ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. x/P/2009 din 27.10.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunii de: abuz în serviciu prev. de disp. art. 297 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. în ref. la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și delapidare prev. de art. 295 C. pen. în cond. art. 308 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., în cond. art. 38 alin. (1) C. pen. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și complicitate la delapidare, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 295 C. pen., în cond. art. 308 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în cond. art. 38 alin. (1) C. pen. S.C. B. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și complicitate la delapidare, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 295 C. pen., în cond. art. 308 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în cond. art. 38 alin. (1) C. pen.

În considerentele actului de sesizare al instanței s-au învederat următoarele:

La data de 2 iunie 2009 E. - Societate Cooperatistă de F. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a solicitat efectuarea urmăririi penale față de administratorii G. Societate Cooperatistă, Administratorii S.C. B. S.R.L. și executorul judecătoresc A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, gestiune frauduloasă, fals și uz de fals, înșelăciune și abuz în serviciu.

S-a arătat că după administrarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale, prin Rezoluția nr. x/P/2009 din 20 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de A. - fost executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. neînceperea urmăririi penale față de B., H., D., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prev. de art. 215

1

C. pen., gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen., fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a menționat că, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, conform procedurii prev. de art. 278 C. proc. pen., E. Constanța, plângere care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 99/II/2/2012 din 2 martie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Ulterior, E. Constanța s-a adresat cu plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale Judecătoriei Constanța, plângere înregistrată la data de 27 februarie 2012 formându-se Dosarul penal nr. x/2012.

Prin Sentința penală nr. 474 din 12 aprilie 2012 a Judecătoriei Constanța pronunțată în Dosarul nr. x/2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale iar plângerea a fost declinată în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin Sentința penală nr. 87/P/20 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2012, a fost admisă plângerea petiționarei, s-a procedat la desființarea Rezoluției nr. x/P/2009 din 20 ianuarie 2012 și s-a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și față de făptuitorii B., H. și D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215

1

C. pen., art. 214 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen.

S-a reținut, cu privire la inculpații din prezenta cauză, următoarele:

Inculpatul A. a avut calitatea de executor judecătoresc, calitate în care a instrumentat Dosarul de executare silită nr. x/2006 care face obiectul urmăririi penale din perspectiva existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Inculpatul B. a înființat S.C. B. S.R.L. în anul 1991, persoana juridică fiind autorizată să funcționeze prin Sentința civilă nr. 1189 C 21 mai 1991 acesta având calitatea de asociat unic.

Conform certificatului de înmatriculare de la fila x, sediul social al S.C. B. S.R.L. a fost stabilit în Constanța - I.

Prin Hotărârea nr. 1 din 1 noiembrie 2007 a asociatului unic B. s-a procedat la modificarea documentelor constitutive ale S.C. B. S.R.L., în sensul că a fost cooptată, în calitate de asociat, alături de inculpat, numita J. și s-a procedat la revocarea din calitatea de administrator inculpatul B. fiind aleasă, prin vot secret, inculpata D.

Modificările aduse documentelor constitutive ale S.C. B. S.R.L. au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului prin Încheierea nr. 30996 din 17 decembrie 2007 .

Calitatea de administrator a inculpatei D. a fost prelungită prin Hotărârea nr. 1/2010 a asociaților S.C. B. S.R.L., mențiune înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Constanța prin Rezoluția nr. 2650 din 23 februarie 2010, calitate care s-a menținut până la data de 21 martie 2014 .

În ceea ce privește istoricul juridic și patrimonial al E. Constanța s-a reținut că la data de 17 decembrie 2002 K. Constanța, actuala G., s-a retras din E. Constanța și, conform art. 177 din Legea nr. 109/1996, aplicabilă la data dezafilierii, partea indivizibilă a trecut de drept la E. Constanța.

Totodată, s-a evidențiat că imobilul L. a făcut parte din activul Uniunii Județene a K. Constanța iar prin adresa din 14 februarie 1980 U.J. C. civ. Constanța a predat în administrare, către M. de F. oraș Constanța, imobilul L. situat în Constanța.

La data de 4 ianuarie 2002 E. Constanța, în calitate de succesoare în drepturi a U.J. C. civ. Constanța a predat cu chirie către K. Constanța a serie de imobile, printre care și imobilul L.

În luna iunie 2002, inculpatul B. a fost ales președinte al K. Constanța iar la data de 17 decembrie 2002 Adunarea Generală a K. Constanța (actuala G. Constanța) a hotărât dezafilierea de E. Constanța, ocazie în care imobilul L. ar fi trebuit predat către E. Constanța, operațiune care nu a avut loc și ulterior, ca urmare a manoperelor inculpatului B. de a-și însuși imobilul L., s-a ajuns la adjudecarea prin licitație publică a acestui activ de către societatea administrată de inculpatul B.

În ceea ce privește calitatea de proprietar al E. Constanța asupra imobilului L. situat în Municipiul Constanța, s-au reținut următoarele:

Prin actul de vânzare încheiat la data de 17 februarie 1937 în fața judecătorului din cadrul Tribunalului Constanța - filele x, numitul N. a vândut Băncii O. din Constanța 2/3 indivize din imobilul situat în Constanța, str. x.

Prin Ordonanța de adjudecare nr. 4908 din 21 iulie 1937 a Tribunalului Județean Constanța s-a consfințit dreptul de proprietate al Băncii O. asupra imobilului situat în Constanța, str. x, compus din teren în suprafață de 310 m.p. situat în centrul comercial al orașului.

