ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei nr. 29051/05/08/2015, emisă în soluționarea contestației, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiat în data de 29 mai 2015, privind proiectul "Achiziție echipamente pentru lucrări speciale de construcții la SC A. SRL, com. Moșoaia, sat Smeura, județul Argeș", prin care a fost obligată la plata sumei de 833.322,50 RON, reprezentând sprijin financiar nerambursabil, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere.

Prin Sentința nr. 21 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la restituire sumei de 833.322,50 RON, achitată conform extraselor de cont.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a arătat următoarele:

Hotărârea este data cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - critică fundamentată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

- societatea a încălcat criteriul de eligibilitate ce impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă, în sensul că aceasta își desfășoară activitatea în mod independent. Astfel, prin Anexa 4.2 la cererea de finanțare, reprezentantul reclamantei a declarant că microîntreprinderea este autonomă, încadrându-se în categoria IMM-urilor, iar prin semnarea contractului de finanțare și-a asumat obligația de a menține această situație pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

- societatea nu este autonomă ci este o societate "legată" de o altă societate, SC B. SRL, calitate ce determină caracterul neeligibil al situației societății în obținerea fondurilor.

Dezvoltarea acestui raționament pornește de la participarea doamnei C. atât în structura asociaților societății reclamante SC A. SRL, cât și în structura asociaților SC B. SRL, și a condus la stabilirea faptului că punctajul acordat ca întreprindere autonomă a fost acordat necuvenit, întrucât calificarea ca legată a societății ar fi plasat-o într-o poziție neeligibilă, aspect care ar determina restituirea finanțării obținute.

În cuprinsul procesului-verbal încheiat, organele de control au încadrat situația societății în dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. c) prin raportare la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, potrivit cărora (art. 4 alin. (1) lit. c) o întreprindere este legată atunci când are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu aceasta sau al unei clauze din statutul acesteia.

Potrivit art. 4 alin. (4), întreprinderile între care există un astfel de raport, prin intermediul unei persoane/grup de persoane fizice care acționează de comun acord sunt considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Așadar alin. (4) al art. 4 trebuie în mod obligatoriu coroborat cu alin. (1) și presupune preexistența a cel puțin uneia dintre ipotezele expres reglementate la lit. a) - d), întrucât legiuitorul a instituit o situație premisă:

"întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus" (respectiv la alin. (1) lit. a) - d). Prin urmare, pentru a se constata existența unor întreprinderi legate, în temeiul art. 4 alin. (4), nu este suficient să existe o persoană/un grup de persoane fizice care acționează de comun acord și cele două societăți să își desfășoare activitatea/o parte din activitate pe aceeași piață relevanta ori pe piețe adiacente, ci este imperios necesar ca între întreprinderile respective să preexiste oricare dintre raporturile descrise la alin. (1) lit. a) - d).

Autoritatea de control a făcut referire la dispozițiile alin. (1) lit. c) și a) motivat în fapt că administratorul celor două societăți este aceeași persoană. Or, este evident că o astfel de împrejurare nu se încadrează în ipoteza legală indicată, care se referă la dreptul de exercitare a unei influențe dominante, născut dintr-un contract încheiat între cele doua întreprinderi sau dintr-o clauza statutară.

Autoritatea de control nu a făcut nicio referire la existența unui astfel de contract sau a unei clauze statutare, care să dea dreptul uneia dintre cele două societăți de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte. Simpla împrejurare că cele două întreprinderi ar avea același administrator nu se încadrează așadar în ipoteza reglementara la art. 4 alin. (1) lit. c).

În concluzie, contrar celor reținute de prima instanță, susține că reclamanta a acționat în calitate de societate autonomă, nu se află în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4), de a fi o întreprindere legată de SC B. SRL, iar dezlegarea instanței cu privire caracterul legat al celor 2 societăți este realizată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. c) și alin. 4 din Legea nr. 346/2004.

