ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2018

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 9 mai 2012, reclamanta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (A.N.R.M.A.P.), în prezent A.N.A.P., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de Radiocomunicații SA și SC A. SRL, constatarea nulității absolute a Contractului de credit furnizor nr. 18 din 1 martie 2010 având ca obiect "achiziția de echipamente și servicii conexe pentru dezvoltare rețea de transport și acces tip WIMAX la clienți și închiriere fibră optică prin credit furnizor". Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații SA a solicitat la rândul ei respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată, invocând următoarele: - Excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că nu s-a realizat procedura prealabilă. ANRMAP solicită anularea unui contract (act administrativ după aprecierea reclamantei) fără a parcurge etapele obligatorii și necesare sesizării unei instanțe de contencios administrativ. Contractul a cărui nulitate, se cere a fi constată de instanță, nu a făcut obiectul procedurii de achiziție publică. Procedura de achiziției publică a avut ca obiect "Achiziție publică de echipamente și servicii conexe pentru dezvoltarea de transport și acces tip WIMAX la clienți și închiriere fibră optică dark în acest context acțiunea formulată de ANRMAP este inadmisibilă și vizează un aspect care nu este supravegheat de ANRMAP. - Excepția lipsei calității procesuale active a ANRMAP în raport de dispozițiile legale prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 respectiv art. 296 alin. (1) lit. b). ANRMAP poate utiliza această cale de atac numai în lipsa exercitării unei căi de atac de alt operator economic, în cazul de față, a fost exercitată deja o cale de atac, așa cum reține și raportul de control încheiat de ANRMAP în data de 23 mai 2011 pag. 5: "în cadrul procedurii a fost depusă Contestația nr. 45666 din 2 decembrie 2009 formulată de SC B. SRL prin care a solicitat refacerea documentației de atribuire și care a fost respinsă prin Decizia CNSC nr. 6987/674C4/8392 din 15 decembrie 2009, atacată la Curtea de Apel București respinsă prin decizia civilă nr. 445 din 15 februarie 2010 ca fiind nefondată." - Excepta tardivității acțiunii formulată de ANRAMAP. Având în vedere temeiul de drept invocat de reclamantă, nu ne regăsim într-o situație în care se poate invoca nulitatea procedurii de atribuire ci se invoca nulitatea unor dispoziții contractuale, acțiune prescriptibilă extinctiv. Potrivit art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006: "Constatarea nulității contractului, în condițiile prevăzute la art. 2871" alin. (1), se poate solicita și prin acțiune separată, în termen de: a) cel mult 30 de zile începând cu ziua următoare: - publicării anunțului de atribuire a contractului, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2), art. 48, 50 și 56, cu condiția ca respectivul anunț să conțină justificarea deciziei autorității contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau - informării de către autoritatea contractantă a ofertanților și candidaților interesați cu privire la încheierea contractului, cu condiția ca informarea să fie însoțită de un rezumat al motivelor pertinente stabilite la art. 207, sub rezerva dispozițiilor art. 208. b) cel mult 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului, în cazurile în care nu au fost respectate condițiile prevăzute la lit. a) Aceste termene au expirat, având în vedere că Raportul Procedurii a fost înregistrat sub nr. x din 22 decembrie 2009 iar contractul de furnizare a fost încheiat la data de 1 martie 2010. Nu se poate accepta ideea unei acțiuni imprescriptibile, ce aduce atingere principiului stabilității contractuale prin acordarea posibilității ANRMAP să introducă o acțiune în anulare după o perioadă considerabilă respectiv doi ani de la data încheierii contractului, perioadă în care lucrările de instalare a echipamentele au fost finalizate și contractul și-a produs efecte. Dispozițiile speciale în materie, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 nu permit introducerea unei acțiuni imprescriptibile, tocmai pentru a nu prejudicia interesele părților contractante și pentru a evita exercitarea abuzivă a unei acțiuni de anulare. Așa cum s-a precizat, contractul a fost încheiat la data de 1 martie 2010 și s-a executat în proporție de 100%, exercitarea unei acțiuni în anulare a acestui contract, după o perioadă de doi ani de la data încheierii nu evidențiază urgența și utilitatea unui demers pe care o autoritate a statului, în cazul nostru ANRMAP are obligația de a o exercita. Pasivitatea până la acest moment a autorității subliniază faptul că nu ne aflăm în situația protejării unui interes general care în speța de față nu este identificat. Situație demonstrată și de faptul că Societatea Națională de Radiocomunicații SA a publicat anunțul de atribuire la data de 7 aprilie 2010, anunț înregistrat pe SEAP sub nr. x din 7 aprilie 2010, mai mult ANRMAP NU FACE referire că a luat la cunoștință de anunțul de atribuire postat pe SEAP de autoritatea contractantă. Interesul ANRMAP ar trebui să constituie prezervarea efectelor pozitive ale unui act juridic și nu distrugerea pe de o parte a voinței părților și pe de altă parte a interesului clienților Societății Naționale de Radiocomunicații SA în serviciile de comunicații electronice furnizate ca urmare a implementării proiectului. - Excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de ANRMAP. S-a susținut că ANRMAP-ul nu justifică un interes în formularea unei acțiuni, ținând cont de faptul că a supravegheat fiecare etapă a procedurii de achiziție publică. Societatea Națională de Radiocomunicații SA a încheiat contractul de achiziție echipamente conform documentatei de atribuire și la valoarea stabilită în Raportul Procedurii. Față de acesta situație reținută s-a întărit legalitatea și validitatea procedurii recunoscându-se că în acesta procedură nu s-a depus decât o singură ofertă. ANRMAP solicită nulitatea contractului accesoriu adică a contractului de credit și nu a contractului de furnizare echipamente contractul principal avut în vedere pentru achiziția publică.