ÎCCJ, Decizia nr. 42/2018

Asupra apelului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, în majoritate: în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000. Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu opinia separată în sensul stabilirii, în sarcina inculpatului A., a pedepsei de 1 an închisoare, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (4) din C. proc.

pen., raportat la art. 83 din C. pen., pentru infracțiunea de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și a aplicării modalității de individualizare prevăzută de art. 83 din C. pen., respectiv amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea unui termen de supraveghere de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe durata termenului de supraveghere inculpatul urmând să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul din data de 16 mai 2016, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (verificat, conform art. 328 alin. (1) din C. proc.

pen. și art. 22 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către procurorul-șef de secție), s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. - pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, folosindu-și influența pe care o deținea în calitate de prim-vicepreședinte al unui partid, cu intenție directă, l-a contactat la data de 1 martie 2016 pe martorul B., solicitându-i acestuia sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, în care inculpatul fusese nominalizat pentru a candida la funcția de primar al municipiului București, iar la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, i-a pretins aceluiași martor suma de 50.000 euro în numerar, așadar nu în vreo modalitate legală, precum și cu depășirea plafonului stabilit prin Legea finanțării partidelor politice, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane cu funcții de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului, martorul acceptând să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcției de conducere pe care inculpatul A. o deținea în cadrul C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpatului A., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 mai 2016, constituind obiectul Dosarului nr. x/2016 Prin Încheierea nr. 470 din data de 15 iunie 2016, Judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți a constatat că inculpatul A. nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea efectuării actelor și administrării probelor în faza de urmărire penală, iar în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea efectuării actelor și administrării probelor în faza de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În cursul judecății, după prezentarea, în ședință publică, a actului de sesizare, Înalta Curte, conform art. 374 alin. (2) și (4) C. proc. pen. i-a explicat inculpatului în ce constă învinuirea, l-a înștiințat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări, în mod nemijlocit, martorilor, cât și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește necesar, l-a întrebat dacă solicită ca judecarea să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de acesta, în cazul în care recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, poziția inculpatului, în acest sens, fiind consemnată într-o declarație . Inculpatul a învederat, cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale, că le contestă și, totodată, a propus probe, conform art. 374 alin. (6) C. proc.

pen., instanța încuviințând administrarea probelor cu înscrisuri și martori.

La termenele din 18 octombrie 2016 și 16 ianuarie 2017, instanța a procedat la ascultarea inculpatului, declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate dosarului . La termenul din 1 noiembrie 2016 a fost audiat martorul denunțător B., iar, ulterior, la termenul din 15 noiembrie 2016 au fost audiați martorii din rechizitoriu, D. și E. Martorii propuși de inculpatul A. și încuviințați de către instanță, numiții F. și G. au fost audiați la termenul din 13 decembrie 2016. Inculpatul A., în cadrul administrării probei cu înscrisuri, a depus, la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri: oferta de publicitate online remisă acestuia de către reprezentantul televiziunii H., articole de presă, copie de pe cărțile de vizită folosite de inculpat în perioada 2008 - 2016. S-a dispus, de către instanță, efectuarea următoarelor adrese: - către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, care a comunicat în ce dosare, aflate în instrumentarea acestei unități de parchet, figurează martorul denunțător B. și în ce calitate și, totodată, a înaintat instanței, ca urmare a solicitării inculpatului, încuviințată de către instanță, suportul optic, tip DVD-R, marca I. ce conține convorbirile și comunicările tip SMS, purtate de către inculpat în ziua de 10 aprilie 2016;

- către J. care, în urma solicitării adresată de către instanță, a transmis desfășurătorul in extenso cu convorbirile telefonice și de tip sms ale inculpatului din data de 10 aprilie 2016; - către C. care a comunicat înscrisuri din care rezultă funcția pe care inculpatul A. o deținea în cadrul acestui partid. De asemenea, la termenul de judecată din 15 noiembrie 2016, a fost audiat CD-ul L001 MP3, respectiv pasajul contestat de inculpatul A. din cadrul discuției cu martorul B., de la minutul 38,10 din data de 20 martie 2016. Cercetarea judecătorească a confirmat fapta, în materialitatea ei, expusă în actul de acuzare.

În ceea ce privește situația de fapt, prealabil examinării pe fond a elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța de fond a apreciat că se impun a fi evidențiate unele particularități, care au fost stabilite în urma administrării probatoriului, în condiții de oralitate și contradictorialitate, după cum urmează: În contextul lansării, la data de 26 februarie 2016 a candidaturii inculpatului A. pentru funcția de Primar General al municipiului București din partea C., martorul B. i-a adresat un mesaj de felicitare, lansându-i și invitația de a se întâlni ("Luând cunoștință de faptul că domnul A. își depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmițându-i faptul că poate reușim să ne vedem". - declarație martor B. din data de 1 noiembrie 2016, dosar instanță fond).