În acest sens, invocă considerentele reținute de CJUE cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare(Hotărârea Curții, Camera a șasea, din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad Bulgaria) -Slancheva sila EOOD/Izpalnitelendirekfor na Darzhaven fond ZemedeiieRazplashtateinaagentsia -Cauza C-434/12)

În acest context, consideră că prin criticile expuse la pct. 1 al cererii de recurs a demonstrat că în mod obiectiv nu poate fi reținută crearea de condiții artificiale în scopul obținerii finanțării.

Față de aprecierea primei instanțe, că reclamanta din prezenta cauză se află în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4), fiind o întreprindere legată de SC B. SRL, arată că nu a existat nicio urmă de atitudine subiectivă negativă, dat fiind faptul că începând de la momentul zero al inițierii demersului ce a condus la obținerea finanțării autoritățile au fost informate cu privire la toate elementele care ulterior au fost apreciate ca vădind caracterul artificial ai condițiilor, iar aceste elemente au fost apreciate ca legale cu ocazia tuturor controalelor anterioare.

Pârâta intimată afirmă că la actuala concluzie privind reținerea neregulii nu s-a putut ajunge decât prin obținerea unor informații noi despre SC B. SRL, informații solicitate după ce, cu ocazia acestui ultim control, s-ar fi constatat că SC A. SRL ar fi efectuat prestării servicii și către SC B. SRL.

Contrar acestor afirmații, statuările organelor de control au la bază exact aceeași situație de fapt, adusă la cunoștință autorităților la momentul unu al procedurii, fiind supuse controlului, analizei și considerate ca fiind apte să conducă la acordarea fondurilor.

Mai mult, din analiza proiectului depus, pe care SC A. SRL s-a angajat să-l respecte conform prevederilor memoriului justificativ, rezultă că SC B. SRL a fost nominalizat ca și client, și totodată din contractele de comodat depuse la dosar și care de asemenea au fost verificate de mai multe ori, reiese în mod clar structura acționariatului fiecărei societăți parte în contract. Se poate observa din contractele de comodat în legătură cu care i-a fost solicitată și întocmirea unui act adițional, că autorităților le-a fost adus la cunoștință din momentul zero al procedurii că C. a avut calitatea de reprezentant al ambelor societăți.

În concluzie, consideră că este inadmisibil și trebuie sancționată de instanțele judecătorești atitudinea intimatei pârâte, care nu furnizează informații suplimentare față de momentul aprobării proiectului, care să modifice sau să ducă la anularea contractului sau la declararea ca neeligibil al proiectului, iar constatările sale, care fundamentează neregula reținută, apar în contradicție cu propriile statuări făcute la momentul acordării fondurilor, (Sentința civilă nr. 3401 din 11/12/2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2014, pag. 16 - 17).

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, reiterează pe larg circumstanțele de fapt ale cauzei, care au condus la suspiciunea de neregulă și efectuarea controlului ex-post, precum și constatările care, în aplicarea unor clauze legale și contractuale au fundamentat întocmirea procesului-verbal de constatarea neregulii.

În temeiul acestor împrejurări de fapt, intimata pârâtă susține că a fost acordat un avantaj nejustificat către SC A. SRL, deoarece toate legăturile prezentate indică faptul că SC B. SRL este beneficiarul real al finanțării și al serviciilor prestate de către SC A. SRL, cele două societăți având asociat unic identic, respectiv dna. C.

Așadar, datorită legăturilor comerciale, tranzacții speciale, operațiuni preferențiale și mișcări de salariați, între SC A. SRL și SC B. SRL, se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 4 lit. c) din Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Ca urmare, s-a constatat că prin modul în care a fost derulată activitatea cofinanțată de către SC A. S.R.L au fost create condiții artificiale în ceea ce privește acordarea ajutorului financiar nerambursabil, încălcându-se cerințele stipulate în Fișa Tehnică a Măsurii.

Menționează că stabilirea existenței condițiilor artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar este fundamentat prin Recomandarea (CE) nr. 361/2003, art. 3 lit. d), care dispune:

"Întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acționează împreună, sunt de asemenea considerate legate dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe același segment de piață sau pe o piața adiacentă".

