ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2548/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Prahova a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, în contradictoriu cu pârâții Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Prahova de pe lângă Instituția Prefectului Județul Prahova, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Florești, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei, A., B., C., D., Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate nulitatea absolută, în principal a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate privată în favoarea moștenitoarei defunctului E., succesoarea A., pentru suprafața 1.464,00 ha de teren forestier, evidențiat conform cadastrului forestier în Amenajamentul Ocolului Silvic Câmpina, x, respectiv: Hotărârea nr. 6806 din 03.06.2009 a Comisiei județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în ceea ce o privește pe numita A., respectiv poziția nr. 1 din Anexa nr. 37 întocmită de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei, procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 13.08.2009 a numitei A. cu suprafața de 1464.00 ha teren cu vegetație forestieră și Titlul de proprietate nr. x din 25.09.2009, emis de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 22.10.2009 la BNP - F., prin care numita A. în calitate de vânzătoare, prin mandatar B., a înstrăinat suprafața de 1.464 ha teren forestier, către B. (căsătorit cu C.) în calitate de cumpărător, pentru prețul de 600.000 euro cu mențiunea că această solicitare a formulat-o în virtutea principiului restabilirii situației anterioare (restituito in integrum), ca efect al nulității actului juridic principal.

Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, la data de 12 decembrie 2014, a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 6806 din 03.06.2009 prin care s-a validat propunerea Comisiei locale Valea Doftanei privind reconstituirea dreptului de proprietate privată privind suprafața de 1464 ha, a Titlului de proprietate nr. x din 25.09.2009, Titlului de proprietate nr. x din 25.09.2009 emis de Comisia județeană Prahova în favoarea pârâtei A., procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 13.08.2009, contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 22.10.2009 la Biroul Notarului Public - F. prin care pârâta prin mandatar B. a înstrăinat suprafața de 1464 ha teren forestier către B.; toate actele subsecvente; suspendarea executării hotărârii menționate anterior în condițiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 18/1991 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului litigiu; rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenurilor menționate anterior.

Prin sentința nr. 3427 din 6 decembrie 2016 Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de pârâtul B.; a respins cererea de intervenție principală formulată de Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă; a admis acțiunea; a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 6806 din 03.06.2009 a Comisiei județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv Poziția nr. 1 din Anexa nr. 37 întocmită de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei, a Procesului Verbal de Punere în Posesie nr. x din 13.08.2009 emis pentru suprafața de teren de 1.464 mp cu vegetație forestieră, a Titlului de proprietate nr. x din 25.09.2009 emis de Comisia județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 22.10.2009 de BNP - F. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09.11.2009 de BNP - F.; a dispus aplicarea în cauză a dispozițiilor art. III alin. (2

4

) din Legea 169/1997; a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții B., Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Florești, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei și D.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea din 27 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014, a dispus suspendarea judecării apelurilor formulate de pârâții B., Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Florești, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei și D. în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al D.N.A. Serviciul Teritorial Ploiești.

Împotriva încheierii au formulat recurs pârâții Statui român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.

În esență, pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 413 C. proc. civ., învederând că indiferent de soluția ce se va pronunța în dosarul penal nr. x/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, faptul încălcării dispozițiilor art. 9 alin. (6) din Legea nr. 18/1991 și al imposibilității punerii la dispoziție în original a cererii 90bis de către Comisia locală de fond funciar Florești, astfel cum au fost reținute de prima instanță, sunt și rămân câștigate cauzei.

Se arată că nu sunt întrunite condițiile art. 413 C. proc. civ. privind suspendarea facultativă a judecății, dezlegarea cauzei nedepinzând, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți și nici nu s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să se pronunțe în judecarea apelurilor formulate.

Pârâta D. a invocat în cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., făcând referire la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și învederând că infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală nu ar avea o influență hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se pronunța în apel.

Pârâta susține că este posibilă constatarea inadmisibilității acțiunii independent de soluția ce urmează a se da în dosarul penal.

Se apreciază că instanța de apel trebuia să se pronunțe, în primul rând, cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a A. și doar în situația respingerii acestei excepții să pună în discuția părților celelalte excepții care vizează cadrul procesual, anume excepția lipsei calității procesual active a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, excepția lipsei calității procesuale pasive a D. și excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii.

