ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins cererea privind schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor din
infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev.
de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II a din Legea nr. 678/2001 (faptă săvârșită față de partea
vătămată M.L.N.) și din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P.M.C.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul
G.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată M.L.N.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.
678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P.M.C.).
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu
data de 14 iulie 2010 și până la data de 24 noiembrie 2010, inclusiv.
În baza art. 350 rap. la art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată
de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă față de
inculpat prin încheierea din data de 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj - Secția pentru Minori și Familie.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a precizat, cu privire la fapta de trafic de minori, săvârșită asupra părții vătămate minore M.L.N., că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul G.C. a mers împreună cu fratele său, V.D.M., cu fosta soție, G.E.B. și cu o altă fată neidentificată, la domiciliul numitei M.I.
(bunica părții vătămate) pentru a cunoaște familia minorei, cu care intenționa să
se căsătorească și să le aducă la cunoștință membrilor familiei că o va lua pe minoră la domiciliul lui din Craiova, afirmând totodată față de aceștia că intenționează să plece cu ea în Italia, și că această conduită denotă că între inculpatul G.C. și tatăl său, V.Ș., care a exploatat-o pe minoră în Italia, obligând-o să se prostitueze, a existat o înțelegere pentru determinarea în acest mod a părții vătămate de a merge în Italia în scopul exploatării sexuale.
Instanța a constatat însă, în primul rând, că, în rechizitoriu la filele 3-4, s-
a reținut că în luna aprilie 2008, numitul V.Ș. s-a deplasat la
domiciliul bunicilor părții vătămate minore M.L.N. pentru a
participa la masa festivă organizată conform tradițiilor din zonă pentru
oficializarea relației de concubinaj dintre inculpatul G.C. și partea
vătămată M.L.N.
S-a mai susținut că, la această masă, a fost prezentă și numita G.E.B. (soția inculpatului G.C., dar care era despărțită în fapt de acesta, iar actualmente este concubina fratelui acestui inculpat) și, astfel,
G.E.B., le-a invitat pe V.A.M. și D.I.T. să
o viziteze la domiciliu, lucru pe care acestea l-au acceptat și astfel, în cursul aceleiași zile, s-au deplasat în municipiul Craiova, unde l-au cunoscut și pe învinuitul V.D.M.
La fila 6 din rechizitoriu, revenind la vinovăția inculpatului G.C.
, s-a arătat că acesta a mers împreună cu fratele V.D.M.,
cu fosta soție, G.E.B. și cu o altă fată neidentificată la domiciliul numitei M.I. (bunica minorei) pentru a cunoaște familia minorei, cu care intenționa să se căsătorească.
Așadar, a considerat instanța de fond, că există contradicții chiar între cele reținute în rechizitoriu.
Astfel, în prima parte a rechizitoriului s-a susținut că s-ar fi organizat o masă festivă, conform tradițiilor din zonă, pentru oficializarea relației de concubinaj, unde a participat inculpatul G.C., tatăl acestuia și soția, iar ulterior, că inculpatul a mers împreună cu fratele (nu cu tatăl) și cu soția pentru a cunoaște familia minorei cu care intenționa să se căsătorească.
Pe de altă parte, acea petrecere de logodnă, despre care se face vorbire în
rechizitoriu, nu este confirmată de nici unul dintre martorii audiați în cauză.
Astfel, din declarațiile martorilor M.M. (mama minorei), M.I. (bunica minorei) și M.D. (unchiul minorei), de la
urmărirea penală, audiați în acest sens, nu rezultă că s-ar fi organizat o astfel de
petrecere.
M.M. a declarat că toată consumația cu ocazia respectivă a fost o sticlă de bere de 2 l, pe care a adus-o C. M.I. și M.D. au precizat că băiatul care venise să le spună că s-a căsătorit cu nepoata lor, a stat în domiciliul acestora timp de aproximativ 30 minute, nefăcând referire la nici o petrecere.