Direcția Județeană a Arhivelor Constanța a confirmat, prin Adresele nr. x din 12 martie 2014 și nr. x din 3 aprilie 2014 că în evidențele sale informațiile referitoare la imobilul L. din Constanța, sunt consemnate ca fiind informațiile referitoare la imobilul din fosta stradă (...), informații din cuprinsul cărora a rezultat că imobilul în litigiu a aparținut Băncii O.

În anul 1950 activul și pasivul Băncii O. a fost preluat de M. astfel cum rezultă din cererea pe care M. a adresat-o Judecătoriei Constanța comunicându-i lichidarea și dizolvarea Băncii O. în baza Decretului pentru organizarea cooperației nr. 133/1949 și conform Actului nr. 15483/7 aprilie 1950 .

Ca urmare a acestei cereri, M. a solicitat efectuarea de mențiuni în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța cu privire la faptul că imobilul fost al Băncii O. trecea în proprietatea Cooperativei M.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 793/1954 M. Regională de F. P. care avea în componență, ca urmare a fuziunii, inclusiv M., s-a lichidat iar o parte a imobilelor a rămas asupra comisiei de lichidare a Uniunii Regionale a K. Constanța conform procesului-verbal din 30 aprilie 1955 (adresa E. Constanța de la fila x și procesul-verbal de la fila x).

S-a concluzionat că, întrucât imobilul L. din Constanța a făcut parte din patrimoniul unităților cooperatiste pe întreaga durată a regimului comunist, este evident faptul că acest imobil a urmat regimul juridic al imobilelor definit de Decretul nr. 244 din 17 iunie 1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile proprietatea statului către unitățile cooperatiste.

Conform actului normativ menționat, terenurile proprietatea statului treceau în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare pentru construcția unităților cooperatiste.

Se face trimitere la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 244 din 17 iunie 1955 potrivit cu care "Dacă pe terenurile în cauză se găsesc și construcții, se va transmite către unitățile cooperatiste atât folosința fără termen cât și proprietatea construcțiilor prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri" și se reține, în baza acestora că, în condițiile legislative menționate, imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea unităților cooperatiste încă de la data înființării acestora, iar în anul 1980 se afla în proprietatea Uniunii Județene a K. Constanța astfel cum rezultă din declarația pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor.

La data de 14 februarie 1980, conform Adresei nr. x/1980 Uniunea Județeană a K. Constanța a transmis în administrare imobilul L. Cooperativei de F. a orașului Constanța.

Prin Contractul de închiriere nr. 3 din 4 ianuarie 2002 și procesul-verbal anexă, E. Constanța a dat, spre administrare, către K. Constanța imobilele situate în Municipiul Constanța printre care și imobilul L.

Prin Hotărârea nr. 1 din 17.12.2002 a Adunării Generale Extraordinare a K. Constanța s-a aprobat măsura dezafilierii acestei cooperative de la E. Constanța și recuperarea părților sociale subscrise.

S-a susținut că, în aceste condiții, K. Constanța avea obligația să predea către E. Constanța partea indivizibilă a patrimoniului în conformitate cu prevederile art. 177 din Legea nr. 109/1996, astfel încât această parte indivizibilă a trecut de drept la E. Constanța, aspecte ce rezultă din interpretarea Legii nr. 109/1996, dar și din cuprinsul Adresei nr. x din 27 noiembrie 2006 a Q. - Uniunea Națională a Cooperației de F.

S-a apreciat că istoricul imobilului L. astfel cum a fost stabilit pe baza înscrisurilor administrate ca mijloace de probă pe parcursul urmăririi penale dovedește, fără dubiu, faptul că din anul 1937 acest imobil s-a aflat, sub o formă sau alta, în proprietatea unităților care au funcționat în sfera cooperației de F., potrivit legislației comuniste și, ulterior, potrivit Legii nr. 109/1996 și a Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.

Contractul de închiriere nr. 3 din 4 ianuarie 2002, despre care se consideră că și-a produs efectele pe durata întregului an 2002, ar dovedi faptul că imobilul L. s-a aflat în administrarea și folosința K. Constanța, care și-a recunoscut astfel calitatea de chiriaș și și-a asumat această calitate prin folosirea imobilului, cu mențiunea că, K. Constanța nu a prezentat niciun înscris care să îi confere calitatea de proprietar asupra imobilului L.

Referitor la calitatea E. Constanța s-a arătat că este succesoarea în drepturi a Uniunii Județene a K. Constanța în temeiul art. 190 din Legea nr. 109/1996 și că s-a reorganizat la data de 18 mai 2005 în societate M. de gradul 2 în temeiul art. 120 din Legea nr. 1/2005 care stipulează că Federalele E. înființate conform Legii nr. 109/1996 se vor reorganiza în termen de 12 luni.

Se face trimitere la dispozițiile art. 120 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 potrivit cu care "Activul și pasivul federalelor și asociațiilor teritoriale prevăzute la alin. (1), cuprinzând partea divizibilă și partea indivizibilă, vor fi determinate conform situației financiare întocmite la data reorganizării acestora" dar și la dispozițiile art. 120 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 potrivit cu care "Societățile cooperatiste de gradul 1 sau 2, după caz, înființate în conformitate cu prevederile art. 120 lit. (b), vor prelua activul și pasivul federalelor și asociațiilor teritoriale prevăzute la alin. (1), mai puțin bunurile prevăzute la alin. (3). Partea divizibilă preluată devine partea divizibilă a societăților cooperatiste nou-înființate, respectiv partea indivizibilă preluată devine partea indivizibilă a acesteia".

De asemenea, se remarcă incidența dispozițiilor alin. (3) a art. 120 din Legea nr. 1/2005 potrivit cu care bunurile mobile și imobile necesare bunei funcționări a asociațiilor sau uniunilor județene, înființate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), vor fi stabilite înainte de reorganizare, prin hotărâre a adunării generale a membrilor asociați ai federalei sau asociației teritoriale respective.

