ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5898/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2008, reclamantul J.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1196 din 29 februarie 2008, emisă de P.M. Constanța, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 216,28 mp, situat în Constanța, str. Făgetului, nr. x bis, județul Constanța. În subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii constând în acordarea unui teren în suprafață de 216,28 mp, situat în intravilanul municipiului Constanța, de aceeași natură și valoare cu terenul imposibil de restituit în natură, iar dacă nici această ipoteză nu este posibilă, să se acorde despăgubiri bănești la valoarea actualizată a imobilului expropriat.

Prin sentința civilă (fără număr) din 21 aprilie 2009, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul J.M., a anulat în parte dispoziția nr. 1196 din 29 februarie 2008, emisă de P.M. Constanța și a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru imobilul - teren în suprafață de 174,43 mp situat în Constanța, str. Făgetului, nr. x bis. Au fost respins celelalte pretenții, ca nefondate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, soluționând notificarea formulată de reclamant, prin care acesta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 261,28 mp, pârâtul P.M. Constanța a emis dispoziția nr. 1196 din 29 februarie 2008, în baza căreia s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 174,43 mp și pentru diferența de 41,85 mp și construcția demolată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În urma probelor administrate în cauză, s-a reținut că suprafața de 174,43 mp care a fost restituită conform dispoziției nr. 1196/2008 este afectată de: spații verzi aferente unui bloc de locuințe (69,80 mp), alee pietonală (18,75 mp) și parcare auto (90,88 mp), întreaga suprafață de teren fiind afectată pe toată lungimea de existența canalului termic. În concluzie, s-a constatat că terenul restituit nu este liber, fapt pentru care instanța de fond a propus despăgubiri și pentru această suprafață de teren. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul J.M. și pârâtul P.M. Constanța. Reclamantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtului de a acorda teren în compensare pentru suprafața de 216,28 mp, imposibil de restituit.

Pârâtul P.M. Constanța a criticat sentința sub două aspecte: - deși a fost admisă în parte acțiunea, în privința cheltuielilor de judecată erau aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc. civ.; - instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafața de teren restituită prin dispoziție era o platformă betonată folosită abuziv ca spațiu de parcare și o parte spațiu verde, iar platforma betonată nu se încadrează în dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum greșit a reținut instanța de fond. Prin decima nr. 36/ C din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale, a respins apelul formulat de pârâtul P.M.

Constanța. Prin aceeași decizie, a fost admis apelul reclamantului J.M., în sensul că a fost obligat pârâtul să atribuie reclamantului în compensare teren echivalent suprafeței de 216,28 mp situat în Constanța, str. Făgetului, nr. x bis, ce nu poate fi restituit în natură sau despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în ipoteza în care la data rămânerii irevocabile a hotărârii nu există teren pentru a fi atribuit în compensare sau oferta nu este acceptată de reclamant. A fost obligat pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele: Terenul în litigiu constituie zonă de utilitate și funcționalitate a locuințelor din zona Faleză Nord, fiind afectat de o alee pietonală, de o parcare auto utilizată de proprietarii din zonă, de două canalizări care permit vizitarea rețelelor de canalizare pluvială și a rețelei termice din zonă, lucrare ce traversează în lungime amplasamentul terenului în litigiu. La fel și suprafața de 174,43 mp care a făcut obiectul restituirii în natură este afectată de spațiul verde aferent blocului de locuințe (69,80 mp), alee pietonală (18,75 mp) și parcare auto (90.88 mp). În concluzie, terenul a cărui restituie se solicită nu este liber, fiind afectat de utilități publice, nu poate fi restituit în natură, aspect reținut și de către instanța de fond.

Soluționând însă cauza și acordând despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001, curtea de apel consideră că instanța de fond a greșit, neluând în calcul posibilitatea de acordare de teren în compensare, avându-se în vedere răspunsul comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 că nu există rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare. Instanța de apel a reținut că există însă posibilitatea ca, până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, unitatea deținătoare să dispună de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare, echivalent cu cel preluat abuziv. Numai în situația în care nu există teren pentru a fi atribuit în compensare sau oferta nu este acceptată vor fi atribuite despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Privitor la critica privind cheltuielile de judecată solicitate de pârât, instanța de apel a constatat că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 276 C. proc. civ. Împotriva acestei decizi a declarat recurs pârâtul P.M. Constanța, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat de pârât și respingerii contestației. În motivarea recursului, pârâtul critică hotărârea instanței de apel sub două aspecte: - greșit s-a respins apelul declarat de P.M. Constanța prin care se critica neacordarea parțială a cheltuielilor de judecată la fond, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc.

civ.; - s-a reținut greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafața de teren restituită prin dispoziție era o platformă betonată folosită abuziv ca spațiu de parcare și o parte spațiu verde, nefiind restituită suprafața afectată de construcții și de alee pietonală. Intimatul-reclamant J.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând criticile formulate prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Referitor la primul motiv de recurs, privind neacordarea parțială a cheltuielilor de judecată la fond, în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc.

civ. Compensarea totală sau parțială a cheltuielilor de judecată are o aplicabilitate limitată, și anume numai atunci când în cauză s-au formulat pretenții de către părțile aflate pe poziții procesuale diferite. Ca atare, posibilitatea compensării există atunci când în cauză s-a formulat cerere reconvențională de către pârât sau o cerere de intervenție în interes propriu. În lipsa unor asemenea cereri, numai în prezența acțiunii introductive a reclamantului și a apărărilor formulate de pârât pe calea întâmpinării, cum este cazul în speța de față, compensarea nu poate opera, deoarece în această situație nu există vreo pretenție formulată de pârât care să fi impus soluția admiterii ei în parte.

În ceea ce privește motivul de recurs vizând fondul cauzei, se reține că și acesta este nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În sensul legii, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întregul teren [(art. 11 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001)]. În speță, terenul care a fost expropriat se constituie în zonă de utilitate și funcționalitate a locuințelor din zona Faleză Nord, fiind afectat de o alee pietonală, de o parcare auto utilizată de proprietarii din zonă, de două canalizări care permit vizitarea rețelelor de canalizare pluvială și a rețelei termice din zonă, lucrare ce traversează în lungime amplasamentul terenului în litigiu.

La fel și suprafața de 174,43 mp care a făcut obiectul restituirii în natură este afectată de spațiul verde aferent blocului PA 8 (69,80 mp), de o alee pietonală (18,75 mp) și o parcare auto (90.88 mp). Împrejurarea că parte din teren este reprezentată de spațiu verde nu înseamnă că este vorba de teren liber supus restituirii în natură întrucât, pe de o parte, aparține zonei de utilitate a blocului de locuințe, deservind acest imobil și, pe de altă parte, este traversat de conducte de canalizare. Cu atât mai puțin poate fi considerat ca teren liber, în accepțiunea legii, acela ocupat de parcarea auto, trotuar pietonal sau platforma betonată din fața imobilelor, toate aceste amenajări fiind destinate să asigure funcționalitatea blocurilor de locuințe.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (l) C. proc. civ., se va respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul P.M. Constanța. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul J.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul P.M. Constanța împotriva deciziei nr. 36/ C din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul J.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2010.