Același lucru au susținut acești martori și în fața instanței, în plus
susținând că nu s-a vorbit de nici o căsătorie între inculpat și partea vătămată
M.L.N.
Din declarațiile martorelor V.A.M. și D.I.T., din
fața instanței, reiese că inculpatul era la un bar împreună cu alți doi băieți, bar în care a mers și partea vătămată M.L.N. împreună cu V.A. și D.T. V.A. și D.T. îl cunoșteau pe inculpat și astfel au hotărât să meargă la masa unde se afla inculpatul. Fiind la aceeași masă, împreună au hotărât să meargă la discotecă. M.L. le-a spus că ea trebuie să treacă pe-acasă pentru a le spune bunicilor. În atare situație, cu toții au plecat din acel bar și au hotărât să meargă cu M.L. Au intrat cu toții în casa bunicilor părții vătămate. Au fost serviți cu un pahar de suc,
după care au spus că vor merge la discotecă și au plecat, nefiind vorba de nici o
petrecere de logodnă sau despre vreo eventuală căsătorie.
Instanța de fond a considerat că nu se poate susține că martora V.A. și-a schimbat declarațiile date la urmărirea penală întrucât aceasta nu a
fost audiată la urmărirea penală în dosarul de față, care-l privește pe inculpatul
G.C., ea fiind audiată doar în dosarul nr. 55D/P/2009, în care a fost trimis în judecată V.Ș.
Pe de altă parte, instanța a precizat că, chiar dacă ar fi corectă susținerea
din rechizitoriu, cum că a fost organizată o petrecere pentru oficializarea
„concubinajului" între inculpat și partea vătămată și că, cu această ocazie,
inculpatul le-ar fi adus la cunoștință membrilor familiei că o va lua pe minoră la
domiciliul lui din Craiova, afirmând totodată față de aceștia că intenționează să plece cu ea în Italia, aceasta nu înseamnă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de trafic de minori.
Aceasta, deoarece, participarea la o astfel de petrecere și exprimarea
intenției de a merge cu partea vătămată în Italia, în sine, nu sunt de natură să conducă la concluzia că inculpatul ar fi urmărit să o traficheze pe minoră și nici că între inculpatul G.C. și tatăl său, V.Ș., care a exploatat-o
pe minoră în Italia, obligând-o să se prostitueze, a existat o înțelegere pentru determinarea în acest mod a părții vătămate de a merge în Italia în scopul exploatării sexuale, acesta putând chiar să-și dorească să se căsătorească cu minora și să plece cu aceasta în Italia în scopuri licite.
Faptul că minora a plecat ulterior în Italia cu tatăl inculpatului, nu
înseamnă că inculpatul ar fi fost în înțelegere cu tatăl său pentru ca minora să
meargă în Italia și să se prostitueze, atâta vreme cât acest lucru nu a fost dovedit cu nici o probă.
De asemenea, a arătat instanța, nu există nici o probă administrată în cauză, nici la urmărirea penală, nici la instanță, din care să reiasă că inculpatul a exploatat-o în vreun fel pe partea vătămată.
Dimpotrivă în actul de sesizare, se reține că minora a plecat în Italia cu tatăl inculpatului, acesta s-a ocupat de cazarea acesteia, acesta a încercat să o angajeze la un club de noapte, însă nu a fost acceptată întrucât era minoră, acesta i-a sugerat să meargă să se prostitueze că se câștigă bine, propunere acceptată de partea vătămată, acesta i-a cumpărat haine, acesta o veghea în stradă și primea jumătate din banii obținuți.
În atare situație, s-a constatat că fapta de trafic de minori asupra părții
vătămate M.L.N. nu a fost săvârșită de inculpatul G.C., ci de tatăl acestuia, V.Ș., care a și fost condamnat pentru
această faptă prin sentința penală nr. 42 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj - Secția
pentru Minori și Familie, pronunțată în dosarul nr. 8395/63/2009.
Cu privire la fapta de trafic de minori, săvârșită asupra părții vătămate minore P.M.C., instanța a constatat că aceasta nu există.