S-a reliefat că E. Constanța s-a reorganizat ca societate M. de F. de gradul II prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare din data de 16 mai 2005, mențiuni înregistrate la Registrul Comerțului în baza Încheierii judecătorului delegat nr. 17.211 din 10 iunie 2005 și certificatul de înregistrare mențiuni de la fila x și că în adresa din 29 noiembrie 2012 E. Constanța a menționat că imobilul L. a făcut parte din patrimoniul indivizibil al E. Constanța care este succesoarea în drepturi a Uniunii Județene a K. Constanța, cu respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996 și a Legii nr. 1/2005.

Concluzia că imobilul L. a făcut parte din patrimoniul indivizibil al E. Constanța are la bază și declarațiile martorilor R. care a avut calitatea de președinte al K. Constanța până în anul 2002, S., contabilă la K. și T., economist în cadrul E. Constanța.

În ceea ce privește K. Constanța, s-a reliefat că aceasta s-a organizat în baza Legii nr. 109/1996 și s-a retras din E. la data de 17 decembrie 2002, menționându-se că inculpatul B. a devenit președinte al K. Constanța în luna iunie 2002.

Totodată, s-a reținut că, K. Constanța s-a reorganizat în societate M. la data de 4 august 2005 conform certificatului constatator atașat la dosarul de executare silită de la filele x.

Anterior acestei date, respectiv la data de 30 iunie 2003 martorii R., S. și T. s-au deplasat la sediul K. Constanța și i-au solicitat inculpatului B., în calitate de președinte al K. Constanța să preda imobilul L. urmând ca acesta să fie dat de către E. Constanța, în administrarea K., cu precizarea că prezența reprezentanților E. Constanța la sediul K. Constanța a fost justificată de notificarea pe care E. Constanța a transmis-o la data de 4 iunie 2003 către K. Constanța reprezentată de inculpatul B. precum și către K. reprezentată de numitul R. prin care s-a comunicat K. Constanța redistribuirea patrimoniului reprezentând partea indivizibilă a K. Constanța către K. până la data de 30 iunie 2003, în temeiul art. 177 din Legea nr. 109/1996 și că notificarea a fost transmisă în baza Hotărârii nr. 2 din 4 aprilie 2003 a E. Constanța prin care se stabilea preluarea părții indivizibile a patrimoniului K. Constanța către K.

S-a apreciat că documentele care au fost prezentate de inculpatul B. în apărarea sa, aceste înscrisuri nu fac decât să dovedească că situația imobilului L. a fost una controversată, inculpatul B. încercând să păstreze în patrimoniul K. Constanța imobilul L.

Martorii au declarat că inculpatul a refuzat predarea imobilului dar nu-și amintesc motivele invocate de acesta.

Se face trimitere la declarația martorei T. potrivit cu care, din punct de vedere contabil, imobilul L. se află și în prezent în patrimoniul E. Constanța (declarația de la filele x).

În ceea ce privește motivul care l-a determinat pe inculpatul B. să refuze predarea imobilului către reprezentanții E. Constanța, la data de 30 iunie 2003, se constată că a fost acela că acest imobil a fost înregistrat în evidențele contabile ale K. Constanța, mai precis în bilanțul contabil întocmit la sfârșitul anului 1995 ceea ce, din punctul de vedere al inculpatului dovedește proprietatea K. Constanța asupra acestui imobil.

Se relevă că inculpatul B., în calitatea sa de asociat dar și de administrator al S.C. B. S.R.L. Constanța, la data de 1 martie 1999 a procedat la încheierea Contractului de închiriere nr. x/1999 cu K. Constanța reprezentată de numitul U., obiectul acestui contract fiind închirierea, de către K. Constanța, în calitate de proprietar a spațiului comercial situat în Satul de Vacanță I. și a spațiului comercial situat în Constanța, str. x.

Inculpatul B. a declarat olograf, la data de 16 martie 2011 (declarația de la filele x) că, pe durata contractului de închiriere, S.C. B. S.R.L. a efectuat o serie de lucrări de reparații la I., astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale de recepție de la filele x.

Pentru recuperarea cheltuielilor efectuate de S.C. B. S.R.L. cu lucrările de îmbunătățire, întreținere și ridicare a gradului de confort asupra spațiului comercial I., societatea comercială administrată de B. a formulat acțiune civilă și a solicitat obligarea K. la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire.

Prin Sentința civilă nr. 59/COM/16.01.2001 a Tribunalului Constanța pronunțată în Dosarul civil nr. x/2000 a fost admisă acțiunea S.C. B. S.R.L. iar K. Constanța a fost obligată la plata sumei de 1.875.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate.

Pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 59 din 16 ianuarie 2001 S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de începere a executării silite asupra bunurilor debitorului E. Prahova, cerere admisă prin Încheierea nr. 2015 din 1 octombrie 2002 a Judecătoriei Constanța.

Împotriva încheierii de încuviințare a executării silite a declarat apel E. Prahova, apel care a fost respins prin Decizia civilă nr. 1506 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Constanța pronunțată în Dosarul civil nr. x/2002 motivându-se că E. Prahova a devenit succesoare în drepturi a K. Constanța cu privire la activul I.

E. Prahova a declarat recurs care a fost admis prin Decizia civilă nr. 369/C/7 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța pronunțată în Dosarul civil nr. x/2003 reținându-se de instanța de control judiciar că E. Prahova nu este succesoarea în drepturi a K. Constanța, fiind respinsă cererea de începere a executării silite împotriva E. Prahova, situație în care s-a format o nouă cerere de executare silită, de data aceasta împotriva K. Constanța, cerere admisă prin Încheierea nr. 951 din 13 mai 2003 a Judecătoriei Constanța.

