ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1924/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 3171 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de C.L. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 8 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 5495/42/2002.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1997 din data de 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești în Dosarul nr. 5495/2002, formulată de petenta Comisia Locală Certești de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1997 din data de 26 septembrie 2002 în sensul că în paragraful privind modificarea în parte a deciziei civile nr. 441 din 27 mai 2002 a Tribunalului Buzău se va trece înlăturarea dispoziției privind obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha.

teren, în loc de 0,25 ha. teren, așa cum din eroare era consemnat. Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei. S-a mai reținut că sunt întrunite cerințele art. 281 alin. (1) C. proc. civ., ce statuează că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. În ce privește contestația în anulare s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, însă numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, stipulându-se la alin. (2) al art. 317 că poate fi primită, cu toate acestea, contestația, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

A fost găsită neîntemeiată susținerea contestatorului potrivit căreia prin încheierea din data de 8 mai 2012 pricina s-ar fi soluționat în mod nelegal, cu necitarea sa, deci, cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește. Aceasta, deoarece, prin încheierea respectivă s-a soluționat o cerere de îndreptare eroare materială și, astfel cum statuează dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., în cazul îndreptării de eroare materială, instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, stipulându-se expres că părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri. În speță, astfel cum rezultă din practicaua încheierii atacate, cauza a fost luată în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța nedispunând citarea părților, nesocotind că este necesar ca acestea să dea lămuriri.

Prin contestație s-a susținut și faptul că cererea formulată de Comisia locală C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 ar fi fost tardiv formulata, încălcându-se dispozițiile art. 281 2 C. proc.civ. Instanța a reținut că o atare susținere nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. și că este neîntemeiată, întrucât îndreptarea erorii materiale este reglementată de dispozițiile art. 281 C. proc. civ., ce nu stabilește un anumit termen înăuntrul căruia trebuie formulată o asemenea cerere. Cu privire la art. 318 C. proc.

civ., ce reglementează contestația în anulare specială, articol potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare s-a reținut: În legătură cu primul motiv al contestației în anulare speciale, în practica judiciară s-a arătat în mod constant că se au în vedere erorile materiale evidente privind aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În cauză nu este vorba de o hotărâre a instanței de recurs, a cărei dezlegare să fi fost rezultatul unei greșeli materiale, în sensul celor statuate de disp.art. 318 teza I C. proc. civ., după cum nici de o hotărâre a instanței de recurs, prin care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, ar fi omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Încheierea atacată este o încheiere de îndreptare eroare materială prin care nu s-a judecat fondul cauzei, pe calea îndreptării de eroare materială neputând fi soluționate aspecte de fond ale pricinii, iar instanța a arătat pe larg în cuprinsul considerentelor încheierii din data de 8 mai 2012 care au fost motivele de fapt și de drept în raport de care a conchis că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. Deși s-au invocat de către contestator cu titlu de excepții tardivitatea, autoritatea de lucru judecat și lipsa calității procesuale active a Comisiei locale C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 în formularea cererii de îndreptare eroare materială, în realitate, nu este vorba de excepții în sensul dat de C. proc. civ., a căror admitere ar duce la respingerea cererii ci de argumente susținute, practic, de către contestator, drept motive pentru admiterea contestației, care nu pot fi însă primite. Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs. La termenul de judecată din 4 aprilie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului și, față de excepția invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ. „Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Or, în speță, a fost supus recursului o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluționării contestației în anulare, care este nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate. Rezultă că, deducând judecății prin recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit. În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.] contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.L. împotriva deciziei civile nr. 3171 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.