ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin încheierea din data de 10 octombrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 08.08.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Crasna și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj. În motivare, instanța a reținut că, la termenul de judecată din 10 octombrie 2017, niciuna dintre părțile litigiului nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care a dispus suspendarea pricinii în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A. În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu a solicitat, prin cerere scrisă, judecarea cauzei în lipsă având în vedere mențiunea din citația emisă la data de 08.09.2017, pentru termenul de judecată din 10.10.2017, potrivit căreia "în caz de neprezentare se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă". A considerat că această mențiune este suficientă, nemaifiind necesar a cere în scris judecata în lipsă. A mai susținut recurenta că dată fiind înlăturarea acesteia din titlul de proprietate nr. x din 22.02.2005, de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a suferit un prejudiciu constând în 4.438 m.p.

teren-pădure. A arătat că a fost deposedată, în detrimentul lui B., de suprafața de 4.438 m.p. teren, respectiv 1/2 din 8.876 m.p. prevăzut în procesul-verbal de punere în posesie din 2005 și în schița de teren. Acest teren a fost moștenit după mama sa, C. A solicitat citarea la interogatoriu a pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Gorj și să i se pună în vedere să prezinte dovada în baza căreia a fost exclusă din titlul de proprietate din anul 2005. A solicitat, de asemenea, citarea la interogatoriu și a pârâtului B. și ca acesta să facă dovada calității sale de moștenitor, pentru suprafața de 8.876 m.p. înscrisă în procesul-verbal din 2005, în schița de teren și în titlul de proprietate din 2005, ce a fost atacat.

în acest sens, a pretins ca pârâtul să depună certificatul de naștere și de căsătorie, atât al său cât și al părinților săi. În final, a cerut admiterea recursului și anularea titlului de proprietate indicat mai sus, urmând ca, la pronunțarea soluției, instanța să aibă în vedere și înscrisurile depuse. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 14 februarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținând-se că partea are deschisă calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară în temeiul dispozițiilor art. 414 C. proc. civ., însă se pune problema nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât criticile expuse de recurentă nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Completul de filtru C4, la data de 21 februarie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor aflate la filele 64-66 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. în cauză nu s-au depus puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 31 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul adoptat de curtea de apel, recurenta arătând doar că nu a solicitat, prin cerere scrisă, judecarea cauzei în lipsă, întrucât a respectat cele menționate pe citație " în caz de neprezentare se va putea trimite un înscris, judecata urmând ase face în lipsă". Or, obiectul recursului constituindu-l încheierea de suspendare a judecării cauzei pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată. Afirmația recurentei în sensul că nu a cerut judecata în lipsă, raportat la mențiunea din cuprinsul citației privind posibilitatea judecării cauzei In lipsa părților, fără ca aceasta să aducă critici explicite încheierii prin care s-a dispus suspendarea și în absența unei cereri exprese a părților cauzei în sensul judecării pricinii și în lipsă conform art. 223 și art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., nu poate determina incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate de către recurentă astfel de argumentări juridice.

Prin cererea de recurs, recurenta a mai susținut și că a suferit un prejudiciu cu privire la suprafața de 4.438 m.p. teren-pădure ca urmare a înlăturării acesteia din titlul de proprietate nr. x din 22.02.2005 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, a fost deposedată, în detrimentul lui B., de suprafața de 4.438 m.p. teren, respectiv 1/2 din 8.876 m.p. prevăzut în procesul-verbal de punere în posesie din 2005 și în schița de teren. Înalta Curte constată că aceste aspecte, care țin de fondul litigiului dedus judecății, nu vizează conținutul încheierii atacate, neputând fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat ia cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va aplica sancțiunea expres prevăzută, respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.