Reamintește că, în cadrul cererii de finanțare, pentru a se putea evalua proiectul și eligibilitatea acestuia, solicitantul completează, își însușește și semnează Declarația din cadrul Anexei 4.1, iar conform acestei anexe, pentru a putea fi evaluată corect cererea sa de finanțare, solicitantul trebuie să completeze corect și conform realității e informațiile privind tipul întreprinderii

În speță, anexat cererii de finanțare, solicitantul completează Declarația de la Anexa 4.1. în sensul că aceasta este o microîntreprindere autonomă.

De asemenea, la Cererea de finanțare solicitanta a depus la Secțiunea F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului, unde se menționează astfel:

"Declar că îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în fișa măsurii din Ghidul Solicitantului și mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecție pentru care am fost punctat" "Declar că toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte și mă angajez să respect condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat (...)".

Susține intimata pârâtă că beneficiarul a încălcat declarația pe propria răspundere din Cererea de Finanțare, unde a declarat că este întreprindere autonomă - Anexa 4.2. Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii.

De asemenea, arată că prin prisma art. 1 alin. (2) din Contractul de finanțare, Cererea de finanțare depusă de beneficiar devine obligatorie pentru acesta,în consecință, avea obligația să mențină acea condiție de întreprindere autonomă pe întreaga durată de valabilitate a contractului - așa cum a reținut și instanța de fond.

În consecință, apreciază că obiectivul general al măsurii 312 nu a fost atins, activitatea desfășurată cu utilajele achiziționate de SC A. SRL necontribuind în mod efectiv și real la diversificarea activităților economice în mediul rural, la realizarea unui mediu concurențial care să permită dezvoltarea reală a mediului rural, diversificarea activităților și ocuparea forței de muncă în mediul rural, creându-se un avantaj unui singur grup de societăți comerciale.

Așa cum a reținut și instanța de fond, "probatoriul încuviințat susține argumentația pârâtei în sensul că, în realitate, reclamanta nu a fost înființată pentru a funcționa în mod independent, ci subordonat intereselor SC B. SRL, care nu îndeplinea condițiile pentru obținerea de fonduri nerambursabile prin Măsura 312".

Referitor la invocarea de recurentă a "prevederilor hotărârii C 434/12-Slancheva sila EOOD -hotărâre preliminară - crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri", consideră că instanța de fond a reținut în mod corect că în speță sunt prezente ambele elemente necesare pentru conturarea existenței unor condiții artificial create, respective elementul obiectiv și elementul subiectiv.

Amintește că, potrivit Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă și transmisă intimatei, s-au statuat următoarele:

De regulă, procedura pe care o aplică proprietarii/managerii entităților care au beneficiat deja de fonduri pentru investiții este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții. Echipamentele achiziționate astfel vor servi exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.

În speța de față existența legăturilor între reclamantă și alte societăți comerciale a fost demonstrată, aceste societăți își desfășoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleiași persoane sau aceluiași grup de persoane, pe același segment de piața sau un segment de piața adiacent. Totodată, analizând la tipul utilajelor achiziționate prin Program FEADR, se trage concluzia ca aceste echipamente funcționează complementar în vederea obținerii unui flux tehnologic complet.

Toate aceste legături nu au fost precizate la momentul depunerilor cererilor de finanțare, fiind completată nereal declarația privind încadrarea micro-întreprinderii.

Toate aceste legături existente între aceste societăți conduc la suspiciunea ca au fost create condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile și depășirea plafonului minim aferent măsurii 312. Societățile beneficiare ale finanțării nerambursabile au fost constituite formal de același grup de persoane doar în vederea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea finanțării nerambursabile, și își desfășoară activitatea în cadrul unui grup mai mare de firme controlat de același grup de persoane.