În scopul de a-și reactualiza informațiile cu privire la problemele cu care se confrunta municipiul București, marile proiecte de infrastructură aflate în derulare, sugestia de noi proiecte și soluții, A. și-a propus să se întâlnească cu mai multe persoane (de la Primăria Municipiului București, din mediul de afaceri, reprezentanți ONG-uri, experți din diverse domenii), context în care a acceptat și invitația martorului B. ("A fost partener la Primăria Capitalei în multe proiecte și atât acesta, cât și specialiștii companiei fondate de acesta au experiență, expertiză, informații actuale și printr-o astfel de întâlnire aș fi avut posibilitatea să cunosc care este situația în mai multe domenii din cadrul administrației publice București"- declarație inculpat din 18 octombrie 2016), convenind, telefonic, să se întâlnească la domiciliul acestuia din urmă, în data de 1 martie 2016. În cadrul întâlnirii ce a durat aproximativ o oră, discuțiile, care au fost înregistrate, cu un reportofon, de către martorul B., au vizat proiecte în curs de derulare privind municipiul București, diverse probleme ale orașului, precum și eventuale soluții la acestea ("Dânsul a trecut pe la mine, a stat aproximativ o oră, timp în care am discutat de diverse proiecte și diverse lucruri care se întâmplă la Primăria Municipiului București,

acesta având o bună cunoaștere a proiectelor aflate în desfășurare și prin prisma faptului că anterior fusese viceprimar la Primăria Capitalei" - declarație B., dosar fond). Spre finalul întâlnirii, martorul B., a schimbat subiectul discuției care viza sistemul de taxare al K. (min. 39:56 conform înregistrării ambientale din 1 martie 2016) și a abordat problema finanțării campaniei electorale.

În acest context, inculpatul a folosit expresia: "Te gândești și dacă poți să îmi dai un șut în fund ...," inițial, martorul denunțător neînțelegând la ce s-a referit inculpatul, însă a fost dispus să-i ofere sprijin: "pe partea asta de ajutor ..., adică pot să mai fac ceva/ … /, Îmi spui și tu/.../, Măcar dă-mi o indicație, un ordin de mărime ceva să pot să ...,". Următoarea întâlnire între inculpatul A. și martorul B., a avut loc la data de 20 martie 2016, decurgând în aceleași coordonate ca și prima, la domiciliul martorului denunțător, discuțiile fiind înregistrate de către acesta cu reportofonul propriu ("Întâlnirea a avut loc spre sfârșitul lunii martie, discutându-se pe diverse teme ale Primăriei Municipiului București.

I-am prezentat proiectele și problemele pe care le aveam în curs, dânsul mai m-a pus la curent cu situația campaniei, sondaje, procente, situația celorlalți candidați" - declarație B., dosar instanță). Subiectul finanțării campaniei electorale este deschis de către martorul B. prin întrebarea: "Ia zi te-ai gândit cum să … Ce pot să ...? (înregistrare ambientală din 20 martie 2016), continuând cu privire la o eventuală sumă ce urma a fi avansată de martorul B., ce a fost propusă de către inculpat, pentru susținerea cheltuielilor media și on-line din campania electorală, finanțarea urmând a fi făcută de persoana fizică B. și nu de către societatea acestuia. Legat de promovarea imaginii candidatului la funcția de primar general al Capitalei, în cadrul media, s-a reținut că tot martorul B. este cel care îl întreabă pe inculpat cum se va descurca cu televiziunile.

În cadrul discuției, din data de 20 martie 2016, inculpatul A. și martorul B. stabilesc modalitatea în care urma să-i fie remisă suma de bani, în tranșe, cash. "B.: Atuncea ți-i pregătesc în niște tranșe. A.: Exact. B.: 10, 15, 20 ...? A.: Așa, așa. Mă suni când ai o... B.: Dar așa, ca urgență, cam cât? A.: Mi-ar trebui cam la sfârșitul săptămânii viitoare, începutul săptămânii celelalte... B.: O primă tranșă ... A.: Sunt niște ... B.: Da ... A.: Măcar așa, pentru încredere! Să vadă omul că începe... B.: Da ... Bine, te-am pupat! Sănătate!" Ulterior acestei întrevederi, martorul B. a mai încercat să stabilească o altă întâlnire pentru remiterea primei tranșe, transmițându-i inculpatului A. mai multe sms-uri (declarația martorului din 7 aprilie 2016, dosar urmărire penală), în final, i-a expediat un sms cu următorul conținut: "Ești un labagiu," la data de 10 aprilie 2016, ora 22:00 (dosar instanță fond).

Raportând prevederile care incriminează infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, la datele rezultate în urma efectuării cercetării judecătorești, Înalta Curte, secția penală, în opinie majoritară, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv, elementul material al laturii obiective.

Astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut că potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, constituie infracțiune "fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite". Obiectul juridic special al infracțiunii de folosire a influentei sau a autorității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite îl constituie relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă cu privire la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-un partid ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație în ceea ce privește folosirea influenței ori autorității pe care acestea le au.

Incriminarea acestor acțiuni protejează, în subsidiar, și relațiile sociale referitoare la prestigiul și credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele și persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic secundar al infracțiunii. Subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 poate fi doar persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, sindicat, patronat sau în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial. Ca atare, subiectul activ este circumstanțiat, infracțiunea neputând fi comisă în forma autoratului/coautoratului decât de către o persoana care îndeplinește una din calitățile expres și limitativ enumerate de lege.

În speță, așa cum rezultă din actele existente la dosar, inculpatul A., la data reținută în rechizitoriu ca fiind săvârșită fapta, martie 2016, deținea funcția de prim-vicepreședinte al C. Înalta Curte, secția penală a reținut că argumentele inculpatului în sensul că nu este îndeplinită cerința textului de lege referitor la îndeplinirea de către subiectul activ al infracțiunii, a calităților expres și limitativ prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât, în opinia sa, cel care deține această calitate trebuie să folosească influența dată de funcția de conducere deținută în cadrul partidului la momentul realizării elementului material și, de asemenea, să fie cunoscută de cel de la care pretinde bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, sunt nefondate.