S-a reliefat că singurul act de executare efectuat de S.C. B. S.R.L., prin intermediul executorului judecătoresc V., a avut loc în Dosarul nr. x/2003 și s-a materializat într-o somație formulată către K. Constanța la data de 31.07.2003, somație din care rezultă că se intenționa executarea silită prin începerea procedurii de vânzare a imobilului proprietatea K. Constanța, situat în Constanța, Satul de Vacanță, I. și nicidecum asupra imobilului L., situat în Constanța.

Se arată că din anul 2003 până în anul 2006, S.C. B. S.R.L. reprezentată de inculpatul B. nu a recurs, prin mijloace concrete, la punerea în executare a titlului executoriu împotriva debitorului său K. Constanța.

La data de 07.07.2006 S.C. B. S.R.L. s-a adresat cu o nouă cerere de executare silită a Sentinței civile nr. 59/COM/16.01.2001 executorului judecătoresc A., formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2006 iar la aceeași dată s-a formulat la instanța de judecată cerere de încuviințare a executării silite care a fost admisă prin Încheierea nr. 2020 din 10.07.2006.

Executorul judecătoresc A. a solicitat Primăriei Constanța eliberarea unui certificat de stare materială privind bunurile impozitate proprietatea S.C. K. Constanța iar prin Adresa nr. x din 9 august 2006 a Consiliului Local al Municipiului Constanța - Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local s-a comunicat executorului judecătoresc că K. Constanța, la momentul emiterii adresei, G. Societate M. De F. De Gradul I Constanța, figura în evidențele instituției cu mai multe bunuri mobile și imobile, primul bun imobil fiind clădire bloc L., valoare impunere 11.982 RON.

Referitor la imobilul L., executorul judecătoresc W., în calitate de executor judecătoresc și care a preluat dosarul de executare silită al inculpatului A., a încheiat un proces-verbal de situație menționând părțile din imobil asupra cărora debitorul ar fi proprietar, fără ca în cuprinsul procesului-verbal menționat să fie invocat vreun titlu de proprietate care să confirme, din punct de vedere legal, susținerile executorului judecătoresc.

Se remarcă de către organul de urmărire penală că la procesul-verbal de situație nu este anexat niciun înscris care să facă dovada aspectelor consemnate de executor cu privire la părțile din imobil care ar fi proprietatea debitoarei și cu privire la acele părți din imobil care ar fi fost proprietatea S.C. X. S.R.L.

Referitor la același imobil, prin adresa din data de 02.02.2007, executorul judecătoresc W. care a preluat dosarul de executare silită al inculpatului A., a solicitat Biroului de Carte Funciară Constanța să comunice dacă acest imobil este proprietatea debitoarei.

Prin Adresa nr. x/05.02.2007 a OCPI - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța s-a comunicat executorului judecătoresc faptul că imobilul menționat nu figurează cu carte funciară.

În luna octombrie 2007 executarea silită a fost preluată de inculpatul A. care a solicitat (invocându-se cererea creditorului care nu s-a regăsit la dosarul de executare silită), actualizarea creanței rezultate din Sentința civilă nr. 59/COM/2001 a Tribunalului Constanța.

După efectuarea expertizei s-a procedat la emiterea publicației de vânzare a imobilului L., la data de 01.11.2007 iar la data de 03.12.2007, după comunicarea publicațiilor de vânzare și a înștiințărilor, s-a procedat la vânzarea la licitației a imobilului în litigiu.

Întrucât nu s-au prezentat persoane interesate de adjudecarea imobilului, s-a consemnat cererea creditoarei S.C. B. S.R.L. reprezentată de inculpata D. de a adjudeca imobilul în contul creanței (procesul-verbal de licitație imobiliară).

La data de 31.12.2007 inculpatul A. a procedat la emiterea actului de adjudecare către S.C. B. S.R.L. a imobilului L. fără să se ateste, prin vreun înscris valabil, proprietatea debitoarei asupra acestui imobil.

Pe parcursul urmăririi penale s-a procedat la audierea locatarilor care locuiesc în imobilul L., reliefându-se că martora Y. a prezentat copia contractelor de închiriere pe care martora le-a încheiat cu unitățile cooperatiste în perioada în care a locuit în acest imobil (Contractul de închiriere nr. 54 din 16 noiembrie 2005 încheiat cu U.J. C. civ. Constanța, Contractul de închiriere nr. 19 din 14 noiembrie 2008 încheiat cu Societatea M. de F., Contract de închiriere nr. 25 din 1 noiembrie 2011 cu Societatea M. de F.); martora Z. care a susținut că a încheiat contractele de închiriere cu unități cooperatiste începând cu AA. Constanța. Martora a precizat că însuși inculpatul B. a locuit în acest imobil în perioada 1987 - 2003 astfel cum rezultă din copia cărții de imobil de la filele x ceea ce dovedește faptul că inculpatul cunoștea, fără dubiu care este regimul juridic al acestui imobil; martora BB., care a susținut că a lucrat în calitate de contabil la AA. Constanța și la CC. și că în această calitate, a avut cunoștință despre faptul că imobilul L. s-a aflat în perioada 1980 - 1989 în evidențele CC. (M. de Producție, Achiziție, Desfacere Mărfuri) întrucât în acea perioadă efectua operațiunile contabile de amortizare a imobilelor și că inculpatul B. a avut calitatea de chiriaș al imobilului, acesta lucrând în cadrul cooperației, în Satul de Vacanță, în calitate de șef de unitate; martora DD. a declarat că a locuit în imobilul L. din anul 1982 când a încheiat contract de închiriere cu AA. Constanța și că în anul 2009 a constatat că S.C. B. S.R.L. a solicitat evacuarea acesteia din imobil iar contractele de închiriere au fost încheiate cu unități cooperatiste altele decât K. Constanța, astfel cum rezultă din copiile contractelor atașate la dosar; martora EE. care a susținut aspecte asemănătoare celorlalte martore și a prezentat copia contractului de închiriere încheiat la data de 1 noiembrie 2011 cu Societatea M. de F.; martorul FF. a precizat că a încheiat contracte de închiriere, în mod succesiv cu unități cooperatiste aflate în subordinea E. Constanța și că prin anii 2007 - 2008 inculpatul B. i-ar fi convocat la sediul G. solicitându-le să încheie contracte de închiriere cu această societate, solicitare care nu s-a concretizat ca urmare a refuzului chiriașilor.