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 885 din 16 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei de interes și a prematurității, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Achiziții Publice (A.N.A.P.), în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de Radiocomunicații SA (S.N.R.) și SC A. SRL, având ca obiect "litigiu achiziții publice", a constatat nulitatea parțială a Contractului credit furnizor nr. 18 din 1 martie 2010, pentru partea care excede dobânzii calculată cu indicele Euribor 3M plus marja fixă de 5,5% pe întreaga durată a contractului, respingând restul pretențiilor reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Marea majoritate a excepțiilor invocate de pârâte au fost soluționate de instanță pe parcursul soluționării cauzei, astfel: 1.1. În ședința publică din data de 13 martie 2013 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității, a tardivității și a lipsei de interes a ANRMAP în formularea prezentei acțiuni, astfel: § Excepția lipsei calității procesuale active a ANRMAP este fundamentată pe neîntrunirea cerințelor impuse de disp. art. 296 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 a căror incidența ar conferi reclamantei legitimare procesuală activă. Potrivit disp. art. 296 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii, text pe care reclamanta își fundamentează în drept acțiunea: "(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are dreptul de a solicita instanței de judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, constatarea nulității absolute a contractelor, pentru următoarele motive: d) contractul de achiziție publică, contractul de concesiune de lucrări publice sau contractul de concesiune de servicii a fost încheiat cu nerespectarea cerințelor minime prevăzute de autoritatea contractantă în caietul de sarcini sau, deși sunt respectate cerințele respective, contractul a fost încheiat în condiții mai puțin favorabile decât cele prevăzute în propunerile tehnică și/sau financiară care au constituit oferta declarată câștigătoare". Pârâtele susțin că dreptul ANRMAP de a solicita constatarea nulității contractului de achiziție este condiționat de neutilizarea unei căi de atac în acest sens de către vreun operator economic, or, o atare cale de atac a fost exercitată de SC B. SRL, respinsă de Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 445 din 15 februarie 2010. Instanța a subliniat că sintagma "a utilizat o cale de atac în acest sens" are în vedere ca aceeași acțiune, având același obiect - în speță constatarea nulității contractului, pentru același temei juridic - în speță având ca premisă incidența lit. d) a alin. (1) al art. 296 din ordonanță, nicidecum contestarea oricărui eventual act emis de autoritatea contractantă pe parcursul derulării procedurii de achiziție. Or, o atare ipoteză nu este întrunită în speță, contestatoarea SC B. SRL a contestat documentația de atribuire, solicitând refacerea acesteia, contestație formulată nota bene anterior încheierii contractului a cărui nulitate se solicită a fi constatată prin prezenta acțiune. § Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile vizată de art. 7 alin. (1) și (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit acestui text, "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia… (6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă: a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui". Instanța a subliniat pe de o parte că textul are în vedere exclusiv părțile contractului administrativ (mai exact "partea vătămată care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin contractul administrativ), iar pe de altă parte faptul că prezenta acțiune a fost promovată de ANRMAP nu în temeiul legii generale, ci în temeiul legii speciale, care nu condiționează exercițiul dreptului la acțiune de urmarea procedurii prealabile. Mai mult decât atât, curtea consideră că ipotezei vizate de art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004 (litigii legate de încheierea contractului) i se subsumează, ca soluții pe care le poate adopta instanța potrivit art. 18 alin. (4) lit. a) și b), anume "/.../instanța poate: a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit". Dacă procedura plângerii prealabile este compatibilă cu soluția de la lit. b), privind obligarea la încheierea contractului, nu același lucru se poate spune și în privința cererii de constatare a nulității unui contract de achiziție publică, acțiune care este, prin însăși natura și specificul ei, guvernată de reguli speciale, induse și de principiul prevalenței interesului public față de cel al libertății contractuale. Dincolo însă de împrejurarea că ANRMAP nu are calitatea de parte contractantă, ne întrebăm în ce ar consta invitația la conciliere în situația în care se invocă aspecte de nulitate a contractului, cât timp pretinsa încălcare a normele de ordine publică nu poate fi conciliată, astfel că eventuala invitația la conciliere în situația de față ar fi însemnat de fapt solicitarea adresată celor două părți contractante de a proceda la constatarea mutuală a nulității contractului, demers fără absolut nicio finalitate practică. De aceea instanța a considerat că în privința procedura concilierii prev. de art. 67 alin. (6) din legea contenciosului administrativ nu este compatibilă cu normele specifice aplicabile în material achizițiilor publice. § Excepția tardivității pentru depășirea termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 Potrivit art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data încheierii contractului contestat,"Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are dreptul de a solicita în instanță constatarea nulității contractelor/acordurilor-cadru, pentru următoarele motive: … ". Textul a fost modificat prin O.U.G. nr. 76/2010, intrată în vigoare la data de 2 iulie 2010, de maniera următoare: "(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are dreptul de a solicita instanței de judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, constatarea nulității absolute a contractelor, pentru următoarele motive: … ". Pârâtele susțin pe de o parte că reglementarea aplicabilă speței este cea în vigoare la momentul încheierii contractului, iar pe de altă parte că cererii îi sunt aplicabile termenele de prescripție, respective decădere instituite de art. 11 din Legea nr. 554/2004, legea generală în materie administrativă, acțiunea fiind introdusă cu depășirea termenul de decădere de un an de la data încheierii contractului. Prima observație care se impune este aceea că textul art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006 