ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2304/2018

Asupra cauzei de față, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar ai Județului Ialomița, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să dispună anularea Deciziei nr. 169 din 26.01.2017; reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate; actualizarea înregistrărilor în Revisal prin înscrierea contractelor de muncă pentru funcția de director; obligarea la plata unei despăgubiri egala cu drepturile salariale în cuantum de 4.886 Iei/lună, indexate si actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă în funcția de director deținută anterior emiterii Deciziei nr. 169 din 26.01.2017; obligarea la plata daunelor materiale provocate ea urmare a eliberării sale, în mod nelegal, din funcția de director, determinate astfel: 4,886 RON (salariul lunar) x 48 luni x 25% (procent din salariul de bază reprezentând gradația de merit) + 12 luni x 25% (procent din salariul de bază reprezentând gradația de merit); obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 RON; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1227 din 12.09.2011 Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Ialomița și Școala Gimnazială Săveni.

Prin Decizia civilă nr. 490 din 05 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au respins cererea de intervenție accesorie si cererea de intervenție principală, formulate de B., ca inadmisibile, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1227 din 20.09.2017, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Ialomița la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON eu titlu de daune morale și a fost păstrată în rest sentința atacată.

Această decizie a fost comunicată intervenientului ia data de 30.03.2018, astfel cum rezultă din actul procedural aflat din dosar apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul B., fără a motiva calea de atac, iar memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost depus la data de 26 aprilie 2018, primul termen de judecată stabilit în acest dosar, dată la care instanța a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica motivele de recurs depuse la acel termen și pentru a se formula puncte de vedere cu privire la formularea și depunerea în termen a motivelor de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, motivele de casare fiind limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Corelativ, art. 489 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Din practicaua deciziei atacate, prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție, se constată că intervenientul B. a fost prezent la termenul din 05 februarie 2018.

De asemenea, se constată că recurentul a depus doar declarația de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, conform rezoluției de înregistrare a recursului la Curtea de Apel București, fila 6 dosar recurs, arătând că urmează a motiva recursul printr-o cerere separată, însă nu s-a conformat acestei obligații. Așa cum rezultă din dovada de comunicare de la filele 35 din dosarul de apel, recurentului î-a fost comunicată decizia atacată la data de 30.03.2018, actul procedural îndeplinind toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 164 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la această dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, urinează a se reține că, în cauză, termenul de motivare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 64 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 487 alin. (1) și ale 470 alin. (5) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 05.04.2018.

Or, intervenientul nu a formulat motivele de recurs, odată cu cererea de recurs, și nici nu a procedat la motivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, respectiv de 5 zile de la comunicarea hotărârii atacate 30.03.2018.

Se constată, astfel, că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., neindicând motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în termenul procedural și, cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, urmează a se aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de intervenientul B. împotriva Deciziei civile nr. 490 din 05 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de intervenientul B. împotriva Deciziei nr. 490 din 05 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.06.2018.