ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.04.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1924/2013

HOTĂRÂRE
04.04.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1924/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 3171 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de C.L. împotriva

încheierii de îndreptare eroare materială din data de 8 mai 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 5495/42/2002.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 mai

2012 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de îndreptare eroare materială

strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1997 din data de 26 septembrie

2002 a Curții de Apel Ploiești în Dosarul nr. 5495/2002, formulată de petenta

Comisia Locală Certești de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1997 din data

de 26 septembrie 2002 în sensul că în paragraful privind modificarea în parte a

deciziei civile nr. 441 din 27 mai 2002 a Tribunalului Buzău se va trece

înlăturarea dispoziției privind obligarea la reconstituirea dreptului de

proprietate pentru suprafața de 9,25 ha. teren, în loc de 0,25 ha. teren, așa

cum din eroare era consemnat. Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei.

S-a mai reținut că sunt întrunite cerințele art. 281 alin. (1) C. proc. civ.,

ce statuează că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În ce privește contestația în anulare

s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura

de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență, însă numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea

apelului sau recursului, stipulându-se la alin. (2) al art. 317 că poate fi

primită, cu toate acestea, contestația, în cazul în care aceste motive au fost

invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea

nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi

fost judecat în fond.

A fost găsită neîntemeiată susținerea

contestatorului potrivit căreia prin încheierea din data de 8 mai 2012 pricina

s-ar fi soluționat în mod nelegal, cu necitarea sa, deci, cu lipsă de procedură

în ceea ce-l privește.

Aceasta, deoarece, prin încheierea

respectivă s-a soluționat o cerere de îndreptare eroare materială și, astfel

cum statuează dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., în cazul

îndreptării de eroare materială, instanța se pronunță prin încheiere dată în

camera de consiliu, stipulându-se expres că părțile vor fi citate numai dacă

instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.

În speță, astfel cum rezultă din

practicaua încheierii atacate, cauza a fost luată în camera de consiliu, fără

citarea părților, instanța nedispunând citarea părților, nesocotind că este

necesar ca acestea să dea lămuriri.

Prin contestație s-a susținut și

faptul că cererea formulată de Comisia locală C. de aplicare a Legii nr.

18/1991 ar fi fost tardiv formulata, încălcându-se dispozițiile art. 281

2

C.

proc.civ.

Instanța a reținut că o atare

susținere nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc.

civ. și că este neîntemeiată, întrucât îndreptarea erorii materiale este

reglementată de dispozițiile art. 281 C. proc. civ., ce nu stabilește un anumit

termen înăuntrul căruia trebuie formulată o asemenea cerere.

Cu privire la art. 318 C. proc. civ.,

ce reglementează contestația în anulare specială, articol potrivit căruia

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare s-a reținut:

În legătură cu primul motiv al

contestației în anulare speciale, în practica judiciară s-a arătat în mod

constant că se au în vedere erorile materiale evidente privind aspectele

formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs

ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este

necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În cauză nu este vorba de o hotărâre a

instanței de recurs, a cărei dezlegare să fi fost rezultatul unei greșeli

materiale, în sensul celor statuate de disp.art. 318 teza I C. proc. civ., după

cum nici de o hotărâre a instanței de recurs, prin care instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, ar fi omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Încheierea atacată este o încheiere de

îndreptare eroare materială prin care nu s-a judecat fondul cauzei, pe calea

îndreptării de eroare materială neputând fi soluționate aspecte de fond ale

pricinii, iar instanța a arătat pe larg în cuprinsul considerentelor încheierii

din data de 8 mai 2012 care au fost motivele de fapt și de drept în raport de

care a conchis că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 281 alin.

(1) C. proc. civ.

Deși s-au invocat de către contestator

cu titlu de excepții tardivitatea, autoritatea de lucru judecat și lipsa

calității procesuale active a Comisiei locale C. de aplicare a Legii nr.

18/1991 în formularea cererii de îndreptare eroare materială, în realitate, nu

este vorba de excepții în sensul dat de C. proc. civ., a căror admitere ar duce

la respingerea cererii ci de argumente susținute, practic, de către

contestator, drept motive pentru admiterea contestației, care nu pot fi însă

primite.

Împotriva acestei decizii

contestatorul a declarat recurs.

La termenul de judecată din 4 aprilie

2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului

și, față de excepția invocată, a

apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ. „Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată".

Or, în speță, a fost supus recursului

o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluționării contestației în anulare,

care este nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate.

Rezultă că, deducând judecății prin

recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în

afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, față de caracterul

irevocabil al hotărârii atacate [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ.] contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.L. împotriva deciziei

civile nr. 3171 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2013
h), i) din Legea nr. 10/2001, modificată, ținând seama și de dispozițiile art. 8 din aceeași lege, Tribunalul a respins contestația în totalitate, apreciind că nu se poate dispune nici obligarea intimatului să înainteze cererea de restituir
ÎCCJ 2009-06-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6546/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 4 iulie 2008 contestatorii D.N. și D.M. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispoz
ÎCCJ 2023-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 756/2023
, privind rectificarea C.F. nr. x și nr. 556 Bucov, în sensul că terenul în suprafață de 101 ha aparține Comunei Bucov, iar nu Municipiului Ploiești, raportat la care apelanții reclamanți au susținut că prima instanță nu s-a pronunțat, Curt
ÎCCJ 2013-04-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2013
, cu număr cadastral x, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert F.L., ce face parte integrantă din hotărâre și să aducă suprafața de teren la starea inițială. De asemenea, s-a înlăturat respingerea cererilor privind demolar
ÎCCJ 2014-03-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 845/2014
Județene Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, s-a constatat dreptul autoarei contestatorului la despăgubiri pentru 386 mp, apelantul-contestator este îndreptățit la despăgubiri numai pentru diferența de teren de 154 mp. În considera
Sursă