Astfel, instanța a de fond a constatat că pentru a constata îndeplinirea condiției preexistenței unei funcții de conducere în cadrul unui partid, sindicat, patronat sau în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de către subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 e suficient ca la data săvârșirii faptei inculpatul să dețină una dintre calitățile expres și limitative prevăzute de lege. Folosirea influenței derivată din funcția de conducere deținută, la momentul realizării elementului material al laturii obiective a infracțiunii, cât și cunoașterea funcției respective de către persoana de la care se solicită bani, bunuri sau alte foloase sunt aspecte care vizează latura obiectivă a infracțiunii și nu țin de analiza existenței subiectului activ circumstanțiat al infracțiunii.

Totodată, instanța de fond a reținut că pentru existența infracțiunii este necesar a fi îndeplinită situația premisă constituită de preexistența partidului, sindicatului, patronatului sau persoanei juridice fără scop lucrativ în cadrul cărora îndeplinește funcția de conducere subiectul activ. Fără preexistența acestor structuri politice, sindicale, asociative nu poate fi concepută existenta infracțiunii. Infracțiunea poate fi săvârșită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ, condiție îndeplinită în speță.

Astfel, subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ în care deține funcția de conducere subiectul activ și a cărei autoritate, prestigiu, credibilitate și forță este lezată prin faptele acestuia de folosire a influenței sau autorității sale în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite. Subiectul pasiv poate fi reprezentat și de persoana care urmează să sufere o vătămare a intereselor sale legitime datorita intervenției ilicite a făptuitorului. Pentru existența infracțiunii este necesar a fi îndeplinită situația premisă constituită de preexistența partidului, sindicatului, patronatului sau persoanei juridice fără scop lucrativ în cadrul cărora îndeplinește funcția de conducere subiectul activ.

Fără preexistența acestor structuri politice, sindicale, asociative nu poate fi concepută existenta infracțiunii. Infracțiunea poate fi săvârșită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ, condiție îndeplinită în speță. Cu referire la elementul material al laturii obiective al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 instanța de fond a reținut că acesta constă în fapta subiectului activ nemijlocit (a autorului) de a folosi influența sau autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Realizarea efectiva a foloaselor nu este însă o condiție de existență a infracțiunii. Astfel, prin folosirea influenței sau autorității pe care le are subiectul activ al infracțiunii, se înțelege întrebuințarea, utilizarea, uzitarea capacității persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre datorită funcției pe care o deține. Fapta autorului trebuie să se bazeze pe influența sau autoritatea pe care o are datorită funcției ocupate, dacă influența se datorează altor tipuri de relații, atunci nu se va putea reține infracțiunea de față (decizia nr. 310 din 17 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție). Folosirea se poate referi fie la influența, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ ori la amândouă, completându-se reciproc.

Influența, în sensul care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a acționa asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepția, hotărârea, decizia, datorită funcției pe care o deține. Autoritatea este prestigiul, considerația, vaza, general acceptate ale persoanei care îndeplinește funcția impusă subiectului activ al infracțiunii.

În speță, instanța de fond a constatat că modalitatea reținută de Parchet în ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, este cea de folosire a influenței, pe care o deținea în calitate de prim-vicepreședinte al unui partid, arătându-se că acesta, cu intenție directă, l-a contactat la data de 01 martie 2016 pe martorul B., solicitându-i acestuia sprijin financiar pentru campania electorală privind alegerile locale din vara anului 2016, în care fusese nominalizat pentru a candida la funcția de primar al municipiului București, iar la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, i-a pretins aceluiași martor suma de 50.000 euro, în numerar, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane cu funcții de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului, martorul acceptând să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcției de conducere pe care A. o deținea în cadrul C. Înalta Curte, în opinie majoritară, a apreciat că acțiunea de folosire a influenței constă în utilizarea, uzitarea, întrebuințarea capacității persoanei de a schimba o decizie datorită funcției pe care o are și ea trebuie să se concretizeze în elemente faptice.

Simpla existență a unei funcții și totodată a unei influențe, dată de prerogativele acesteia, cât și obținerea unor foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât existența unei influențe sau autorități generale, inerente oricărei funcții de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcționarea influenței sau autorității în vederea obținerii unui scop.

Nu poate exista o prezumție absolută a influenței instituită de legiuitor pentru existența infracțiunii, întrucât a fi de acord cu un asemenea raționament ar echivala cu acceptarea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ori de câte ori o persoană îndeplinește condițiile subiectului activ, fără a fi necesară "exhibarea unor elemente faptice", iar pe de altă parte, din moment ce aceste funcții presupun, ca regulă, luarea unor decizii, orice hotărâre luată ar putea fi considerată element material al infracțiunii de folosire a influenței.