Raportat la aceste aspecte, consideră că obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu este îndeplinit, deoarece s-a constatat ca beneficiarul prin Anexa 4.1 - declarație privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004 a menționat ca se încadrează în categoria de microîntreprindere (mai puțin de 10 salariați și o cifra de afaceri mai mică de 2 milioane euro), însă nu a completat Cap. II. - Calculul pentru întreprinderi partenere sau legate.

În ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite.

În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice (Art. 52 (a) iii) R1698/2005).

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu, în acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Așadar, obiectivul specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro întreprinderi, nu a fost atins deoarece pentru a beneficia, în mod nejustificat de finanțare nerambursabilă în procent de 70%, s-a procedat la încălcarea criteriilor de eligibilitate cât și la prestarea de servicii către societăți unde având aceiași asociați/administratori.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro întreprinderi, nu a fost atins, întrucât, pentru a beneficia în mod nejustificat de finanțare nerambursabilă s-a procedat la încălcarea criteriilor de eligibilitate, iar din analiza contractelor de prestări servicii, a tuturor elementelor arătate, rezultă că reclamanta își prestează servicii către propriile societăți comerciale în care are de asemenea funcția de asociat unic și administrator.

În scopul verificării îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat și celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului) ci este urmărit și modul în care acesta s-a îndeplinit, ori prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 4.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, cum ar fi legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

Reamintește statuările CJUE prin care se arată că evaluarea per ansamblu trebuie făcută ținându-se cont de toate realitățile cazului respectiv, în principal, trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiție este obținerea finanțării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei. Așadar, Articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul ca motiv unic faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare și celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

Așadar, s-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între doua entități economice, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

În concluzie, arată că este mai mult decât evident că prin actele administrative emise de AFIR în legătură cu cele trei proiecte, s-a respectat atât legislația comunitară cât și legislația națională, toate considerentele CJUE menționate în cauza C-343/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze, judecătorul național având la dispoziție atât elemente subiective cât și elemente obiective care demonstrează neeligibilitatea cererilor de finanțare ale celor trei beneficiari.

De asemenea, la judecata prezentei cauze trebuie avute în vedere și alte două hotărâri ale CJUE, menționate în cuprinsul Hotărârii "Slancheva", respectiv Hotărârea din 21 iulie 2005, EichsfelderSchlachtbetrieb, C-515/03, Rec, p. 1-7355, punctul 39 prin care Curtea a statuat că, "proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o porte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia" și Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Starke, C-110/99, Rec, p. 1-11569, punctul 54 prin care Curtea a statuat că: "revine instanței naționale sarcina de a stabili existența acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii".

În consecință, în prezenta speță, neregula care se circumscrie noțiunii de creare de condiții artificiale în accesarea finanțării nerambursabile constă în:

- Încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonoma și avea obligația menținerii tuturor criteriilor de eligibilitate avute în vedere inițial la depunerea cererii de finanțare;

- Încălcarea regulii de accesare a finanțării nerambursabile prin depunerea în mod intenționat a unei declarații eronate cu scopul avantajării unor alte entități economice cu care prezentul beneficiar este legat și care acționează pe aceiași piață relevantă fără a urmări în mod real să obțină profit și să dezvolte un proiect autonom, funcțional și viabil;

- Încălcarea obiectivului măsurii 312 care constă în diversificarea activităților economice în mediul rural.

Așa fiind, nu se poate reține îndeplinirea obiectivelor finanțării prin Programul FEADR, atâta timp cât, în fapt, beneficiara nu este o microîntreprindere, ci operează în cadrul unui grup economic coordonat de persoane mai sus menționate, iar serviciile sunt prestate în favoarea unei singure persoane juridice, aspect reținut în mod temeinic și legal și de instanța de fond.

În ceea ce privește obligația de a recupera sumele acordate beneficiarilor ce nu respecta obligațiile contractuale asumate, așa cum a reținut în mod temeinic și legal instanța de fond, arată că potrivit art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995 prin care se impune aplicarea de sancțiuni administrative care să implice, așa cum este prevăzută în:

- art. 4, alin. (1) "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat"

- art. 4, alin. (2) "aplicarea măsurilor menționate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"

- art. 4, alin. (3) "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avânta) care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia"

- art. 5 alin. (1) "pot să atragă următoarele sancțiuni administrative c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil impune tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

În acest sens, art. 8 alin. (6) și (7) din Anexa I la contract care dispune: "Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului să mențină în funcțiune investiția realizată și să demonstreze utilitatea acesteia. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți)".