făcea vorbire, inclusiv în varianta în vigoare la momentul încheierii contractului, despre "constatarea nulității absolute", pe când singura referire din Legea nr. 554/2004 relativ la cauzele de ineficacitate a contractelor administrative pentru nerespectarea condițiilor legale la încheierea lor se regăsește în art. 18 alin. (4) lit. a) din lege, care face vorbire despre "anularea" contractului. Or, aplicând regimul nulităților în materia contractelor (susținerea pârâtelor potrivit cărora în material contenciosului administrativ nu prezintă relevanță cauza de invalidare, respectiv nulitate absolută sau relativă, este aplicabilă exclusiv actelor administrative unilaterale), reglementarea specială din O.U.G. nr. 34/2006 referindu-se la constatarea nulității absolute, curtea apreciază că, independent de existența sau nu a vreunei mențiuni exprese în cuprinsul reglementării, cauzei îi sunt aplicabile prevederile generale în materia prescripției extinctive din art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, relativ la imprescriptibilitatea acțiunii. De altminteri, însuși textul art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 face vorbire atât de anulare, cât și de nulitatea contractelor de achiziție publică. Chiar dacă s-ar interpreta textul în sensul susținut de pârâte, curtea reține că, prin intrarea în vigoare, în cursul termenului de prescripție de 6 luni, care nu se împlinise încă la intrarea în vigoare a modificării adusă art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006, prin O.U.G. nr. 79/2010, Curtea - făcând aplicarea mutatis mutandis a reglementării din art. 25 din Decretul nr. 167/1958, care nu constituie altceva decât expresia principiului aplicării imediate a legii de procedură - dispozițiile noii reglementări, privind imprescriptibilitatea, sunt aplicabile "...și prescripțiilor neîmplinite la data intrării sale în vigoare". Prin urmare, curtea consideră prezenta acțiune ca imprescriptibilă, în condițiile reglementării speciale, neoperând, prin urmare, termenele de prescripție și de decădere instituite de legea generală, astfel că va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității. Pârâta SN Radiocomunicații SA a invocat un alt temei al tardivității, respectiv art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit acestui text, "(1) Constatarea nulității contractului, în condițiile prevăzute la art. 287 alin. (1), se poate solicita și prin acțiune separată, în termen de: a) cel mult 30 de zile începând cu ziua următoare: - publicării anunțului de atribuire a contractului, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2), art. 48, 50 și 56, cu condiția ca respectivul anunț să conțină justificarea deciziei autorității contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau - informării de către autoritatea contractantă a ofertanților și candidaților interesați cu privire la încheierea contractului, cu condiția ca informarea să fie însoțită de un rezumat al motivelor pertinente stabilite la art. 207, sub rezerva dispozițiilor art. 208. Această opțiune se aplică și în cazurile menționate la art. 205 alin. (3) lit. c); b) cel mult 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului, în cazurile în care nu au fost respectate condițiile prevăzute la lit. a)". Curtea a observat că temeiul prezentei acțiuni nu este art. 287 la care face trimitere textul invocat, acțiunea fiind întemeiată pe disp. art. 296 din ordonanță, acțiune imprescriptibilă după cum s-a arătat mai sus. § Excepția lipsei de interes este fundamentată pe împrejurarea că ANRMAP fiind terț față de contract trebuie să justifice un interes în promovarea acțiunii, ca una din condițiile de exercitare a dreptului la acțiune. Instanța a apreciat această excepție ca vădit nefondată, legea specială, mai exact art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006, necondiționând promovarea acțiunii de către ANRMAP necesității justificării vreun interes personal. Modul în care este reglementată această atribuție a ANRMAP reflectă concepția legiuitorului privind rolul reclamantei de gardian al interesului public, exercitând un veritabil drept de tutelă administrativă în materia achizițiilor publice, similar celui conferit de legea administrativă generală spre pildă Prefectului în privința actelor emise de autoritățile administrației publice locale sau Agenția Naționale a Funcționarilor Publici în privința actelor autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică. Această statuare se constituie și într-un argument suplimentar și în privința contrarietății între art. 7 alin. (6) din legea contenciosului administrativ cu specificul reglementării speciale, recte O.U.G. nr. 34/2006 (analizată mai sus). Ca argument suplimentar în privința invocatei inadmisibilități a acțiunii, curtea apreciază că se impune aplicarea mutatis mutandis, pentru identitate de rațiune, a art. 7 alin. (5) din legea nr. 554/2004, potrivit căruia "(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă". Cât timp contractul credit furnizor s-a încheiat în considerarea cerințelor impuse prin documentația de achiziție, acesta complinind de fapt, sub aspectul părții de finanțare și a modalității de plată, oferta financiară a pârâtei A., curtea reține că a făcut la rândul lui obiectul procedurii de achiziție publică, împrejurarea că s-au încheiat două contracte în sens de instrumentum fiind absolut irelevantă. Astfel, achiziția publică a avut de fapt ca obiect atât furnizare bunuri cât și furnizare servicii de finanțare, doar anvergura mai mică a acestora din urmă determinând calificarea contractului ca fiind "achiziție de bunuri". Prin urmare, și acestui contract îi sunt aplicabile prevederile art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006, care conferă reclamantei un drept de tutelă în materia achizițiilor publice, în limitele prescrise de legea specială. 