Astfel, din declarația părții vătămate P.M.C. din fața instanței, reiese că aceasta a plecat în Italia împreună cu G.B., iar odată ajunsă în Italia, s-a angajat la un club de noapte ca ospătar și a hotărât să
iasă la stradă după orele de program, auzind că se câștigă bine. Pe inculpat, l-a
cunoscut în Italia, acesta venind în vizită la tatăl său, care locuia în același „câmp" cu partea vătămată, însă nu a avut nici o legătură cu acesta, ci doar au mai discutat uneori la telefon întrucât părții vătămate îi plăcea de el și ar fi vrut să fie prietenă cu acesta.
Chiar dacă la urmărirea penală, această parte vătămată a declarat că a fost
traficată de către inculpat, instanța a constatat că în declarația acesteia există contradicții.
Astfel, la fila 85, spune că ar fi plecat împreună cu numiții D. și A., dar și cu inculpatul în Italia „la două zile după venirea în țară a lui C., am plecat în Italia eu, C., D. și A., toți cu un microbuz condus de un șofer al cărui nume nu-l cunosc", iar la fila 84 verso, a arătat că nu a plecat cu inculpatul „deplasarea până în Craiova am făcut-o cu un autoturism condus de D. Timp de o săptămână am locuit în Craiova în casa lui V.D., casă despre care am aflat că este a lui V.Ș., tatăl lui
D. După câteva zile a venit în Italia și V. (G.) C., pe care de
asemenea, l-am cunoscut atunci".
În atare situație, instanța nu a ținut cont de această declarație având în vedere contradicția arătată mai sus.
Pe cale de consecință, nici declarațiile martorilor S.E. și P.M., de la urmărirea penală, nu pot fi avute în vedere, atâta timp cât acești
martori nu sunt martori direcți, relatând doar ce au auzit de la partea vătămată.
De asemenea, chiar dacă martorele G.L.F., M.L.M., D.L.P. și D.I.T., au declarat, la urmărirea penală, că G.C. ar fi traficat-o pe partea vătămată P.M.C.
, aceste martore, în fața instanței, au arătat că nu-și mențin
declarațiile date la urmărirea penală.
Instanța a precizat că va ține cont doar de declarațiile părții vătămate și ale martorilor din fața instanței, nu și de cele de la urmărirea penală, și pentru faptul că aceștia au declarat că la urmărirea penală s-au făcut presiuni asupra lor și au fost amenințați de organele de anchetă și astfel aceste declarații, potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi folosite în proces, fiind obținute cu încălcarea disp. art. 68 C. proc. pen.
S-a apreciat că acest aspect este credibil, în condițiile în care, după ce
partea vătămată P.M.C. a fost audiată în instanță la data de
23 septembrie 2010, a doua zi, respectiv la data de 24 septembrie 2010, partea vătămată a fost dusă la sediul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, unde i s-a luat o nouă declarație de către procuror (declarație depusă în copie la filele 47-49 din dosar). Ori, după sesizarea instanței cu un rechizitoriu, organele de urmărire
penală nu mai pot efectua probe în dosar, toate probele, potrivit art. 289 C. proc. pen.,
administrându-se numai în fața instanței, nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Pe de altă parte, declarația părții vătămate din fața instanței, este confirmată și de contractul de muncă depus în original la dosarul instanței la fila 22, de unde reiese că aceasta a fost angajată ca ospătar, începând cu data de 10 octombrie 2008 și până la data de 09 ianuarie 2009, la SC C.B. SRL Anzio Italia.
Astfel fiind, instanța a constatat că fapta de trafic de minori imputată
inculpatului, nu există, în condițiile în care partea vătămată a plecat din proprie
inițiativă în Italia, iar în Italia, în timpul liber, a practicat de bună voie prostituția la inițiativa sa, nefiind obligată de inculpat sau de alte persoane în acest sens.