Mai mult, pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 influența nu trebuie să derive din calitățile individuale, personale ale persoanei învestite cu funcții de conducere în partid, ci din însăși funcția exercitată (L., Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. M., București, 2004). În raport de susținerile făcute în cuprinsul rechizitoriului în sensul că influența inculpatului A. "era dată atât de puterea poziției în sine (conferită de funcția deținută de prim-vicepreședinte al C.), cât și de puterea personală, decurgând din cea a poziției (contacte interpersonale pe care le-a cultivat de-a lungul timpului și care i-ar fi permis la un moment dat să exercite influență asupra celorlalți, fila x rechizitoriu)", iar "notorietatea de care se bucura acesta, (afirmată în discuțiile cu martorul B. referitoare la procentul ridicat în raport cu numitul N., care nu deținea o funcție de conducere în cadrul C., fila x din rechizitoriu), deriva tocmai din funcția politică de conducere", Înalta Curte, secție penală a apreciat că o astfel de susținere pune semnul egalității între puterea politică conferită de o funcție de conducere deținută în cadrul unui partid și prestigiul politic, cele două fiind noțiuni distincte, care nu se confundă.

Astfel, prestigiului politic se referă strict la calitățile individuale ale unei persoane, precumpănitoare fiind elementele de ordin moral, afectiv, competențele, cunoștințele și distincția acesteia și nu vizează aspecte care țin de puterea și mijloacele de influențare. Notorietatea unei persoane, în plan politic, nu este dată, exclusiv, de funcția pe care o deține în cadrul unei formațiuni politice, ci prestigiul politic este cel care îi conferă notorietate prin modul în care personalitatea sa se face remarcată în plan politic, respectiv calitățile, competențele și cunoștințele acesteia. Funcția de conducere deținută într-un partid nu generează, în mod obligatoriu, un grad mai ridicat de notorietate în comparație cu un simplu membru al formațiunii politice.

Gradul diferit de notorietate care se remarcă între diferiți membrii ai unui partid politic este dat de prestigiul politic. Învestirea într-o funcție de conducere în cadrul unui partid se face ca o recunoaștere a acestei notorietăți, strict în considerarea calităților individuale ale persoanei. Practic notorietatea de care se bucură o persoană preexistă numirii într-o funcție de conducere, fiind cea care stă la baza învestirii în respectiva funcție, definitorii pentru desemnare fiind calitățile, competențele, cunoștințele persoanei. Or, în cazul inculpatului A., instanța de fond a reținut că ceea ce se evidențiază sunt tocmai calitățile sale personale, cunoștințele, competența, personalitatea și mai puțin aspectele care țin de exercitarea vreunei influențe date de calitatea de lider politic.

Din analiza întregului material probator administrat, în special a conținutului discuțiilor înregistrate în mediul ambiental, avute de inculpatul A. cu martorul B., la 1 martie 2016 și 20 martie 2016., coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați, cât și cu înscrisurile administrate în cauză, instanța de fond a constatat că nu rezultă existența unor acțiuni exercitate de inculpatul A. care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, învinuirile aduse prin rechizitoriu fiind în afara unor fapte materiale concrete și nu sunt susținute de niciun mijloc de probă.

Astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut că în cadrul acuzațiilor aduse inculpatului A. prin actul de sesizare se arată că în solicitarea sprijinului financiar pentru campania electorală de la martorul B., acesta și-ar fi folosit influența derivată din funcția de conducere pe care o deținea în cadrul C., însă, probele administrate infirmă această susținere. A. Astfel, s-a reținut că, în cadrul celor două întâlniri avute de către inculpat cu martorul denunțător, la domiciliul acestuia, A. a relaționat din poziția de candidat pentru funcția de primar al Capitalei și nicidecum în calitate de prim-vicepreședinte al partidului din care făcea parte.

Faptul că funcția deținută în cadrul partidului era în strânsă legătură cu desemnarea inculpatului pentru a candida la funcția de primar, nu poate conduce la concluzia că a existat o exercitare a influenței inculpatului în considerarea exclusivă a funcției de conducere din cadrul C., în condițiile în care probele dosarului nu confirmă o astfel de ipoteză. Relevant în acest sens a fost apreciat că, deși inculpatul A. deținea în cadrul C. funcția de prim-vicepreședinte, încă din anul 2014, în considerarea acestei funcții nu a fost contactat de către martorul B. și nici, la rândul său, nu a luat legătura cu acesta, în intervalul 2014 - 2016, ultima întâlnire, după cele învederate de către martor, datează din anul 2012, aspect confirmat și de inculpatul A., care în declarația dată la urmărire penală.

După o perioadă de aproximativ doi ani, în cadrul căreia A. și B. nu au mai interacționat în plan social, la data de 01 martie 2016 și, respectiv, data de 20 martie 2016, cei doi au convenit să se întâlnească, dar acest fapt s-a datorat doar lansării candidaturii inculpatului pentru funcția de primar al municipiului București.

De altfel, inițiativa acestui demers a aparținut martorului denunțător, așa cum precizează în declarația dată în fața instanței la 01 noiembrie 2016, filele x: "Luând cunoștință de faptul că domnul A. își depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmițându-i faptul că poate reușim să ne vedem." În cadrul întâlnirii ce a avut loc în data de 01 martie 2016, discuțiile, conform conținutului înregistrat, au vizat următoarele subiecte: situația Stadionului Național care fusese închis, întrucât materialul folosit la acoperișul acestuia nu respecta normativele la foc reglementate de legislația din România, precum și circumstanțele care au dus la închiderea acestuia; modalitatea în care martorul denunțător a reușit să obțină plata pentru lucrările efectuate la stadion și care nu fuseseră plătite la timp de către Primăria Municipiului București; situația proiectului pasajului Ciurel care ar urma să facă legătura dintre autostrada A1 și Splaiul Independenței, proiect blocat pentru lipsa autorizației de construire;

situația proiectului finalizat a axei Berzei-Uranus a cărei recepție finală nu a fost efectuată și la care au fost făcute lucrări suplimentare (implementarea semaforizării) care nu au fost cuprinse în contractul inițial, însă care au fost solicitate de primarul suspendat la acea vreme, O.; situația proiectului P., un proiect ce se afla în desfășurare în parteneriat public-privat.