1.2. În ședința publică din data de 17 septembrie au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a prescripției, fiind unită excepția prematurității cu fondul cauzei, astfel: § Excepția lipsei calității procesuale active a ANRMAP este invocată din nou, din mai multe perspective: i.) Lipsa calității procesuale active a ANRMAP având în vedere faptul că, SNR neavând calitatea de autoritate contractantă, contractul analizat nu reprezintă contract de achiziție publică. Instanța a subliniat că natura S.N.R. de autoritate contractantă în accepțiunea Directivei nr. 18/2004 și implicit în accepțiunea art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 care transpune fidel prevederea directivei, reiese fără putință de tăgadă din menționarea expresă a acesteia în Anexa III a Directivei 2004/18/CE "Lista organismelor și a categoriilor de organisme de drept public menționate la articolul 1 alin. (9) al doilea paragraf", Lista aferentă celui de-al XXVII - lea stat membru, ROMÂNIA, la poziția "11. Societatea Națională pentru Radiocomunicații". Prin urmare, susținerea pârâtei A. că recurgerea la procedura de achiziție prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 a constituit opțiunea SNR pentru considerente ce țin de intenția de a obține cele mai bune servicii nu este negată de instanță, care nu cunoaște resorturile reale pentru care SNR a recurs la această procedură, cert este însă că, potrivit legii, era obligată să o facă. ii.) Lipsa calității procesuale active a ANRMAP întrucât contractul nr. x/01 martie 2010 nu are natura unui contract de achiziție publică. Instanța a reținut că asupra naturii de contract de achiziție publică a contractului credit furnizor instanța s-a pronunțat deja prin încheierea din 13 martie 2013, în analiza excepției lipsei de interes a ANRMAP, reținându-se că este un contract de achiziție publică. Astfel, s-au statuat următoarele: "Cât timp contractul credit furnizor s-a încheiat în considerarea cerințelor impuse prin documentația de achiziție, acesta complinind de fapt, sub aspectul părții de finanțare și a modalității de plată, oferta financiară a pârâtei A., curtea reține că a făcut la rândul lui obiectul procedurii de achiziție publică, împrejurarea că s-au încheiat două contracte în sens de instrumentum fiind absolut irelevantă. Achiziția publică a avut de fapt ca obiect atât furnizare bunuri cât și furnizare servicii de finanțare, doar anvergura mai mică a acestora din urmă determinând calificarea contractului ca fiind "achiziție de bunuri"". Repunerea în discuție a acestui aspect, sub altă titulatură, constituie, în opinia instanței, un demers la limita abuzului de drept procesual. iii.) Lipsa calității procesuale active a ANRMAP având în vedere că dispozițiile comunitare nu recunosc o asemenea calitate unei autorități, ci doar persoanelor care ar putea justifica un interes propriu determinat de un potențial prejudiciu direct. Curtea a subliniat că o atare perspectivă a excepției eludează natura directivei, obligațiile minimale pe care aceasta le impune statelor membre, limitele "legării" statelor membre și marja acestora în materia achizițiilor publice. Împrejurarea că directiva nu consacră obligația statelor membre de a institui o atare autoritate de monitorizare nu echivalează cu o interdicție în acest sens. Mai mult decât atât, contrariul susținerii pârâtei SC A. SRL reiese din prevederile art. 1 alin. (3) din Directiva 89/665/CE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2007/66/CE, text citat trunchiat de către pârâtă, a cărui completă formulare este următoarea: "(3) Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puțin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr-o presupusă încălcare". Sintagma "cel puțin oricărei persoane ..." subminează total susținerea pârâtei A., fiind de altfel în acord cu natura juridică a directivei, ca instrument care introduce o obligație cu privire la rezultatul care trebuie atins, însă lasă libertate statelor membre în ceea ce privește mijloacele utilizate în acest sens. § Excepția lipsei de interes a ANRMAP, întrucât la momentul formulării acțiunii, obiectul contractul era deja realizat, respectiv biletele la ordin fuseseră emise atât pentru principal, cât și pentru accesorii, astfel că anularea contractului nu ar mai produce efecte de sine stătătoare. Instanța a reținut ca absolut irelevante aspectele relevate de pârâta A., efectul eventualei anulări a contractului fiind obligația pârâtelor de a reintra "în legalitate", adică aducerea obligației financiare a SNR în acord cu prevederile ofertei financiare, cu eventuala restituire a sumei care excede finanțării ofertate. § Excepția prescripției dreptului la acțiune nu a mai fost analizată de instanță care, prin încheierea din 13 martie 2013, în analiza excepției tardivității, a motivat respingerea excepției pe considerentul caracterului imprescriptibil al acțiunii, analizând textele incidente în materie, corelându-le și interpretându-le, astfel că reiterarea acestui aspect sub altă titulatură se plasează, de asemenea, la limita abuzului de drept procesual. Concluzia instanței, din încheierea interlocutorie din data de 13 martie 2013 este extrem de clară și nu mai permite antamarea problemei prescripției, astfel: "curtea consideră prezenta acțiune ca imprescriptibilă, în condițiile reglementării speciale, neoperând, prin urmare, termenele de prescripție și de decădere instituite de legea generală, astfel că va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității". 2. În ce privește cele două excepții asupra cărora a rămas instanța să se pronunțe, anume excepția lipsei de interes, invocată de pârâte dintr-o altă perspectivă, respectiv excepția prematurității, unită cu fondul în ședința publică din 17 septembrie 2014, întrucât soluționarea acesteia presupunea administrarea acelorași probe ca fondul cauzei, curtea le-a apreciat ca neîntemeiate. 2.1. Excepția lipsei de interes Această excepție constituie reflectarea procesuală a apărării asumate de pârâte în sensul intrării deja în legalitate, prin actele adiționale încheiate, raportându-se în acest sens la Raportul de follow up al Curții de Conturi. Or, prezentul dosar vizează nulitatea contractului și măsura în care operează această sancțiune, aspecte care țin de analiza fondului cauzei, prilej cu care se va verifica plasarea contractului în limitele ofertei. 2.2. Excepția prematurității Din durata contractului a mai rămas mai puțin de 1 an, iar evoluția Euribor 3M de până acum (din 2010 până în 2016) a fost cu mult mai favorabilă autorității contractante decât dobânda fixă inserată în contract, astfel încât orice evoluție ulterioară a Euribor 3M nu schimbă concluzia caracterului nefavorabil al modificării per ansamblul contractului. Prin urmare, prezenta acțiune nu este prematură, iar soluționarea fondului depinde de dovedirea întrunirii ipotezei normei legale din art. 296 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la sesizarea instanței.