În concluzie, față de apărările formulate, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 01 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

Prima instanță, în cadrul controlului de legalitate exercitat cu privire la Decizia nr. 29051 din 5 august 2015, emisă în soluționarea contestației, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiat în data de 29 mai 2015, privind proiectul "Achiziție echipamente pentru lucrări speciale de construcții la SC A. SRL, com. Moșoaia, sat Smeura, județul Argeș", a respins ca nefondată acțiunea formulată.

În dezlegarea problemei litigioase privind stabilirea caracterului de "întreprinderi legate" în condițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 a societăților A. SRL și B. SRL, în raport de care s-a apreciat de către echipa de control a A.P.D.R.P. că reclamanta din prezenta cauză a săvârșit neregula constând în "crearea de condiții artificiale cu ajutorul cărora a îndeplinit criteriile de eligibilitate necesare acordării fondurilor nerambursabile", prima instanță a reținut:

Prin încheierea Contractului de finanțare nr. x din 14 iulie 2010, în valoare totală eligibilă de maxim 1.195.655 RON, echivalentul a maxim 277.672 euro, reclamanta a beneficiat de un ajutor financiar nerambursabil în valoare maximă de 836.958 RON, echivalentul a maxim 194.370 euro, având o durată de realizare a investiției și implementare a proiectului de 12 luni, valoare din care a fost plătită de către A.F.I.R. suma de 833.322,50 RON.

Ulterior, în data de 26 noiembrie 2014, reclamanta a fost supusă unui control ex-post la locul de realizare a investiției, ocazie cu care s-a încheiat Procesul-verbal de constatare nr. x din 5 iunie 2015, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 833.322,50 RON, reținându-se că neregulile identificate în urma verificărilor asupra proiectului dezvoltat de reclamantă constau în crearea de condiții artificiale în vederea obținerii unui ajutor nerambursabil nejustificat în raport de care s-a aplicat sancțiunea retragerii ajutorului acordat.

Relativ la situația de fapt din cauză, prima instanță a apreciat că reclamanta se află în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4), fiind o întreprindere legată de SC B. SRL. În consecință, sub un prim aspect, prima instanță a constatat că reclamanta a încălcat criteriul de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă, în sensul că aceasta își desfășoară proiectul în mod independent, iar nu în strânsă legătură cu activitatea SC B. SRL. Neregula săvârșită este dată de faptul că prin Anexa 4.2 la cererea de finanțare, reprezentantul reclamantei a declarat că microîntreprinderea este autonomă, încadrându-se în categoria IMM-urilor, astfel că prin semnarea contractului de finanțare și-a asumat obligația de a menține această situație pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare (art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la C.F.).

Sub un al doilea aspect, referitor la elementul subiectiv, prima instanță a constatat existența unei legături indubitabile între beneficiarul SC A. SRL și SC B. SRL, reținută de echipa de control, prin prisma faptului că ambele entități economice au același asociat și administrator C., cât și beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă cu utilajele achiziționate prin proiect pe SC B. SRL.

De asemenea, în aprecierea probelor administrate prima instanță a conchis că cele două societăți acționează precum una singură, având și salariați comuni, astfel cum rezultă din adresele emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă, în care se menționează că după obținerea fondurilor nerambursabile SC B. SRL a transferat angajați către reclamantă, deși, conform Măsurii 312 reclamanta s-a obligat să creeze locuri de muncă pentru persoanele din mediul rural.

Mai mult, din conținutul certificatelor emise de ORC Argeș, se observă că ambele societăți funcționează pe aceeași piață relevantă, fiind evidentă legătura de interdependență între acestea și caracterul artificial al conexiunii.