S-a apreciat că materialul probator administrat în cauză dovedește faptul că K. Constanța devenită G. Societate M. de F. de Gradul I Constanța nu a avut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului L. și s-a concluzionat că împrejurarea că persoana juridică și-a înscris în bilanțul contabil de la 31.12.1995 acest imobil, nu-i conferă dreptul de proprietate asupra imobilului.

Se relevă că, pe parcursul urmăririi penale inculpata S.C. B. S.R.L. a încercat să dovedească că G. Societate M. De F. de Gradul I Constanța ar fi proprietara imobilului L. prin prezentarea unui raport de expertiză contabilă administrată într-un dosar civil având ca obiect litigiul asupra imobilului I. precum și a faptului că regimul juridic al imobilului I. este asemănător cu regimul juridic al imobilului L.

Se evidențiază că s-a procedat la audierea experților care au efectuat expertiza depusă cu titlu de mijloc de probă, respectiv GG., HH. (declarația de la filele x, vol. I) și II., martorele GG. și HH. declarând că au analizat regimul I. din punct de vedere contabil iar nu din punct de vedere juridic și au admis că G. Societate M. de F. de Gradul I Constanța nu dovedește existența dreptului de proprietate asupra acestui imobil iar martorul II. a menționat că, datorită regimul juridic al bunurilor imobile cooperatiste, înregistrarea într-un bilanț contabil al unei cooperative, în contul de imobilizări necorporale, a unui bun imobil, nu înseamnă că acea M. dobândește dreptul de proprietate asupra acestui bun, înregistrarea în contabilitate având un caracter pur fiscal și contabil, în vederea achitării obligațiilor fiscale către bugetul de stat și către bugetele locale.

Se consideră că, însăși voința legiuitorului a fost aceea de a defini partea indivizibilă a patrimoniului organizațiilor cooperatiste ca fiind întregul patrimoniu (...), acumulat de acestea în decursul activității (...), aflat în proprietatea K., (...), în baza bilanțurilor contabile de la sfârșitul anului anterior intrării în vigoare a prezentei legi, precum și bunurile dobândite ulterior de acestea (articolul 160 alin. (3) din Legea nr. 109/1996) și că interpretarea textului legal este în sensul că un bun este inclus în partea indivizibilă a unei unități cooperatiste dacă se află în proprietatea acesteia și este înregistrat în bilanțul contabil de la sfârșitul anului 1995, anul anterior intrării în vigoare a Legii nr. 109/1996.

Se relevă că bilanțul contabil aferent anului 1995 reprezintă un document contabil oficial care reflectă rezultatele financiar-contabile anuale ale unei persoane juridice lipsit de puterea juridică a unui înscris care să ateste dreptul de proprietate al acelei persoane juridice asupra bunului imobil înregistrat în contabilitate în categoria imobilizărilor corporale.

Se evidențiază că, pe toată durata urmăririi penale, cât și în procesele civile care s-au derulat între E. Constanța și K. Constanța, aceasta din urmă nu a produs niciun document care să dovedească dreptul său de proprietate asupra imobilului L.

Se face trimitere la Adresa nr. x din 9 august 2006 a Consiliului Local al Municipiului Constanța - Serviciul Public de Impozite,Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local din care rezultă că persoana juridică K. Constanța plătește impozitele și taxele către bugetul de stat, care de asemenea, este un înscris care nu face dovada proprietății și care nu poate justifica prin el însuși acțiunile executorului judecătoresc A. de a proceda la executarea silită a acestui imobil pe care l-a inclus, în mod nejustificat, în patrimoniul debitoarei.

La data de 9 ianuarie 2014, cu prilejul audierii sale, inculpatul B. a declarat că înscrisul prin care E. Constanța a încercat să facă dovada proprietății asupra imobilului L., respectiv Protocolul încheiat la data de 18 mai 1992, a fost desființat prin Sentința civilă nr. 4496/COM/19 iunie 2009 a Tribunalului Constanța, secția comercială, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, sentință menținută prin Decizia civilă nr. 26/COM/11 martie 2010 a Curții de Apel Constanța și de Decizia civilă nr. 2891/22 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Se subliniază că prin Sentința civilă nr. 4496/COM/19 iunie 2009 a Tribunalului Constanța, secția comercială, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, s-a constatat nulitatea absolută integrală a actului nenumit intitulat Protocol încheiat la 18 mai 1992 între E. Constanța, ca succesoare de drept a AA. - JJ. - KK. Constanța - KK. Dobrogea și K. Constanța, ca succesoare de drept a CC.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească s-a avut în vedere faptul că operațiunea juridică este constatată printr-un document care nu reprezintă un înscris original, ci o fotocopie pe care au fost aplicate ștampila E. Constanța și semnătura în original a numitei LL., astfel încât, instanța de judecată nu a analizat niciodată fondul acestui înscris și astfel nu s-a contestat niciun moment faptul că predarea - primirea bunurilor printre care și imobilul în litigiu prevăzute în anexa la protocol nu s-ar fi realizat.