De asemenea, în cadrul întâlnirii avute la 20 martie 2016, se remarcă abordarea de către inculpatul A. și martorul denunțător, B., a aceleiași tematici care viza proiectele aflate în curs de desfășurare la nivelul Primăriei Capitalei, fără a se evidenția, și de această dată, existența vreunei legături între subiectele abordate și funcția de prim-vicepreședinte al C. Având în vedere conținutul discuțiilor purtate de cei doi la întâlnirile de la domiciliul martorului denunțător, din 01 martie 2016 și, respectiv, 20 martie 2016, instanța de fond a reținut că se confirmă ceea ce inculpatul A. a susținut referitor la obiectul și scopul întâlnirilor avute cu martorul denunțător: "În scopul de a reactualiza și pregăti un program mi-am fixat un plan de întâlniri cu mai multe persoane/.../printre aceste persoane se număra și B., fost partener al Primăriei Capitalei în multe proiecte și atât acesta, cât și specialiștii companiei fondate de acesta au experiență, expertiză, informații actuale și printr-o astfel de întâlnire aș fi avut posibilitatea să cunosc care este situația în mai multe domenii din cadrul administrației publice", (declarație inculpat, dosar instanță fond.) De asemenea, Înalta Curte, secția penală a reținut că declarația acestuia se coroborează cu cea a martorului B., care, în fața instanței, la rândul său,

a arătat că tematica principală abordată în cadrul celor două discuții, a vizat proiectele în curs de desfășurare la Primăria Capitalei: "Am discutat de diverse proiecte și de diverse lucruri care se întâmplă prin Municipiul București, acesta având o bună cunoaștere a proiectelor aflate în desfășurare și prin prisma faptului că anterior fusese viceprimar la Primăria Capitalei" (declarație 1 noiembrie 2016, dosar instanță fond). Concluzionând, instanța de fond a constatat că obiectivul principal urmărit de către inculpat în cadrul întâlnirilor avute cu martorul denunțător, a fost acela de a obține o informare în ceea ce privește marile proiecte de infrastructură din București, precum și identificarea problemelor pe care le întâmpină persoanele din mediul de afaceri privat pe parcursul derulării contractelor cu Primăria Municipiului București, discuțiile fiind purtate doar din poziția de candidat la funcția de primar general al Capitalei.

Prin urmare, stabilind, pe bază de elemente certe, scopul celor două întâlniri, calitatea în care a participat inculpatul, instanța de fond a constatat că se infirmă susținerea acuzării, potrivit căreia pentru martor nu a contat împrejurarea că inculpatul candida pentru funcția de primar general, ci doar funcția politică deținută. Totodată, Înalta Curte, secția penală a reținut că deși se menționează ca fiind relevant, în acest sens, următorul dialog: "B. - Apropo, aicea, la asta … Nu știu, la utilități … dar mai încolo, am să te rog și eu să mă ajuți un pic că … A. - Sigur! B. - P … e utilitate publică și ... poate odată, când ai timp. A. - Mă, ascultă - mă … le discutăm sigur și mai în detaliu.

Adică tu știi că orice este util pentru București, eu sprijin ... fără" ... (fila x rechizitoriu, primul paragraf), că acestei discuții nu i se poate da alt sens decât cel oferit de părți. Astfel, a considera că "promisiunea inculpatului de a sprijini martorul în promovarea anumitor produse de utilitate publică pentru Capitală ar fi fost făcută fără a condiționa promisiunea de câștigarea alegerilor și, astfel, acceptarea finanțării campaniei electorale ar fi reprezentat o investiție politică," așa cum se susține în rechizitoriu, ar veni în contradicție cu ceea ce părțile au declarat în fața instanței, cu privire la această discuție.

În acest context, instanța de fond a făcut trimitere la declarația martorul B., care arată: "Nu era practic o solicitare de ajutor, ci doream să-i spun detaliile unui proiect complex, care se derula de aproximativ 10 ani la Primăria Municipiului București și care la fiecare schimbare de conducere la Primăria Capitalei necesita un volum mare de detalii și discuții, astfel încât trebuia ca noua conducere să cunoască foarte bine proiectul și să ia deciziile corecte", declarație care se coroborează cu cea a inculpatului: "În legătură cu discuția care mi s-a citit arăt că m-am referit la faptul că tot ceea ce este util pentru București eu sprijin, așa cum am precizat, mă refeream la chestii normale.