Toate aceste excepții vizează stabilirea unui cadru procesual corect și asupra lor instanța de apel trebuia să se pronunțe cu prioritate, pentru ca ulterior părțile ce vor sta în judecată să poată pune concluzii pe toate aspectele ce vizează litigiul, inclusiv o eventuală cerere de suspendare a judecății.

Intimatul B. a depus întâmpinare la recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea acestuia.

Pârâta D. a depus întâmpinare ia recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestuia.

Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, învederând că achiesează la opiniile exprimate de recurent și solicitând admiterea recursului.

Pârâta D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de B. la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea, în parte, a argumentelor intimatului B. și admiterea recursului.

Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Valea Doftanei a depus răspuns la întâmpinarea formulată de B. la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea acestuia.

Pârâta D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la recursul declarat de Statui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având în vedere a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de aceasta.

Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare la recursul declarat de D. A arătat că măsura suspendării cauzei nu este absolut necesară și că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Pârâta D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la recursul declarat de D., solicitând respingerea argumentelor invocate și admiterea recursului.

Înalta Curte a constatai nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos,

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.

Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării. Cele două condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, simpla sesizare a organelor de urmărire penală nejustificând, eo ipso, suspendarea judecății.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, astfel cum s-a reținut prin încheierea atacată, rezultă că, în prezent, în legătură cu cererea nr. 90 bis se efectuează urmărirea penală față de suspecții G., fost secretar al comunei Florești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, H., fost membru în Comisia locală de fond funciar a comunei Florești, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave și B., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Or, în motivarea cererii de chemare în judecată, cerere ce vizează constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 1.464 ha cu vegetație forestieră către A. și a contractelor ulterioare de vânzare-cumpărare vizând acest teren, se face referire la existența unor suspiciuni de efectuare a unei înregistrări în fals cu privire la aceeași cerere nr. 90bis din 24.11.2005 menționată și în adresa înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin urmare, față de împrejurarea că în legătură cu cererea de care a depins emiterea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate a căror nulitate se solicită a se constata în prezentul dosar se efectuează cercetări în dosarul penal nr. x/2013 Direcției Naționale Anticorupție, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atât în ceea ce privește condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

În această situație, în mod judicios instanța de apel a apreciat asupra oportunității măsurii suspendării judecății apelurilor, în raport de motivarea cererii de chemare în judecată și de obiectul cercetărilor din dosarul penal, critica comună a recurenților Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și D. privind nerespectarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. fiind nefondată, lămurirea aspectelor învederate cu privire la adresa nr. x bis având înrâurire asupra cererii de constatare a nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate.

Nu poate fi primită nici critica pârâtei D. în sensul că instanța de apel trebuia să se pronunțe, în primul rând, cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a A. și doar în situația respingerii acestei excepții să pună în discuția părților celelalte excepții care vizează cadrul procesual, anume excepția lipsei calității procesual active a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, excepția lipsei calității procesuale pasive a D. și excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii.

Înalta Curte constată că prima instanță de fond, prin încheierea din 18 decembrie 2015, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată de pârâta D. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane tara capacitate procesuală de folosință, iar la termenul din 15.04.2016 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. De asemenea, prin hotărârea primei instanțe de fond a fost respinsă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de pârâtul B.

În cadrul apelului formulat de pârâta D. au fost formulate critici ce vizează excepția lipsei capacității de folosință apăratei A., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. și excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, pârâta D. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a dispozițiilor instanței de fond cu privire la excepțiile invocate, astfel că instanța de apel urmează să analizeze aceste critici cu ocazia soluționări! apelurilor. Obiectul recursului împotriva încheierii de suspendare, cale de atac separată specială, nu poate să fie constituit de criticile privind măsurile/dispozițiile instanței de apel premergătoare soluționării fondului, pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării doar odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) raportat la art. 494 C. proc. civ.

Sunt nefondate și susținerile pârâtei D. ce vizează încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil prin măsura dispusă de suspendare a judecății apelurilor, având în vedere prevederile art. 413 alin. (3) C. proc. civ., ce stabilesc că instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză.

Având în vedere considerentele expuse, urmează a se reține că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și D. - Societate în comandită împotriva încheierii din data de 27 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.06.2018.