Trecând la analiza fondului cauzei, instanța reține următoarea stare de fapt: 3.1. Pârâta SN Radiocomunicații Sa a derulat în cursul anului 2009 o procedură de achiziție publică prin licitație deschisă în vederea achiziției de Echipamente și servicii conexe pentru dezvoltare rețea de transport și acces tip WIMAX la clienți și închiriere fibră optică dark., procedură demarată prin publicarea în SEAP a Anunțului de participare 85679, în data de 3 septembrie 2009, termenul limită pentru depunerea ofertelor fiind stabilit pentru 15 octombrie 2009. Valoarea estimată fără TVA a contractului a fost de 43.500,000 EUR. Obiectul contractului supus procedurii de achiziție, astfel cum apare acesta menționat la pct. II.1.2.b din FDA, este de "cumpărare în rate". 3.2. Potrivit pct. V.3.4. din FDA, Informații privind situația economico-financiară, "b) Se va prezenta o Declarație privind angajamentul ferm al finanțatorului de a asigura finanțarea contractului de achiziție în condițiile precizate în propunerea financiară (de finanțare) în conformitate cu modelul indicat în Formularul nr. 4: «Declarație privind angajamentul de finanțare»". Potrivit pct. VI.5. din FDA, Modul de prezentare a propunerii financiare, "Se va prezenta Formularul de ofertă nr. 10A și anexa formularului nr. 10: "Centralizatorul de Prețuri", completat corespunzător pentru fiecare capitol. Paritatea LEU/EURO se va calcula pe baza cursului valutar comunicat de BNR în data de 1 octombrie 2009. Prețurile vor fi exprimate în condiție de livrare INCOTERMS 2000 "DDP - locațiile achizitorului conf. Caiet de sarcini". La redactarea propunerii financiare, operatorii economici trebuie să aibă în vedere și impozitul datorat statului român pentru veniturile obținute de către nerezidenți pe teritoriul României. Se va prezenta o propunere de finanțare. Moneda propunerii de finanțare: EURO Finanțarea pentru serviciile ce fac obiectul Cap. 1 din Caietul de sarcini se asigura din surse proprii Finanțarea pentru echipamentele și serviciile ce fac obiectul Capitolelor II, III, IV, V,VI,VII din Caietul de sarcini se asigura prin credit furnizor Propunerea de finanțare prezentată de ofertant trebuie să furnizeze toate informațiile solicitate cu privire la condițiile finanțării. Se vor menționa distinct: - valoarea totală a creditului; - tipul creditului și banca finanțatoare; - perioada de tragere o va reprezenta perioada de livrare care urmează a fi stabilită prin contractul de furnizare; - perioada de grație trebuie să fie egală cu cel puțin 12 luni; - perioada de rambursare - minim 7 ani; - periodicitatea rambursării: lunar; - rata de dobândă aplicabilă creditului; - comisioane, alte costuri de finanțare prezentate detaliat, cu claritate (exprimate procentual sau în sumă fixă). Se va prezenta o Declarație privind angajamentul ferm al finanțatorului de a asigura finanțarea contractului de achiziție în condițiile precizate în propunerea financiară (de finanțare), în conformitate cu modelul indicat în Formularul nr. 4: «Declarație privind angajamentul de finanțare». Potrivit pct. VII.2 din FDA Criteriul de atribuire a fost "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", având ca factori de evaluare: 1. Prețul total al ofertei (prețul echipamentelor și serviciilor și costurile aferente finanțării), criteriu cu o pondere de 51% (510 puncte din 1000) 2. Caracteristicile tehnice și funcționale echipamente, FO dark, criteriu cu o pondere de 49% (490 de puncte din 1000). Potrivit Anunțului de atribuire nr. x din 7 aprilie 2010, contractul a fost atribuit pârâtei A., singurul ofertant, la o valoare totală finală de 39.278.800 de euro fără TVA. Conform procesului-verbal al ședinței de deschidere nr. x din 2 decembrie 2009, propunerea financiară a pârâtei A. a fost compusă din: 39.278.800 euro fără TVA + 8.563.427 euro costuri finanțare (estimate). La data de 1 martie 2010 se încheie contractul credit furnizor nr. 18/01 martie 2010, accesoriu Contractului de furnizare nr. x/2010, prin care pârâta autoritate contractantă și-a asumat costuri de finanțare în valoare totală de 10.880.273,82 euro, față de 8.563.427 euro din propunerea financiară. Ulterior, se publică în SEAP anunțul de tip erată nr. 20470 din 13 octombrie 2010 la anunțul de atribuire mai susmenționat, care arată că valoarea totală finală a contractului nu este de 39.278.800 euro, ci de 47.842.227 euro. De asemenea, apare mențiunea că "La valoarea totală a contractului de furnizare produse și închiriere fibră optică dark de 39.278,800.00 Euro fără TVA se adăuga costurile de finanțare credit furnizor în valoare de 8.563,427.00 EURO fără TVA", care apar de altfel și în procesul-verbal de deschidere a ofertelor. În data de 5 aprilie 2011 se publică în SEAP un nou Anunț de tip erată nr. 22164 din 5 aprilie 2011 la Anunțul de atribuire nr. x din 7 aprilie 2010, care arată că valoarea totală finală a contractului nu este nici 39.278.880 euro (conform anunțului de atribuire), nici de 47.842.227 euro (conform eratei acestuia), ci de 50.328.608,32 euro. De asemenea, apare mențiunea "La valoarea totală a contractului de furnizare produse și închiriere fibră optică dark de 39.278,800.00 Euro fără TVA se adăugă costurile de finanțare credit furnizor în valoare de 11,049,808.32 Euro fără TVA. Cursul folosit la transformarea Euro în Ron pentru valoarea totală a achiziției este 1 Euro = 4,27 Ron, curs comunicat de BNR în data de 1 