Față de apărarea reclamantei, în sensul că autoritatea de control a cunoscut, din momentul aprobării proiectului, că unul dintre potențialii clienți este SC B. SRL, astfel că, în urma controlului A.F.I.R., nu s-au identificat informații suplimentare care să modifice sau să ducă la anularea contractului prin declararea ca neeligibilă a proiectului, prima instanță a amintit că într-adevăr, prin Memoriul justificativ reclamanta l-a a nominalizat ca "potențial" client pe SC B. SRL, dar acestui memoriu nu i-a fost atașată dovada legăturii dintre cele două societăți pentru a se putea susține că echipa de control a revenit și, printr-un abuz de putere, a reapreciat condițiile de eligibilitate ale acesteia.

În aceeași ordine de idei, față de apărarea reclamantei cu referire la lipsa intenției de fraudare, ce derivă din depunerea la dosar atât a memoriului justificativ specificat anterior, cât și a contractului de comodat încheiat cu SC B. SRL, asupra cărora autoritățile abilitate nu au formulat nicio obiecție la momentul analizării dosarului sau la data aprobării cererii de finanțare, prima instanță a observat că situația de fapt reținută de organele de control, care a scos la iveală neregula, este relevată pe alte considerente, în concret pe faptul că prin crearea acestor condiții artificiale, reclamanta nu a atins scopul pentru care a obținut fondurile nerambursabile prin Măsura 312.

De asemenea, prima instanță a subliniat că reclamanta nu a contestat niciun moment faptul că a prestat servicii către SC B. SRL, că cele două societăți au același asociat, că a realizat transferurile unei părți din personal angajat de la o societate la alta sau că își desfășoară activitatea la același sediu, și nu a combătut nici constatarea pârâtei sub aspectul că cele două societăți își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente, societatea A. SRL având ca domeniu de activitate Cod CAEN principal 4399 "Alte lucrări speciale de construcții", identic cu cel al SC B. SRL.

În final, prima instanță a mai amintit că împrejurările care au permis stabilirea caracterul de întreprinderi legate al celor două societăți, a elementelor care au condus la stabilirea neregulii din prezenta cauză, au survenit pe parcursul derulării programului, iar prin modul concret în care reclamanta a folosit utilajele dobândite s-a urmărit în fapt eludarea obiectivelor propuse prin acordarea finanțării, nefiind atinse obiectivele stipulate în program, aferente Măsurii 312, în contextul în care contractele de prestării de servicii încheiate cu SC B. SRL, căreia i s-a creat un avantaj economic, nu a fost de natură să atingă obiectivul propus prin acordarea finanțării.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse de intimata pârâtă, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Prin criticile formulate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a art. 4 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 346/2004, prin încadrare a societății reclamante în categoria întreprinderii legate, precum și a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât prima instanță a menținut actele administrative prin care s-a dispus recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat cu aplicarea greșită a jurisprudenței CJUE privind crearea de condiții artificiale, așa cum rezultă din Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C-434/12 -Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Astfel, prima instanță nu a observat că în cauză nu se poate reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:

- existența elementului obiectiv, constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea sprijinului nerambursabil, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor sa nu poată fi atinsă și,

- existența elementului subiectiv, care constă în intenția de a obține un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte amintește că împrejurările de fapt relevante, reținute de autoritatea de control în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulii, sunt:

- sedii sociale situate la aceeași adresa: jud. Argeș;

- contractul de comodat pentru amplasamentul investiției FEADR - măsura 312 cu Încheierea de autentificare 2671 din 30 octombrie 2009, încheiat cu asociații SC B. SRL (D. și C.) privind acordarea cu titlu gratuit de împrumut pentru folosința a camerei nr. 2 într-o construcție în com. Moșoaia, sat Smeura, județul Argeș, Act adițional nr. x din 3 martie 2010 privind prelungirea duratei contractului cu 12 luni; Contract de comodat cu Încheierea de autentificare nr. 2621 din 27 octombrie 2009, încheiat cu SC B. SRL privind acordarea cu titlu gratuit de împrumut pentru folosința a suprafeței de 500 mp teren în intravilanul comunei Bradu, Sat Bradu, jud. Argeș, Act adițional nr. x din 3 martie 2010 privind prelungirea duratei contractului cu 12 luni și a suprafeței de garare a utilajelor;