Ca urmare a achitării inculpatului pentru cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată, instanța a respins cererea formulată de reprezentantul DIICOT privind schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor din infracțiunea
prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II a din Legea nr. 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată M.L.N.) și din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P.M.C.).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșită față de partea vătămată P.M.C. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, întrucât inculpatul a acționat alături de făptuitorul V.D. la comiterea infracțiunii de trafic de minori.
S-a solicitat condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni deduse judecății, arătându-se că prima instanță a reținut exclusiv probele testimoniale administrate în faza cercetării judecătorești în motivarea soluțiilor de achitare, ignorând împrejurarea că rude ale inculpatului au expediat sume de bani unora dintre acești martori, în cursul procesului, tocmai pentru ca respectivii să declare aspecte favorabile inculpatului. Astfel, în privința infracțiunii săvârșită față de partea vătămată M.L., s-a arătat că soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. este greșită, întrucât s-a reținut - contrar probelor administrate - participația exclusivă a numitului V.Ș., condamnat în altă cauză, deși este dovedită recrutarea părții vătămate, realizată de către inculpat sub promisiunea încheierii unei căsătorii cu aceasta, după care, partea vătămată a fost transportată în Italia și exploatată în folosul inculpatului V.Ș., prin practicarea prostituției. În privința infracțiunii săvârșite față de partea vătămată P.M., s-a solicitat să se constate poziția oscilantă a acestei părți, care a dat patru declarații în cauză, de fiecare dată prezentând altă situație de fapt, aspectele reținute de prima instanță fiind însă în vădită contradicție cu faptele relatate de martorii audiați (V.A., G.L.F., D.I. și D.L.). S-a criticat sentința apelată, arătându-se că motivarea soluțiilor de achitare este contradictorie în raport de probele administrate și, de asemenea, s-a arătat că tribunalul nu s-a pronunțat asupra actelor materiale dovedite în sarcina inculpatului și care întregesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de minori fie în modalitatea recrutării, fie în modalitatea transportului și găzduirii comise în scopul exploatării minorelor traficate, acestea practicând prostituția în folosul inculpatului.
Prin decizia penală nr. 45 din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, județ Dolj, a fost desființată sentința și, în rejudecare, s-a dispus:
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și e) C. pen. (faptă săvârșită față de partea vătămată M.L.)
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea
prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și e) C. pen. (faptă săvârșită față de partea vătămată P.M.).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b)
C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 14 iulie 2010 la 24 noiembrie 2010, inclusiv. S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat (aferent fazei procesuale a urmării penale și a judecății în primă instanță) în sumă de 2000 lei, din care 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 150 lei, reprezentând
onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate, au rămas în sarcina statului și
urmează a se vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Dolj.
S-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea din
26 ianuarie 2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constat că, în cazul săvârșirii infracțiunii împotriva părții vătămate M.L., atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul judecății, au fost administrate probe testimoniale relevante, ce atestă că în preajma sărbătorii Sfintelor Paști din anul 2008, inculpatul G. (fost V.) C. a fost prezent în locuința familiei M. și a purtat discuții referitor la eventuala căsătorie cu partea vătămată, sens în care a obținut acceptul tatălui și bunicii pentru a o lua pe partea vătămată în Craiova, la domiciliul său (conform declaraților martorilor M.D., M.M., G.L.F. și M.L.M., V.A. și D.L.).
Ulterior, partea vătămată a fost transportată în Italia, cu microbuzul aparținând lui V.Ș. (care este tatăl inculpatului), împreună cu martorele D.I. și V.A., la Roma, unde a fost găzduită de V.Ș. într-o cabană și a fost convinsă să se prostitueze în folosul acestuia.