octombrie 2009 ASA cum s-a solicitat în Fișa de date. Valoarea menționată în anunțul tip erată nr. 20470/13 octombrie 2010 este eronată". Relevante în soluționarea prezentei cauze sunt Formularul de ofertă al pârâtei A. și oferta financiară a pârâtei A. . Astfel, în Formularul de ofertă al pârâtei A. apare mențiunea asumării obligației de furnizare/.../pentru suma de 39.278.800 euro/.../la care se adaugă TVA în valoare de 7.462.972 EURO/.../Se adaugă costurile de finanțare conform ofertei de finanțare atașate care la data ofertării sunt estimate la 8.563.427 EURO (exclusiv taxa pe valoarea adăugată)". În anexa formularului, la Propunere de finanțare figurează un total al costurilor de 8.563.427 Euro, dintre care 8.388.427 Euro dobândă, iar 175.000 Euro comisioane. De asemenea, se menționează următoarele: "Costurile de finanțare sunt estimate, conform cerințelor caietului de sarcini pe baza cotației punctuale a EURIBOR 3M de la DATA OFERTĂRII, în condiția unui an de grație și a 6 ani de creditare. Pe parcursul perioadei de adjudecare, cât și pe perioada derulării acestui contract, aceste costuri pot evolua, fie în sus fie în jos, în funcție de ratele externe ale ratelor de referință (EURIBOR 3M și IRS). Ofertantul se obligă, prin oferta sa de finanțare, să translateze, complet transparent, toate aceste variații ale ratelor internaționale, către beneficiar". S-a observat astfel, pe de o parte, că oferta efectivă a A. ("costurile de finanțare sunt estimate, conform cerințelor caietului de sarcini pe baza cotației punctuale a Euribor 3M") a avut în vedere exclusiv Euribor 3M, astfel că orice alte modalități de calcul a costurilor finanțării echivalează cu o modificare a ofertei.

Potrivit dispoz. art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (în forma în vigoare la momentul încheierii contractului), "(1) Autoritatea contractantă are obligația de a încheia contractul de achiziție publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare, pe baza propunerilor tehnice și financiare cuprinse în respectiva ofertă". De asemenea, potrivit art. 296 alin. (1) lit. d) din același act normativ, "(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are dreptul de a solicita instanței de judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, constatarea nulității absolute a contractelor, pentru următoarele motive: … d) contractul de achiziție publică, contractul de concesiune de lucrări publice sau contractul de concesiune de servicii a fost încheiat cu nerespectarea cerințelor minime prevăzute de autoritatea contractantă în caietul de sarcini sau, deși sunt respectate cerințele respective, contractul a fost încheiat în condiții mai puțin favorabile decât cele prevăzute în propunerile tehnică și/sau financiară care au constituit oferta declarată câștigătoare".

Or, din analiza propunerii financiare a pârâtei A., în raport de care i-a fost acordat punctajul și s-a analizat încadrarea în valoarea estimată a contractului, reiese că "... costurile de finanțare conform ofertei de finanțare atașate care la data ofertării sunt estimate la 8.563.427 EURO (exclusiv taxa pe valoarea adăugată)". Pârâtele se raportează în întreaga lor apărare pe estimarea costurilor de finanțare, omițând a sublinia faptul că nu modificarea elementului alea care a permis doar estimarea costurilor s-au modificat în sensul creșterii, pentru a determina o atare creștere de la data propunerii financiare și până la încheierea contractului. O primă subliniere care se impune este aceea a văditei nerelevante a rațiunii pentru care autoritatea contractantă SNR a acceptat modificarea sumei, după cum irelevantă este și buna sau reaua credință care ar fi ghidat demersul autorității contractante. În egală măsură este irelevantă și imposibilitatea de prognozare a evoluției Euribor, adică imposibilitatea autorității contractante de a evalua care ar fi varianta cea mai favorabilă pentru ea. De altminteri, pe de o parte pârâtele clamează imposibilitatea de estimare a evoluției Euribor, însă tocmai pe o astfel de estimare și-a bazat majorarea în contract a costurilor finanțării (raportat la propunerea financiară), atâta doar că estimarea sa s-a dovedit a nu fi fost corectă. Or, singurul aspect care interesează în cauză este întrunirea sau nu a ipotezei normei legale, adică dacă contractul s-a încheiat în condiții mai puțin favorabile pentru autoritatea contractantă decât cele rezultând din propunerea financiară, neinteresând modul, rațiunea și eventualele bune intenții care au determinat acest efect . În altă ordine de idei, pârâtele induc, prin întreaga lor argumentație, ideea că dezlegarea prezentei cauze ar depinde doar de evoluția ulterioară a indicelui Euribor 3M, subliniind intenția justă și supusă întru totul interesului public a autorității contractante. Din analiza tuturor actelor dosarului reiese că diferența dintre costul finanțării potrivit ofertei financiare (8.563.427 euro total) și costul finanțării potrivit contractului (10.880.273,82 euro dobânzi + 169.534,5 euro comisioane = 11.049.808,32 euro, exact suma din ultima erată) este de 2.486.381,32 euro, în mod cert în condiții mult mai puțin favorabile pentru autoritatea contractantă decât cele din ofertă. Revenind la cauzele acestei majorări a costurilor finanțării, instanța a constatat că, dincolo de evoluția efectivă a Euribor 3, contrară așteptărilor pârâtelor, relevant în analiză este ce anume s-a