Arăt că această discuție s-a făcut cu mine din poziția de candidat la primăria Capitalei, iar solicitarea aceasta, chiar dacă nu era individualizată, se referea la atribuțiile mele ca și primar." Martorul B., audiat de către instanță, în condiții de contradictorialitate și oralitate, sub prestare de jurământ religios, prin susținerile făcute la data de 01 noiembrie 2016, a infirmat teza acuzării potrivit căreia "promisiunea de a sprijini promovarea/implementarea unor produse de care martorul era interesat din punct de vedere comercial" ar fi fost făcută de către inculpat "tot prin prisma funcției politice de conducere care era și rămânea o certitudine, indiferent de rezultatul alegerilor locale pentru Primăria Municipiului București" și a confirmat faptul că discuțiile au avut loc între două persoane care anterior mai interacționaseră social, care se cunoșteau de aproximativ zece ani, că acestea au fost generate și purtate în contextul în care inculpatul candida pentru funcția de primar general, neexistând niciun element care să conducă la concluzia că martorul ar fi avut în vedere faptul că A. era liderul unui partid sau că inculpatul și-ar fi folosit influența politică.

Referitor la discuțiile purtate cu inculpatul A. privind finanțarea campaniei electorale, întrebat, cu ocazia audierii, care a fost motivul care l-a determinat să accepte și să-și ofere sprijinul pentru finanțarea campaniei, martorul B. a făcut următoarea precizare: "Era greu să refuz o asemenea solicitare venită de la o persoană pentru care exista posibilitatea să obțină o poziție, iar prin această funcție putea să-mi garanteze bunul mers al contractelor și proiectelor aflate în desfășurare.

Este evident că mă gândeam la faptul că domnul A. ar fi putut să câștige alegerile și să ocupe funcția de primar general". Aceste precizări au fost apreciate de instanța de fond ca fiind în contradicție cu ceea cea martorul a declarat în faza de urmărire penală, unde a afirmat: "În acceptarea solicitării am avut în vedere funcția de vicepreședinte al C., un partid mare, cu oameni în administrație, precum și potențialul de influență al acestuia din această poziție în domenii de interes din spectrul de activitate al firmei Q." Interpelat fiind de către instanță în legătură cu aceste contradicții martorul a oferit următoarea explicație: "Este adevărat că la urmărirea penală am declarat că am avut în vedere funcția de vicepreședinte al C. al lui A., dar fac mențiunea că am avut în vedere ambele ipoteze" (declarație din 1 noiembrie 2016, dosar fond).

Faptul că această precizare a martorului a fost făcută doar la interpelarea instanței, a fost apreciat de instanța de fond de natură a naște suspiciuni cu privire la caracterul complet al depoziției acestuia din faza de urmărire penală și omisiunea de a nu prezenta, în mod obiectiv, toate resorturile care l-au influențat și le-a avut în vedere, când a acceptat propunerea de sprijinire a campaniei electorale a inculpatului A. pentru funcția de primar general al Capitalei.

Totodată, instanța de fond a reținut că martorul a confirmat că cele menționate în fața instanței corespund realității și demonstrează că oferirea sprijinului financiar inculpatului A. pentru campania electorală nu s-a făcut în considerarea funcției de conducere din cadrul partidului, așa cum a afirmat la urmărire penală, ci doar în considerarea faptului că era o persoană pe care o cunoștea de ceva timp, cu care interacționase social la diferite evenimente și care, la acea dată, candida pentru funcția de primar general al Capitalei. În acest context instanța de fond a apreciat că folosirea sintagmei "este evident" (/../că mă gândeam că domnul A. ar fi putut să câștige alegerile și să ocupe funcția de primar general"), precum și susținerea martorului:"Domnul A. nu m-a ajutat în nici un proiect derulat de firma mea în calitatea dânsului de prim-vicepreședinte al C." denotă convingere, certitudine, nelăsând loc echivocului, altor interpretări.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că în condițiile în care anterior depunerii candidaturii pentru funcția de primar general al Capitalei, inculpatul A. nu l-a ajutat pe martorul B., în derularea vreunui proiect, prin prisma funcției deținute în cadrul C., și, în mod implicit, nu și-a folosit influența sau autoritatea derivată din această funcție în raporturile cu martorul denunțător, este greu de acceptat, că, inculpatul A., după depunerea candidaturii sale pentru funcția de primar, începe să-și folosească influența derivată din funcția deținută în cadrul partidului, deși până atunci niciodată nu o făcuse, în raporturile cu martorul denunțător și, mai mult, nici nu fusese contactat de martor în acest sens.

Așadar, Înalta Curte, secția penală a apreciat că declarația dată de martorul B. în ședință publică, în condiții de contradictorialitate și oralitate și sub prestare de jurământ religios, are prevalență față de alte declarații făcute de același martor în cursul urmăririi penale (cauza Doorson c. Olandei).

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și susținerea inculpatul A., care a arătat că niciodată în cariera sa politică nu și-a folosit influența dată de funcția de conducere deținută în cadrul C.: "În cursul discuțiilor purtate cu acesta (B.) au fost evidențiate foarte multe probleme pe care acesta le avea, inclusiv probleme juridice, iar acesta nu mi-a solicitat niciun ajutor pentru acestea, dar nici eu nu i-am oferit niciun ajutor, deși la data respectivelor discuții primar interimar era un reprezentant al PNL, iar domnul B. știa că eu cunoșteam foarte mulți oameni din cadrul primăriei și aș fi putut uza de influența mea pentru a-l ajuta [...] Pe B. îl cunosc din perioada în care eu eram viceprimar și niciodată acesta nu a formulat vreo solicitare ilegală către mine, în calitatea mea de viceprimar, ministru, iar relația dintre noi a fost o relație instituțională.