Se consideră că este lipsit de relevanță, din punctul de vedere al dovedirii dreptului de proprietate asupra imobilului L., faptul că protocolul din 18 mai 1992 a fost anulat atât timp cât motivele anulării le-au reprezentat motive de formă și nu de fond.

Se relevă că, pe parcursul urmăririi penale inculpații B. și S.C. B. S.R.L., în principal, au depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe judecătorești ca urmare a acțiunilor civile formulate de S.C. B. S.R.L., sau în care S.C. B. S.R.L. a fost parte, urmărind ca prin aceste înscrisuri să facă dovada faptului că cei doi inculpați au intrat în mod legal în proprietatea imobilului L.

Referitor la aceste hotărâri judecătorești se arată că, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) C. proc. pen.:

"Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".

De asemenea se subliniază, corelativ acestor prevederi procesual penale, că fiecare acțiune civilă a analizat o anumită cerere și a avut în vedere anumite considerente care au stat la baza pronunțării hotărârilor judecătorești.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea penală formulată de E. Constanța; Rezoluția nr. x/P/2009 din 20 ianuarie 2012 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța; Rezoluția nr. 99/II/2/2012 din 2 martie 2012 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța; Dosarele nr. x februarie 2012 al Judecătoriei Constanța și nr. 627/36/2012 al Curții de Apel Constanța; declarație martor MM.; înscrisuri depuse de E. Constanța la data de 17 ianuarie 2014; înscrisuri depuse de E. Constanța cu privire la situația fondurilor fixe și a fondului de amortizare în patrimoniu la data de 30 noiembrie 2012; înscrisuri depuse de E. Constanța cu privire la calitatea persoanei vătămate; înscrisuri depuse de E. Constanța cu privire la situația juridică a imobilului L.; declarație martor R.; declarație martor S.; declarație martor T.; declarație martor Y.; declarație martor Z.; declarație martor BB.; declarație martor DD.; declarație martor EE.; Dosarul de executare silită nr. x/2006; adrese Direcția Județeană a Arhivelor Naționale; adresă O.C.P.I. Constanța; documente comunicate de Oficiul Registrului Comerțului Constanța cu privire la S.C. B. S.R.L.; declarații inculpat A.; declarații inculpată D.; declarații inculpat B.; înscrisuri depuse de inculpatul B. în apărare; înscrisuri depuse în apărare de S.C. B. S.R.L.; înscrisuri depuse în apărare de inculpatul B.; declarație olografă NN.; declarație olografă LL.; declarație olografă H.; declarație olografă A.; declarație olografă B.; Sentința civilă nr. 59/COM/16 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța; înscrisuri depuse de inculpatul B.; înscrisuri depuse în apărare de S.C. B. S.R.L.; declarație martor GG.; declarație martor HH.; declarație martor II.

În raport de situația de fapt reținută s-a stabilit că fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc și-a încălcat atribuțiile de serviciu și a procedat la executarea silită a imobilului L., din mun. Constanța, în absența oricărui înscris care să ateste dreptul de proprietate al G. Societate M. de F. de gradul I Constanța, fostă K. Constanța, în Dosarul de executare silită nr. x/2006, executare silită finalizată cu licitația imobiliară care a avut loc la data de 3 decembrie 2007, constituie infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Faptele inculpatului B. care, în calitate de asociat la S.C. B. S.R.L. a dobândit în mod ilicit imobilul L., în baza procesului-verbal de licitație imobiliară de la data de 3 decembrie 2007 și a actului de adjudecare de la data de 31 decembrie 2007, ca urmare a cererilor formulate executorului judecătoresc A. la data de 7.07.2006 și a acțiunilor acestuia, deși inculpatul B. cunoștea că acest imobil nu se află în proprietatea G. Societate M. de F. de Gradul I Constanța, fostă K. Constanța, având în vedere activitatea desfășurată de inculpat în calitate de președinte al K. Constanța și de fost membru cooperator, cu consecința prejudicierii E. Constanța de acest imobil care este inclus în partea indivizibilă a patrimoniului său și care s-a aflat în administrarea organizației cooperatiste reprezentate de acest inculpat, constituie infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și delapidare, prev. de art. 295 C. pen., în cond. art. 308 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în cond. art. 38 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei D., care în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L. și de reprezentant al acestei societăți l-a sprijinit pe inculpatul B. la dobândirea ilicită a imobilului L., prin semnarea documentelor întocmite de fostul executor judecătoresc A., pe parcursul executării silite a imobilului menționat anterior, documente prin care s-a procedat la adjudecarea imobilului L. de către S.C. B. S.R.L. la data de 31 decembrie 2007, deși cunoștea că asupra imobilului menționat nu exista posibilitatea legală a derulării procedurii executării silite, constituie infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și complicitate la delapidare, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 295 C. pen., în cond. art. 308 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în cond. art. 38 alin. (1) C. pen.

Faptele S.C. OO. S.R.L., constând în aceea că în calitate de persoană juridică în numele căreia a acționat inculpatul B., a contribuit la dobândirea ilicită a imobilului L., la data de 31 decembrie 2007, denumirea sa fiind utilizată la semnarea documentelor întocmite de fostul executor judecătoresc A. pe parcursul executării silite a imobilului menționat anterior documente prin care s-a procedat la adjudecarea imobilului L. de către S.C. B. S.R.L., deși cunoștea că asupra imobilului menționat nu exista posibilitatea legală a derulării procedurii executării silite, constituie infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și complicitate la delapidare, prev. de art. 48 C. pen., în ref. la art. 295 C. pen., în cond. art. 308 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în cond. art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a mai arătat că activitatea infracțională s-a derulat în perioada 2006 - 2007, având ca moment al epuizării data la care s-a organizat licitația publică de către executorul judecătoresc A. și s-a procedat la adjudecarea imobilului L. de către S.C. B. S.R.L., respectiv data de 3.12.2007 și 31.12.2007.

