.

În subsidiar, în măsura în care

restituirea în natură nu este posibilă, reclamantul a solicitat obligarea

pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii constând în acordarea unui teren

în suprafață de 216,28 mp, situat în intravilanul municipiului Constanța, de

aceeași natură și valoare cu terenul imposibil de restituit în natură, iar dacă

nici această ipoteză nu este posibilă, să se acorde despăgubiri bănești la

valoarea actualizată a imobilului expropriat.

Prin sentința

civilă (fără număr) din 21 aprilie 2009, Tribunalul Constanța a

admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul J.M., a anulat în parte dispoziția nr. 1196 din 29 februarie 2008,

emisă de P.M. Constanța și a obligat pârâtul să propună acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru

imobilul - teren în suprafață de 174,43 mp situat în Constanța, str. Făgetului,

nr. x bis.

Au fost respins celelalte pretenții,

ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, soluționând notificarea formulată de reclamant,

prin care acesta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de

261,28 mp, pârâtul P.M. Constanța a emis dispoziția nr. 1196 din 29 februarie 2008,

în baza căreia s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 174,43 mp și

pentru diferența de 41,85 mp și construcția demolată s-a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În urma probelor administrate în

cauză, s-a reținut că suprafața de 174,43 mp care a fost restituită conform

dispoziției nr. 1196/2008 este afectată de: spații verzi aferente unui bloc de

locuințe (69,80 mp), alee pietonală (18,75 mp) și parcare auto (90,88 mp),

întreaga suprafață de teren fiind afectată pe toată lungimea de existența

canalului termic.

În concluzie, s-a constatat că terenul

restituit nu este liber, fapt pentru care instanța de fond a propus despăgubiri

și pentru această suprafață de teren.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamantul J.M. și pârâtul

P.M. Constanța.

Reclamantul a solicitat admiterea

apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării

pârâtului de a acorda teren în compensare pentru suprafața de 216,28 mp,

imposibil de restituit.

Pârâtul P.M. Constanța a criticat

sentința sub două aspecte:

- deși a fost admisă în parte

acțiunea, în privința cheltuielilor de judecată erau aplicabile dispozițiile art.

276 C. proc. civ.;

- instanța a aplicat greșit

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafața de

teren restituită prin dispoziție era o platformă betonată folosită abuziv ca

spațiu de parcare și o parte spațiu verde, iar platforma betonată nu se

încadrează în dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum greșit a

reținut instanța de fond.

Prin decima nr. 36/ C din 22 februarie

2010, Curtea de Apel Constanța,

secția

civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale,

a respins apelul

formulat de pârâtul P.M. Constanța.

Prin aceeași decizie, a fost admis

apelul reclamantului J.M., în sensul că a fost obligat pârâtul să atribuie

reclamantului în compensare teren echivalent suprafeței de 216,28 mp situat în

Constanța, str. Făgetului, nr. x bis, ce nu poate fi restituit în natură sau

despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în ipoteza în care la

data rămânerii irevocabile a hotărârii nu există teren pentru a fi atribuit în

compensare sau oferta nu este acceptată de reclamant.

A fost obligat pârâtul la 1500 lei

cheltuieli de judecată către reclamant.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut următoarele:

Terenul în litigiu constituie zonă de

utilitate și funcționalitate a locuințelor din zona Faleză Nord, fiind afectat

de o alee pietonală, de o parcare auto utilizată de proprietarii din zonă, de

două canalizări care permit vizitarea rețelelor de canalizare pluvială și a

rețelei termice din zonă, lucrare ce traversează în lungime amplasamentul

terenului în litigiu. La fel și suprafața de 174,43 mp care a făcut obiectul

restituirii în natură este afectată de spațiul verde aferent blocului de

locuințe (69,80 mp), alee pietonală (18,75 mp) și parcare auto (90.88 mp).

În concluzie, terenul a cărui

restituie se solicită nu este liber, fiind afectat de utilități publice, nu

poate fi restituit în natură, aspect reținut și de către instanța de fond.