întâmplat de la momentul formulării ofertei și până la momentul încheierii contractului, mai exact cum au evoluat acei indici care au permis nota bene doar o estimare a costurilor finanțării și dacă majorarea sumei se datorează evoluției acestora. Or, din întreg materialul probator al dosarului reiese tocmai contrariul, întreg eșafodajul apărării pârâtelor, axat pe sublinierea caracterului estimat al costurilor finanțării din cuprinsul ofertei, fiind dărâmat de realitate. Iar realitatea este că, începând cu luna septembrie 2009, data anunțului de participare, continuând cu luna decembrie 2009, data depunerii ofertei, și până în martie 2010, data încheierii contractului, evoluția Euribor 3M a fost una descrescătoare. Astfel, dacă la 1 septembrie 2009 acesta era 0,819%, iar la 1 decembrie 2009 era de 0,720 %, la 1 martie 2010, data încheierii contractului, acesta era de 0,655%. Prin urmare, de la formularea ofertei "estimate" și până la încheierea contractului, cu costurile finanțării majorate cu aproape 2,5 milioane de euro, Euribor 3M a scăzut continuu. Or, dacă în stabilirea costurilor finanțării la momentul întocmirii ofertei, chiar estimate, s-a avut în vedere o anume valoare a Euribor 3M, iar la câteva luni, când s-a încheiat contractul, toate valorile "imprevizibile" care au determinat "estimarea", anume Euribor 3M, erau mai mici, ne întrebăm cum este posibil a se susține că diferența provine din evoluția elementelor imprevizibile. În realitatea este vorba despre o modificare pur și simplu a ofertei financiare, iar nicidecum de variația, în sensul creșterii, a elementelor de calcul; iar dacă în ceea ce privește preconizata creștere a Euribor 3M (în pofida certei scăderi) efectul acesteia asupra creșterii valorice este mai degrabă modest; ceea ce a determinat masiv majorarea costului finanțării a fost introducerea dobânzii fixe pe bază de IRS la 7 ani, ceea ce echivalează cu modificarea/completarea ofertei financiare. Reiese astfel că propunerea financiară a A. a luat în calcul dobânda Euribor 3M, iar la semnarea contractului s-a modificat valoarea contractului, nu urmare a variației Euribor ci urmare a schimbării a însuși reperului IRS la 7 ani. Împrejurarea că aplicarea de către bancă a tipului IRS, anume cel la 7 ani, este justificată de numărul de ani al perioadei de risc, este absolut irelevantă în raportul dintre autoritatea contractantă și ofertant. Cât timp punctajul la evaluarea ofertei se acorda inclusiv în privința costurilor finanțării, nu doar a costurilor produselor achiziționate, ofertarea de către A. a dobânzii Euribor 3M face parte din jocul ofertelor în cadrul unei proceduri de achiziție publică, iar oferta sa trebuia să rămână neschimbată. De altfel, așa cum oferta A. (cu dobânda Euribor 3M de la data întocmirii ofertei) s-a încadrat în valoarea estimată a contractului, de 43.500,000 EUR (în care a fost inclus nota bene și costul finanțării, cu o valoare estimată de 8.000.000 euro), valoarea la care s-a încheiat în cele din urmă contractul, de 50.328.608,32 euro (cu dobânda IRS la 7 ani) depășește cu mult valoarea estimată nu doar a contractului, avută în vedere la derularea procedurii de achiziție, ci chiar și valoarea estimată totală finală a proiectului, care presupune și alte cheltuieli în afara celor cu achiziția publică. Or, într-o atare situația soluția ar fi fost de respingere a ofertei A. ca inacceptabilă, în raport de prevederile art. 36 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 925/2006 "(1) Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situații: … e prețul, fără TVA, inclus în propunerea financiară depășește valoarea estimată comunicată prin anunțul/invitația de participare și, deși există posibilitatea disponibilizării de fonduri suplimentare pentru îndeplinirea contractului de achiziție publică respectiv, se constată existența a cel puțin uneia dintre următoarele situații: - prețul este cu mai mult de 10% mai mare decât valoarea estimată prevăzută în anunțul/invitația de participare". Prin urmare, eludând imperativul respingerii ofertei ca inacceptabilă, autoritatea contractantă a majorat ulterior, de maniera arătată, valoarea totală a contractului, în condiții vădit mai nefavorabile autorității decât cele rezultând din însuși angajamentul ferm al Băncii, document impus prin FDA. Poate că rezolvarea acestor dileme juridice ale autorității contractante s-ar fi impus fie anterior demarării procedurii de achiziție, în vederea întocmirii corespunzătoare a documentației de licitație (evoluția "incriminată" a Euribor, impredictibilitatea acestuia se manifestaseră cu mult înainte de publicarea anunțului, ea nu a intervenit, în mod imprevizibil, în intervalul de la publicarea anunțului și până la încheierea contractului, fie cel puțin la momentul când potențialul ofertant SC B. SRL a formulat contestație împotriva documentației de atribuire, criticând, printre altele, cerința referitoare la angajamentul ferm al finanțatorului de a asigura finanțarea contractului de achiziție, astfel: "/.../Practic, confirmarea finanțării pentru realizarea unui contract a cărui existență este incertă - la momentul depunerii ofertelor - și ale cărui clauze nu sunt cunoscute în totalitate, nu poate fi dată de nici bancă, în lipsa unui angajament ferm (contractul de furnizare) pe baza căruia să se poată acorda finanțarea propriu zisă și care să țină cont de graficul de livrare a produselor ce