Ori, reținând că pentru traficarea minorei M.L., inculpatul
V.Ș. a fost trimis în judecată (prin rechizitoriul nr. 55D/P/2009 din
18 iunie 2009 instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova) pentru fapta de transportare în Italia, găzduire și exploatare, prin practicarea prostituției, a părții vătămate și a fost condamnat la închisoare (prin sentința penală nr. 42 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr. 8395/63/2009, definitivă la 23 martie 2011 prin respingerea recursului declarat de inculpatul V.Ș., ca nefondat, la înalta Curte de Casație și Justiție), s-a constatat că exploatarea acestei părți vătămate este stabilită cu certitudine,
în prezenta cauză urmând a se analiza dacă acțiunile inculpatului G.C.
întregesc conținutul infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în modalitatea racolării.
În acest sens, s-a reținut că acordul părții vătămate de a fi transportată în
Italia, a fost obținut ca urmare a promisiunilor mincinoase făcute de inculpatul
G.C., referitor la luarea în căsătorie a acesteia, discuții purtate și în prezența membrilor de familie ai minorei - bunica M.I. și unchiul
M.D. - care au declarat constant că inculpatul a venit în locuința lor
pentru a „o lua pe L.". Ori, analizând această acțiune a inculpatului din perspectiva cutumelor locale, specifice mediului rural și a vârstei părții vătămate (minoră de 16 ani), s-a reținut că atât părții vătămate cât și rudelor
sale le-a fost sugerată intenția de căsătorie a inculpatului, numai pentru o atare
acțiune fiind necesară deplasarea părții vătămate la locuința inculpatului și acceptul familiei de origine a minorei.
Instanța a reținut eronat în cauză împrejurarea modificării declarației de
către martora M.M. (mama părții vătămate), aflată în relații
conflictuale atât cu soțul său cât și cu rudele acestuia (afinii săi M.I. și
M.D.) din faza de cercetare judecătorească, ca relevantă pentru excluderea inculpatului din cercul infracțional, în condițiile în care la dosar
există dovada că acestei martore i-au fost expediate sume de bani la datele de 17 iunie 2008 și 2 septembrie 2008 de către tatăl inculpatului (înscrisuri aflate la fila 96).
Mai mult, din declarațiile celorlalți martori - G., M., D., V., date în faza urmăririi penale rezultă că, în comuna de domiciliu a părții vătămate și martorelor, se știa că partea vătămată M.L. este soția lui
G.C.
De asemenea, s-a reținut că infracțiunea de trafic de minori include, în
conținutul obiectiv modalități alternative de comitere, fiind suficientă, pentru
existența infracțiunii, realizarea oricăreia dintre acțiunile incriminate (recrutare,
transport, găzduire) dacă s-a comis în vederea exploatării persoanei vătămate.
În speță, instanța de apel a reținut că acțiunea de racolare a părții vătămate de către inculpatul G.C., în condițiile anterior descrise și
exploatarea acesteia de către V.Ș. (condamnat în altă cauză - dosar nr. 8395/63/2009 - pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) C. pen. față de partea vătămată M.L.N.), prin practicarea prostituției, sunt cert stabilite, iar înțelegerea dintre făptuitorii participanți la traficarea minorei rezultă din legătura dintre ei și datele obiective probate în speță, referitoare la transportarea părții vătămate în Italia de către condamnatul V.Ș. și găzduirea acesteia în scopul practicării prostituției, după ce minora a fost adusă în Craiova, de la locuința părinților din comuna Giurgița, județul Dolj, la locuința lui V.Ș., de către inculpatul G.C. împreună cu G.B. și martorele D.I. și V.A.
Față de acestea, instanța de apel a constatat că împrejurările reținute de prima instanță în baza cărora a dispus achitarea inculpatului G.C. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu au corespondent în probatoriul administrat, apelul parchetului fiind fondat în privința săvârșirii cu vinovăție a infracțiunii de trafic de persoane asupra minorei M.L.N., faptă prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.
În privința infracțiunii de trafic de persoane asupra minorei P.M., s-a reținut că trimiterea în judecată a inculpatului s-a realizat în baza probatoriului testimonial constând, în principal în declarațiile martorelor M.L.M., G.L.F., D.L.P., dovezi care atestă că minora P.M. a locuit în Italia împreună cu inculpatul G.C., într-o cabană separată de cele folosite de condamnatul V.Ș. și făptuitorul V.D. (pentru care s-a disjuns urmărirea penală), precum și că partea vătămată s-a prostituat alături de martore, la stradă, în folosul inculpatului G.C.