Prin adresa din 6 noiembrie 2012, E. Constanța a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 555.208 RON, reprezentând valoarea imobilului L.

Verificând actele și lucrările dosarului, în baza analizei coroborate a probelor administrate în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, Curtea de Apel Constanța a stabilit următoarele:

Situația de fapt.

Evoluția reorganizării judiciare a G. Societate M. de F. de gradul I - Constanța, E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța și a Uniunii Județene a Cooperației de F. Constanța.

Anterior modificărilor legislative determinate de schimbarea regimului juridic al proprietății în România și până în anul 1991, a funcționat, în sistemul cooperatist, Uniunea Județeană a K. Constanța.

În anul 1991 Uniunea Județeană a K. Constanța s-a reorganizat în Federala Județeană a K. și de Credit - E., care a fost înregistrată la ORC Constanța sub nr. x/1991 și care a funcționat până în anul 2005.

Federala Județeană a K. și de Credit - E. s-a reorganizat, în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației în Uniunea Județeană a K. Constanța - AA. Constanța și care a fost înregistrată la Judecătoria Constanța sub nr. x/2005.

Potrivit art. 120 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, Federalele teritoriale ale K. - E., înființate în conformitate cu prevederile Legii nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de F., cu modificările ulterioare, precum și asociațiile teritoriale ale organizațiilor cooperației meșteșugărești - QQ., înființate în temeiul Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, cu modificările ulterioare, se vor reorganiza, cu respectarea prevederilor prezentei legi, în maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, astfel: a) în una dintre formele de asociere prevăzute în titlul III, și anume asociație sau uniune județeană, după caz; b) în societate M. de gradul 1 sau 2, după caz.

Totodată, potrivit art. 120 alin. (2) din același act normativ, Activul și pasivul federalelor și asociațiilor teritoriale prevăzute la alin. (1), cuprinzând partea divizibilă și partea indivizibilă, vor fi determinate conform situației financiare încheiate la data reorganizării acestora.

Importantă este și reglementarea din alin. (3) al art. 120 potrivit cu care "Bunurile mobile și imobile necesare bunei funcționări a asociațiilor sau uniunilor județene, înființate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), vor fi stabilite înainte de reorganizare, prin hotărâre a adunării generale a membrilor asociați ai federalei sau asociației teritoriale respective și de la alin. (4) conform căruia "Societățile cooperative de gradul 1 sau 2, după caz, înființate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b), vor prelua activul și pasivul federalelor și asociațiilor teritoriale prevăzute la alin. (1), mai puțin bunurile prevăzute la alin. (3). Partea divizibilă preluată devine partea divizibilă a societății cooperative nou-înființate, respectiv partea indivizibilă preluată devine partea indivizibilă a acesteia."

Conform dispozițiilor legale mai sus menționate, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 s-a aprobat situația financiară la data de 28.02.2005 pe baza balanței de verificare și s-a stabilit partea divizibilă la 26.500 mii RON și partea indivizibilă la suma de 40.259.590 RON.

Totodată, s-a aprobat, pentru buna funcționare a Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, bunuri mobile în valoare de 1.200.000 mii RON și bunuri imobile în valoare de 40.259.590 mii RON.

Întregul patrimoniu indivizibil al Federalei Județene a K. și de Credit Constanța a fost preluat de Uniunea Județeană a K. Constanța - AA. Constanța.

La punctul 4 din ordinea Adunării Generale, urma să se discute și adoptarea unei hotărâri privind transmiterea unor bunuri mobile și imobile către Uniunea Județeană a K. Constanța - AA. Constanța, conform prevederilor legale, aspect care a fost soluționat prin hotărârea de a se transmite către aceasta a unor bunuri mobile în valoare de 1.200.000 mii RON și a unor bunuri imobile în valoare de 40.259.590 mii RON, care reprezintă, astfel cum s-a arătat, întregul patrimoniu indivizibil al Federalei Județene a K. și de Credit Constanța.

Relevant, astfel cum rezultă din actul constitutiv al Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, art. 5, că astfel cum s-a statuat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța, concluzia privind preluarea de către Uniunea Județeană a K. Constanța - AA. Constanța a întregului patrimoniu de la Federala Județeană a K. și de Credit Constanța a fost întărită prin chiar actul constitutiv al Uniunii nou înființate.

La acel moment societățile cooperative de F. asociate, printre care se numără și E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța au adus numai un aport în numerar în sumă totală de 15.000.000 RON vechi.

În cadrul aceleiași Adunări Generale Extraordinare s-a pus în discuție adoptarea și a unei hotărâri privind transmiterea unor bunuri mobile și imobile, din patrimoniul noii structuri înființate, respectiv Uniunea Județeană a K. Constanța - AA. Constanța și către societățile cooperative de gradul I și II asociate, mai exact a folosinței unor active, aspect cu privire la care nu s-a luat nicio hotărâre. (vezi Procesul-verbal încheiat cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 - pag. 157, parag. ultim, și pag. 159 parag. 2 vol. III, instanță.

Nu există nicio mențiune, nici în Procesul-verbal încheiat cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 și nici în Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța, luată în baza acestui proces-verbal, privind transmiterea, în proprietate, din patrimoniul Federalei Județene a K. și de Credit Constanța a unor bunuri imobile către cooperativele asociate.