- unul din clienții societății SC A. SRL beneficiara de finanțare FEADR - măsura 312 este SC B. SRL societate al cărui asociat și administrator este dna. C.;

- C., asociatul unic și administrator al SC A. SRL, se regăsește ca angajată la SC B. SRL cu CIM nr. 8 din 1 ianuarie 2001 - director societate comerciala;

- E., F. și G. figurează ca angajați atât la SC A. SRL (40 ore/săptămână) cât și la SC B. SRL;

- conform extraselor de cont emise de H. Sucursala Pitești din 19 noiembrie 2010, SC B. SRL alimentează contul societății SC A. SRL cu suma de 115.000 RON (85.000 RON+30.000 RON).

- membrii comisiilor de achiziții: C. - președinte (administrator și asociat la SC B. SRL și asociat unic și administrator la SC A. SRL), I. - membru și D. - membru.

Ținând cont de aceste împrejurări de fapt, s-a apreciat că societatea A. SRL, beneficiara de finanțare FEADR, este doar aparent autonomă, nefiind microîntreprindere nu era eligibilă pentru a accesa fonduri nerambursabile în cadrul măsurii 312 - FEADR, mai mult, în realitate deservește interesele economice ale SC B. SRL, prin intermediul doamnei C., care deține calitățile de asociat și administrator în cadrul ambelor societăți și a creat condiții artificiale în vederea obținerii unui avantaj necuvenit în cadrul măsurii 312 - Program FEADR prin înființarea unei noi societăți.

Înalta Curte reamintește că prin Hotărârea CJUE din 27 februarie 2014, în Cauza C-110/13 într-o trimitere preliminare care privea interpretarea articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii s-a statuat că "unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

De asemenea, la prin aceeași hotărâre CJUE a statuat că "Se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări".

Având în vedere această abordare jurisprudențială a noțiunii de întreprinderi "afiliate", Înalta Curte nu poate împărtăși opinia exprimată de prima instanță, în sensul că împrejurările de fapt reținute în cauză au puterea de a demonstra că există deopotrivă elemente obiective și subiective (crearea unor condiții care nu ar permite realizarea obiectivului schemei, în contextul în care persoanele participante au urmărit obținerea unui avantaj contrar obiectivelor schemei), respectiv că beneficiara A. SRL, chiar dacă putea fi considerată "legată" cu societatea B. SRL prin legăturile fizice/juridice existente între cele două societăți, ambele societăți aflându-se sub puterea decizională a unei singure persoane, ar forma o entitate economică unică cu societatea B. SRL, deservând interesele economice ale acestei din urmă societăți.

Argumentele invocate de intimata pârâtă, însușite de prima instanță, nu sunt concludente pentru a reține incidența art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât nu pot fundamenta concluzia că, la acordarea fondurilor nerambursabile, reclamanta a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, prevăzute de Ordinul MADR nr. 567/2008, atât celor cu caracter general - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, conform fișei tehnice a măsurii 312, cât și a celor specifice - crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de microîntreprinderi.

În acest context, Înalta Curte amintește că analiza ce se impune a fi efectuată în lumina interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dar și a celor statuate de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22, (...)vizând crearea unor condiții artificiale pentru obținerea avantajului financiar, presupune inclusiv analiza unor evenimente și documente ulterioare depunerii cererii de finanțare ori verificării cererilor de plată.

Așa fiind, chiar dacă anumite aspecte privitoare la premisele creării unor condiții artificiale puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanțare sau în cursul aprobării tranșelor, aceste elemente de fapt nu puteau conduce la concluzii relevante în privința unor acțiuni deliberate, contrare obiectivelor schemei, fiind necesară, în acest scop, analiza activității economice desfășurate de beneficiarul finanțării în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă aceasta deține autonomie funcțională sau dimpotrivă, deservește intereselor economice ale altei societăți.