Firma Q. avea o serie de contracte cu Primăria Capitalei atunci când eu eram viceprimar, însă toate acestea au urmat calea legala, iar domnul B. nu mi-a solicitat nici un ajutor cu aceste contracte." Faptul că inculpatul A. nu a acționat în contextul funcției politice deținute în partid, în sensul consolidării poziției politice prin alegerea în calitate de primar, că nu a uzat de influența sa dată de funcția de conducere din cadrul C., în solicitarea ajutorului financiar de la martorul B., s-a reținut a fi dovedită și de afirmația făcută de acesta, în cadrul discuțiilor avute cu martorul B. la 1 martie 2016, ora 1:06.19: "Nu vreau nimic de la Partid, serios" ..., practic s-a disociat de partid și, implicit, de funcția deținută în cadrul acestuia.

Relevantă în acest context a fost apreciată și proba administrată de către inculpat, în circumstanțiere, constând în depunerea cărților de vizită pe care le-a folosit de-a lungul întregii cariere politice, pe parcursul campaniilor electorale și din cuprinsul acestora se constată că nu apare menționată funcția deținută în cadrul formațiunii politice . În raport de considerentele ce preced instanța de fond a constatat că în cauză nu se poate reține întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât dovedirea exercitării acțiunii de folosire a influenței inculpatului în determinarea schimbării deciziei/hotărârii martorului denunțător de a nu finanța campania electorală ori în determinarea luării unei decizii/hotărâri de finanțare prin prisma funcției politice deținute trebuie să se întemeieze pe probe certe, neputând fi exclusiv rezultatul percepției subiectului pasiv, derivată din simpla prezență a persoanei despre care se presupune că ar putea avea o astfel de influență, în lipsa unei manifestări concrete din partea celui dintâi.

B. Înalta Curte, secția penală a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul A. ar fi exercitat asupra martorului denunțător vreun fel de acțiune pentru a-i schimba conduita, prin folosirea influenței ce ar rezultata din funcția de conducere deținută în cadrul partidului, nici măcar aluziv, în solicitarea sprijinului pentru finanțarea campaniei electorale.

Relevante în acest sens, au fost apreciate următoarele aspecte: 1. Inițiativa de a-l contacta pe inculpat, cât și solicitarea de a se întâlni, au aparținut martorului B., fapt confirmat de acesta, iar motivul l-a constituit, exclusiv, lansarea candidaturii inculpatului A. pentru funcția de primar general ("Luând cunoștință de faptul că domnul A. își depusese candidatura pentru Primăria Capitalei, i-am trimis un sms de felicitare, acesta m-a apelat telefonic, dar din păcate nu i-am putut răspunde, motiv pentru care, la rândul meu, i-am răspuns printr-un sms, transmițându-i faptul că poate reușim să ne vedem" - declarație B. din 1 noiembrie 2016, dosar fond). Inculpatul a acceptat o astfel de invitație în contextul în care, așa cum a arătat, își fixase un plan de întâlniri cu mai multe persoane din diferite domenii, în vederea stabilirii strategiei electorale, strict în considerarea faptului că acesta candida pentru funcția de primar general.

2. Discuțiile au fost înregistrate de către martorul denunțător, în integralitate, cu un reportofon, explicându-și gestul prin faptul că a presupus că această întâlnire va duce la o solicitare de sprijin, ("Am bănuit că această întâlnire va duce la o solicitare de sprijin", declarație martor 1 noiembrie 2016, dosar instanță fond), fapt de natură să demonstreze că nu se poate vorbi de o influențare sau intimidare a martorului de către inculpat, datorită funcției deținută de acesta în cadrul C., ci dimpotrivă, se poate vorbi chiar de un ascendent al martorului, atât timp cât inculpatul a fost un mijloc în acțiunea acestuia pentru obținerea unui rezultat dorit de acesta.

3. În cadrul celor două întâlniri, nu inculpatul A. este cel care are inițiativa abordării temei legate de finanțarea campaniei electorale, ci, aproape de finalul acestora, discuția este deschisă de către martorul denunțător și tot el este cel care conduce discuțiile, dictând condițiile în care ar fi urmat a fi făcută finanțarea, inculpatul răspunzând acestor propuneri.

Înalta Curte, secția penală a reținut că, deși s-ar putea susține că acest mod de abordare al inculpatului A., în sensul de a evita deschiderea subiectului privind solicitarea de sprijin a finanțării campaniei electorale de la începutul întâlnirii și la inițiativa sa, ar putea face parte dintr-o strategie de natură a evita eventuale consecințe privind tragerea la răspundere penală, această ipoteză nu are suport probator, fiind infirmată de seriozitatea discuțiilor avute cu martorul denunțător, conferită de amploarea, durata și diversitatea temelor ce vizau strict problemele și proiectele existente la nivelul Primăriei Capitalei, precum și de faptul că cel care deschide și conduce discuția privind finanțarea campaniei electorale nu este inculpatul, ci martorul denunțător, această atitudine fiind justificată de faptul că încă de la momentul stabilirii întâlnirii, așa cum a declarat cu ocazia audierii sale de către instanță, a avut percepția că inculpatul A. urma să-i solicite sprijin financiar.