se vor furniza. Impunerea de către autoritatea contractantă a cerinței minime ca ofertantul să prezinte angajamentul Băncii, în forma cerută prin Formularul 4, este nelegală, abuzivă și de natură a restricționa accesul operatorilor economici al procedură". Chiar dacă această contestație a fost tardiv formulată, ea era în măsură a atrage atenția autorității contractante asupra problemelor supuse atenției, a căror lămurire ar fi atras poate în procedură și alți competitori și ar fi evitat nesocotirea angajamentului ferm al băncii, care se pare că nu a putut fi onorat. Însă toate aceste aspecte care țin de relația A. cu Banca și cu condițiile impuse de aceasta din urmă pentru finanțare sunt nerelevante în prezenta cauză, modificarea operată prin contract fiind o modificare a ofertei; împrejurarea că A. și-a întocmit oferta prin raportare la Euribor 3M, ține de modul în care aceasta înțeles să suporte eventualele diferențe de cost al finanțării. Nu trebuie omis faptul că poate tocmai aceste dificultăți de asigurare a finanțării, cu imperativul încadrării în valoarea estimată, a făcut ca A. să fie singurul ofertant, iar modificarea operată prin contract încalcă toate principiile ce trebuie să guverneze o achiziție publică, atât din perspectiva interesului public (vizat de ipoteza art. 296 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006), cât și din perspectiva celorlalți operatori economici, ofertanți sau potențiali ofertanți. Autoritatea contractantă, afirmativ pentru a evita un risc, a ales să își asume un altul, anume plata unei sume mult mai mari decât cea derivând din oferta adjudecatarei, risc care s-a și produs, fapt dovedit de evoluția ulterioară a Euribor 3M. Autoritatea ar fi putut să convină în sensul unei dobânzi Euribor 3M, dar eventual plafonată de maniera "... nu m ai mult de ..." împrejurarea dacă că banca ar fi fost sau nu de acord nu considerăm că trebuia să constituie problema autorității contractante, ci a ofertantului; tot ce avea de făcut autoritatea era să evalueze oferta și să încheie contractul în limitele acesteia sau să anuleze procedura. Cert este că, din raportul de expertiză reiese, din evoluția efectivă a Euribor 3M, iar nu din tot felul de previziuni mai mult sau mai puțin "posibile", că modificarea ofertei prin renunțarea la dobânda Euribor 3M s-a dovedit păguboasă pentru autoritatea contractantă. Reținând considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, curtea a apreciat acțiunea reclamantei ca întemeiată în parte, astfel că, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat nulitatea parțială a Contractului credit furnizor nr. 18 din 1 martie 2010, pentru partea care excede dobânzii calculată cu indicele Euribor 3M plus marja fixă de 5,5% pe întreaga durată a contractului și a respins restul pretențiilor reclamantei, întrucât doar măsura nelegalității contratului este dată doar de clauza privind dobânda, de maniera și în măsura ce se desprinde de mai sus. 3. Încheierea pronunțată asupra cererii de lămurire dispozitiv Prin încheierea din data de 10 ianuarie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 885 din 16 martie 2016 pronunțată de CAB-SCAF, formulată de către pârâta SC A. SRL, din Dosarul nr. x/2012, privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta Autoritatea Națională pentru Achiziții Publice (A.N.A.P.), în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de Radiocomunicații SA (S.N.R.) și SC A. SRL, având ca obiect "litigiu achiziții publice". Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că nu este întrunită în cauză ipoteza prevăzută de art. 281 C. proc. civ., dispozitivul sentinței este extrem de clar și în limitele învestirii instanței de către autoritatea de supraveghere în materie. Astfel, instanța nu a fost investită decât cu o acțiune în constatarea nulității contractului pe motiv că suma pentru care s-a încheiat acesta excede sumei din propunerea financiară, acțiune promovată de fosta ANRMAP, exclusiv în protejarea interesului public, având configurația juridică în consecință și limitele învestirii instanței la fel. Instanța nu a fost învestită de niciuna dintre părțile contractante, ambele având calitatea de pârâte, cu poziții procesuale identice, nicidecum antagonice, ca să nu mai vorbim despre statusul procesual lipsit de contradictorialitate, ambele opunându-se acțiunii ANRMAP, astfel că prezenta acțiune nu are nimic de-a face cu vreo acțiune în răspundere contractuală, în ceea ce privește executarea contractului. Or, imperativul protejării interesului public, singurul care conferea autorității de tutelă în materia achizițiilor publice posibilitatea de a solicitat constatare nulității pentru un atare motiv, a fost asigurat de petitul acțiunii și dispozitivul sentinței. Trimiterile la raportul de expertiză s-au făcut exclusiv în ceea ce privește verificarea întrunirii ipotezei normei legale, anume ca încheierea contractului să se fi făcut în condiții mai dezavantajoase pentru autoritate decât cele din oferta financiară. 4. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 885 din 16 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele SC A. SRL și Societatea Națională de Radiocomunicații SA. Pârâta SC A. SRL a declarat recurs și împotriva încheierii din data de 10 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal 4.1. În privința recursului pârâtei SC A. SRL, se solicită casarea hotărârii recurate iar