De asemenea, pentru a se stabili dacă o întreprindere are autonomie funcțională, sau dimpotrivă, deservește interesele financiare ale altei societăți, nu este suficient ca analiza să se efectueze prin prisma definiției legale a noțiunilor de întreprindere legată sau întreprindere autonomă, cuprinse la art. 4 din Legea nr. 346/2006.

Înalta Curte observă, în lumina interpretării date sintagmei de "creare de condiții artificiale" de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârile sus-menționate, precum și a indicatorilor stabiliți în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană, că se impune efectuarea analizei corelate a unor indicatori (indicatori externi/fizici; indicatorii de structura/juridici și indicatori de afaceri/contabili), prin prisma obiectivelor schemei fiind prevalente indicatorii de afaceri/contabili.

Trebuie amintit, de asemenea, că, în Nota directoare pentru auditori a Comisiei Europene, pentru identificarea fraudei, la categoria indicatorilor de afaceri/contabili, sunt descrise ipoteze cum ar fi: legături de afaceri exclusive sau cvasi-exclusive între firma ce se presupune că a fost înființată artificial și companiile legate cu aceasta; nu există dovezi pentru plata facturilor; companiile desfășoară afaceri identice sau complementare; o singură companie a fost scindată în două etc.

În cauza dedusă judecății, cu referire la indicatorii economici ce rezultă din analiza contractelor și facturilor emise de beneficiar în perioada 2010 - 2014 și a Fișei contului 704, autoritatea reține că valoarea prestărilor de servicii către societatea B. SRL, societatea de care beneficiara este considerată "legată" prin prisma unor criterii legale, este de 26,30%, lăsând în afara oricărei preocupări faptul că, în perioada de referință, alături de această societate, au fost încheiate contracte de prestări servicii cu încă alte 10 societăți. De asemenea, autoritatea reține faptul că, potrivit extraselor de cont emise de H. Sucursala Pitești din 19 noiembrie 2010, SC B. SRL alimentează contul societății cu suma de 115.000 RON, fără să aibă în vedere că această sumă ar putea reprezenta contravaloarea serviciilor prestate în temeiul Contractului nr. x din 12 noiembrie 2010.

Este adevărat că sintagma de "creare de condiții artificiale" pare să se refere la o activitate deliberată anterioară obținerii finanțării prin care se asigură premisele pentru obținerea finanțării într-un mod necuvenit, dedusă din înființarea unor firme asociate și coordonare în comun a activității acestora. Cu toate acestea, jurisprudența CJUE cere mai mult, și anume, impune ca rezultatele activității economice ale firmelor implicate, ulterioare obținerii finanțării, să confirme presupunerea prin elemente obiective și subiective. Așadar, înființarea unor firme între care există legături prin structura asociativă, sediu sau salariații comuni nu este suficient pentru a conchide că s-a obținut un avantaj contrar obiectivelor schemei sau că obiectivele schemei de ajutor nu au fost atinse.

În această ordine de idei, Înalta Curte observă că autoritatea de gestionare a fondurilor europene își fundamentează concluzia privind lipsa caracterului autonom al întreprinderii A. SRL în mod preponderent pe indicatori externi/fizici și indicatorii de structura/juridici, fără a acorda importanța cuvenită analizei indicatorilor de afaceri/contabili. Astfel, indicatorii de afaceri avuți în vedere constau într-un procent de numai 26,30% din valoarea totală a prestărilor de servicii efectuate de beneficiară, servicii care nu s-au efectuat gratuit ci oneros, în lipsa oricărei analize în privința indicatorilor din situațiile financiare anuale ale celor două societăți, care ar fi putut confirma sau infirma concluzia formulată în sensul că beneficiara ar deservi interesele economice sau financiare ale altei societăți, acționând ca o "firmă fantomă".

În consecință, Înalta Curte nu poate achiesa la conc