Soluționând însă cauza și acordând

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001, curtea de apel

consideră că instanța de fond a greșit, neluând în calcul posibilitatea de

acordare de teren în compensare, avându-se în vedere răspunsul comisiei de

aplicare a Legii nr. 10/2001 că nu există rezerve de teren pentru a fi atribuit

în compensare.

Instanța de apel a reținut că există

însă posibilitatea ca, până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri,

unitatea deținătoare să dispună de rezerve de teren pentru a fi atribuit în

compensare, echivalent cu cel preluat abuziv. Numai în situația în care nu

există teren pentru a fi atribuit în compensare sau oferta nu este acceptată

vor fi atribuite despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Privitor la critica privind

cheltuielile de judecată solicitate de pârât, instanța de apel a constatat că,

în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 276 C. proc. civ.

Împotriva

acestei decizi a declarat recurs pârâtul P.M.

Constanța,

invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului

formulat de pârât și respingerii contestației.

În motivarea recursului, pârâtul

critică hotărârea instanței de apel sub două aspecte:

- greșit s-a respins apelul declarat

de P.M. Constanța prin care se critica neacordarea parțială a cheltuielilor de

judecată la fond, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc. civ.;

- s-a reținut greșit incidența în

cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât

suprafața de teren restituită prin dispoziție era o platformă betonată folosită

abuziv ca spațiu de parcare și o parte spațiu verde, nefiind restituită

suprafața afectată de construcții și de alee pietonală.

Intimatul-reclamant J.M. a depus

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând criticile

formulate prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, se

constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Referitor la primul motiv de recurs,

privind neacordarea parțială a cheltuielilor de judecată la fond, în mod corect

instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 276

C. proc. civ.

Compensarea totală sau parțială a

cheltuielilor de judecată are o aplicabilitate limitată, și anume numai atunci

când în cauză s-au formulat pretenții de către părțile aflate pe poziții

procesuale diferite.

Ca atare, posibilitatea compensării

există atunci când în cauză s-a formulat cerere reconvențională de către pârât

sau o cerere de intervenție în interes propriu.

În lipsa unor asemenea cereri, numai

în prezența acțiunii introductive a reclamantului și a apărărilor formulate de

pârât pe calea întâmpinării, cum este cazul în speța de față, compensarea nu

poate opera, deoarece în această situație nu există vreo pretenție formulată de

pârât care să fi impus soluția admiterii ei în parte.

În ceea ce privește motivul de recurs

vizând fondul cauzei, se reține că și acesta este nefondat, instanța de apel

făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În sensul legii, sunt considerate libere

terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întregul teren [(art. 11 alin. (2)

și (4) din Legea nr. 10/2001)].

În speță, terenul care a fost

expropriat se constituie în zonă de utilitate și funcționalitate a locuințelor

din zona Faleză Nord, fiind afectat de o alee pietonală, de o parcare auto

utilizată de proprietarii din zonă, de două canalizări care permit vizitarea

rețelelor de canalizare pluvială și a rețelei termice din zonă, lucrare ce

traversează în lungime amplasamentul terenului în litigiu. La fel și suprafața

de 174,43 mp care a făcut obiectul restituirii în natură este afectată de

spațiul verde aferent blocului PA 8 (69,80 mp), de o alee pietonală (18,75 mp)

și o parcare auto (90.88 mp).

Împrejurarea că parte din teren este

reprezentată de spațiu verde nu înseamnă că este vorba de teren liber supus

restituirii în natură întrucât, pe de o parte, aparține zonei de utilitate a

blocului de locuințe, deservind acest imobil și, pe de altă parte, este

traversat de conducte de canalizare.

Cu atât mai puțin poate fi considerat

ca teren liber, în accepțiunea legii, acela ocupat de parcarea auto, trotuar

pietonal sau platforma betonată din fața imobilelor, toate aceste amenajări

fiind destinate să asigure funcționalitatea blocurilor de locuințe.

Având în vedere considerentele expuse

și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (l) C. proc. civ., se va respinge,

ca nefundat, recursul declarat de pârâtul P.M. Constanța.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., va fi obligat

recurentul la

plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul

J.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de pârâtul P.M. Constanța împotriva deciziei nr. 36/ C din 22

februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurent la plata sumei de

300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul J.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

9 noiembrie 2010.