De asemenea, actualul primar al municipiului București a luat poziție publică, în cel puțin două dintre proiectele abordate în cadrul discuției cu martorul denunțător, respectiv proiectul de Management al Traficului din Municipiul București și proiectul Sălii Polivalente din Parcul 23 august, așa cum rezultă din articole de presă depuse de inculpat în cadrul administrării probei cu înscrisuri, demonstrându-se astfel, realitatea și actualitatea temelor discutate de către cei doi. În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, dacă scopul principal al întâlnirii inculpatului cu martorul denunțător ar fi fost obținerea unui ajutor financiar necuvenit, prin folosirea influenței derivată din funcția deținută în cadrul partidului, așa cum susține Parchetul, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să aibă inițiativa abordării subiectului, încă de la prima întâlnire și să solicite o sumă de bani într-un cuantum precizat, evitând alte discuții ulterioare pe această temă.

Or, răspunsul inculpatului: "Te caut eu săptămâna viitoare! Te mai caut eu săptămâna viitoare și îți spun exact, cum stau, care-i"..., la întrebările martorului denunțător cu privire la cheltuielile din campanie, demonstrează că inculpatul nu era pregătit în a da un răspuns în sensul solicitării unor pretenții materiale, întrucât obiectivul său, în cadrul întâlnirii nu a vizat obținerea unui sprijin financiar pentru campania electorală, ci o informare privind situația existentă în cadrul administrației publice. De asemenea, instanța de fond a subliniat insistența martorului denunțător în a obține un răspuns concret de la inculpat referitor la cheltuielile existente în campania electorală, relevant în acest sens fiind faptul că, deși inculpatul nu-i dă un răspuns la întrebarea privind cheltuielile de media ("Te caut eu săptămâna viitoare!

Te mai caut eu săptămâna viitoare și îți spun exact, cum stau ..."), martorul continuă să-i adreseze întrebări cu privire la acest subiect: "Dar ce ai, media?" Astfel, în acest context în care discuția despre finanțarea campaniei este inițiată de către martorul denunțător și, tot acesta este cel care insistă să primească un răspuns, inculpatul i-a adresat solicitarea de sprijin: "Te gândești și dacă poți să îmi dai un șut în fund ...". Prin urmare, instanța de fond a reținut că explicația oferită de către inculpat privind acceptarea sprijinului financiar: "Nu găsești ușor oameni care să-ți finanțeze campania electorală," declarație inculpat, dosar instanță fond - devine plauzibilă, iar existența celei de a doua întâlniri, din data de 20 martie 2016, în acest context, este justificată.

De altfel, nu este interzis ca un candidat să inițieze întâlniri, activități în scopul obținerii unui sprijin financiar și mediatic în timpul campaniei electorale, cu condiția respectării cadrului legal. În acest sens, s-a reținut că inculpatul intenționa să stabilească contacte și cu alte persoane: "vreau să discut și cu alții să văd ce capacitate de mobilizare ..."(discuție 1 martie 2016, înregistrată ambiental), sens în care s-a și întâlnit, așa cum demonstrează actele dosarului, cu reprezentații mass-media, în speță, D. și E. Referitor la cuantumul sumei de bani solicitate de către inculpat, instanța de fond a constatat că nu s-a stabilit pe bază de probe certe că inculpatul ar fi pretins suma de 50.000 de euro, în condițiile în care, în cadrul întâlnirii cu martorul denunțător, nu se face vreo referire expresă la o monedă sau că este vorba de mii, sute, milioane, A. pronunțând doar cifra "50", fără alte mențiuni.

Reținerea cuantumului de 50.000 de euro al sumei care ar fi fost pretinsă de către inculpatul A. s-a făcut doar pe baza declarațiilor martorului denunțător, B., aceasta fiind percepția pe care a avut-o martorul, deși în discuțiile cu inculpatul nu s-a făcut referire la o asemenea monedă sau la un astfel de cuantum al sumei. De asemenea, atunci când se face referire la cele trei tranșe, ca modalitate de remitere a sumei de "50", se folosesc cifrele "10", "15", "20", fără a fi însoțite de vreo altă precizare. Astfel, în lipsa unor elemente concrete, orice îndoială cu privire la o probă profită inculpatului (art. 103 C. proc. pen.), motiv pentru care, în condițiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul ar fi solicitat suma de 50.000 de euro, nu se poate susține că suma de "50", pretinsă de inculpat, ar fi depășit plafonul legal, prevăzut în Legea finanțării campaniei electorale.

De altfel, la data când au avut loc aceste discuții echipa de campanie nu era definitivată, nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis, fiind o discuție de principiu, legată de posibilitatea identificării unui potențial sprijin în finanțarea campaniei electorale, eventualele detalii referitoare la modalitatea în care urma a se face acest lucru putând fi stabilite, ulterior, la momentul concretizării înțelegerii. Mai mult, s-a constatat că inculpatul nu a cerut ca suma de bani să fie cash, martorul fiind cel care l-a întrebat, iar răspunsul său "cum altcumva" (așa cum apare transcris în procesul-verbal de redare a înregistrărilor din mediul ambiental), era o întrebare, iar nu o interpretare în sensul că îi vrea cash.

De altfel, a reținut instanța de fond, Legea nr. 334/2006 nu exclude posibilitatea ca un candidat să primească bani cash, cu condiția de a face o declarație mandatarului financiar cu privire la existența lor, iar a doua zi să-i depună la casierie. Singura afirmație care ar putea duce la concluzia că acest folos ar fi fost necuvenit este afirmația inculpatului "Iar aici numai noi doi ...știm", dar și aceasta, în ansamblul probelor