Mai mult, s-a stabilit, dar numai la nivel de discuție, că noua structură care se va înființa va transmite folosința unor bunuri către cooperativele asociate, aspect care însă nu a fost preluat în hotărârea mai sus menționată.

Ulterior înființării Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța aceasta a încheiat, la data de 01.09.2005, contracte de comodat cu cooperativele de F. asociate și care au avut ca obiect darea în folosință a bunurilor mobile și imobile ce se regăseau în patrimoniul Uniunii, conform unei liste anexe, care făcea parte integrantă din contractul de comodat.

Faptul că nu s-a hotărât în sensul precizat de către reprezentantul E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța este probat de consemnările reprezentând punctul de vedere chiar al martorei LL., care reprezenta, la acel moment, chiar această M., din Procesul-verbal încheiat cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005, la momentul reorganizării în baza Legii nr. 1/2005, potrivit cu care, la întrebarea acesteia ce se va întâmpla cu restul patrimoniului, dacă va rămâne la M. de gradul II, respectiv la E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța, tot martora arată că această M., ca și cooperativele de gradul I vor primi, în administrare, prin protocol, împreună cu celelalte cooperative de gradul I asociate, bunuri, cu mențiunea că "averea coop. rămâne pe organizația județeană, conform actelor de proprietate".

Este cert însă că prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005, nu s-a hotărât cu privire la aspectele puse în discuție și evidențiate de instanță.

Având în vedere însă că toate bunurile imobile ale fostei Federale Județene a K. și de Credit Constanța au intrat conform art. 120 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 în patrimoniul Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, potrivit actului constitutiv, corelat cu absența oricărei dispoziții în Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 privind transmiterea altor bunuri, care de altfel nici nu existau, în patrimoniul E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța, ca și M. asociată, instanța de fond a conchis că E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța nu putea include în partea sa indivizibilă, niciun bun imobil, care să fi aparținut, în proprietate, fostei Federalei Județene a K. și de Credit Constanța.

Astfel, conform argumentelor prezentate, indiferent de bunurile imobile pe care le deținea Federala Județeană a K. și de Credit Constanța, acestea au fost preluate și înscrise în patrimoniul Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, conform art. 120 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Deosebit de important în argumentația instanței de fond sunt prevederile art. 120 alin. (2) din Legea nr. 1/2005, potrivit cu care Activul și pasivul federalelor și asociațiilor teritoriale prevăzute la alin. (1), cuprinzând partea divizibilă și partea indivizibilă, vor fi determinate conform situației financiare încheiate la data reorganizării acestora, ori la data reorganizării fostei Federale Județene a K. și de Credit Constanța, în patrimoniul acesteia existau bunuri imobile în valoare de 40.259.590 mii RON, care au intrat în patrimoniul Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, nefiind transmis, cu nici un titlu, nici un bun imobil în patrimoniul E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța.

În sensul evidențiat, în baza Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 a fost emisă o hotărâre fără număr care a fost depusă la dosarul de înregistrare al Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, constituit la Judecătoria Constanța și care a fost actul în baza căruia s-a pronunțat Încheierea nr. 165/09.08.2005 prin care s-a dispus înscrierea AA. Constanța în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, operațiune care s-a realizat la data de 26.08.2005, astfel cum rezultă din certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 153/F/2005 din data de 29.08.2005 eliberat de Judecătoria Constanța.

În consecință, s-a concluzionat, că această hotărâre este singura care poate fi luată în considerare în analiza procesului de reorganizare a cooperativelor și organizațiilor cooperatiste implicate în prezenta cauză și de transmitere a patrimoniului acestora.

(Mențiunea este necesară având în vedere că E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța a invocat faptul că în baza aceleiași Adunări Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 s-ar fi adoptat și o altă hotărâre, respectiv Hotărârea numerotată olograf cu nr. 2 care se referă expres la înființarea E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța prin reorganizarea Federalei Județene a K. și de Credit Constanța precum și la patrimoniul acesteia).

Concluzia instanței de fond are la bază, în primul rând faptul că din Procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 nu rezultă că aceste aspecte au fost discutate de membrii cooperatori, dimpotrivă, există mențiuni contrare, aceste mențiuni fiind regăsite doar în Hotărârea care nu poartă nici un număr, astfel încât este cert că numai aceasta reprezintă voința membrilor cooperatori prezenți la Adunarea Generală, și care a și fost prezentată instanței judecătorești, astfel cum am arătat.

Deși în procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 rezultă că la întrebarea expresă a martorei LL. ce se va întâmpla cu restul patrimoniului, dacă va rămâne la M. de gradul II, respectiv la E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța, tot martora a arătat că această M., ca și cooperativele de gradul I vor primi, în administrare, prin protocol, împreună cu celelalte cooperative de gradul I asociate, bunuri, cu mențiunea că "averea coop. rămâne pe organizația județeană, conform actelor de proprietate", în Hotărâre numerotată olograf cu nr. 2 la pct. 3 se face referire directă la faptul că "drepturile litigioase asupra imobilelor revendicate și a fondului indivizibil care or rămâne la E. - Societate M. de F. de grad II - Constanța, mențiune care, de altfel nu se regăsește în întreg conținutul procesului-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005.

Un alt aspect contrar celor dezbătute cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Federalei Județene a K. și de Credit Constanța din data de 07.03.2005 este și împrejurarea că deși în Hotărârea numerotată olograf cu nr. 2 la pct. 3 se consemnează că " Societatea M. de grad II E. rămâne cu activul și pasivul E., inclusiv drepturile litigioase asupra imobilelor revendicate și a fondului indivizibil, mai puțin bunurile mobile și imobile predate Uniunii Județene a K. Constanța - AA. Constanța, în Adunarea Generală Extraordina