Astfel, în condițiile în care partea vătămată era minoră, în vârstă de 15 ani în anul 2008, pretinsul consimțământ exprimat de aceasta cu privire la deplasarea sa în Italia și practicarea prostituției - astfel cum a declarat cu ocazia cercetării judecătorești, la datele de 23 septembrie 2010 și 04 noiembrie 2010 - este irelevant, Legea nr. 678/2001, în art. 13 incriminând acțiunile de exploatare a minorului, prin traficarea acestuia, necondiționat de acțiunea de inducere în eroare sau constrângere, întrucât, în accepțiunea legii, minorul este prezumat a fi o persoană aflată în situație de vulnerabilitate datorită incapacității sale de a discerne asupra semnificației și consecințelor faptelor sale.
Totodată, s-a constatat că, în cauză, partea vătămată a dat declarații contradictorii în faza cercetării judecătorești, raportat la aspectele susținute în faza urmăririi penale, motivând că asupra sa s-au exercitat presiuni de către organele de anchetă, susținere reținută de tribunal în argumentarea soluției de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Din examinarea declarațiilor date de partea vătămată în fața procurorului, s-a constatat însă că a fost asistată atât de apărător din oficiu cât și de reprezentant legal (mama) și de reprezentantul ANITP (declarațiile din
26 ianuarie 2010), situație în care exercitarea de presiuni de către anchetator nu este verosimilă.
De asemenea, prima instanță a reținut că, în cursul cercetării judecătorești, în cauza pendinte, partea vătămată a fost reaudiată de către procurorul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism la data de 24 septembrie 2010, pentru a fi determinată să susțină acuzațiile
împotriva inculpatului; ori, analizând conținutul acestei declarații (aflată la filele 47 - 49, dosar fond), s-a constatat că partea vătămată P.M.C.
a fost audiată în calitate de martor în dosarul de urmărire penală nr.
197D/P/2010 instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova privitor la
faptele învinuitului V.D., față de care, în prezenta cauză, urmărirea
penală s-a disjuns prin rechizitoriul nr. 117D/P/2009.
Totodată, din înscrisurile atașate la dosarul cauzei (filele 66, 73 - 75, dosar urmărire penală) s-a constatat că urmărirea penală a început in rem
pentru faptele de trafic de persoane împotriva părților vătămate D.L.P.
, G.L.F., M.L.N., P.M.C., inițial în dosarul de urmărire penală nr. 55D/P/2009, prin care s-a
trimis în judecată inculpatul V.Ș. și din care s-a disjuns cauza de față,
formându-se dosarul nr. 117D/P/2009, prin care a fost trimis în judecată inculpatul G. (fost V.) C., precum și față de V.D. și G.B., formându-se dosarul nr. 197D/P/2010.
S-a reținut că, în faza urmăririi penale instrumentate în dosarul nr. 55D/P/2009, inculpatul V.Ș. a fost propus pentru arestare preventivă în baza temeiurilor prev de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., reținându-se pe de o parte că este cercetat pentru comiterea unei pluralități de infracțiuni
de trafic de persoane și trafic de minori, fapte de pericol social deosebit, iar, pe
de altă parte, că la data de 13 martie 2009, prin intermediul fiului său G.C.
, a remis martorelor M.E. și P.M. (mama părții vătămate P.M.C.) suma de 200 lei, pentru ca acestea să relateze
în favoarea sa, cu ocazia audierilor la procuror; aceste împrejurări au fost
reținute prin încheierea nr. 10 din 27 mai 2009 a Tribunalului Dolj, în care s-a
dispus arestarea preventivă a inculpatului V.Ș. în temeiul art. 143 C. proc. pen. coroborat cu art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. și art. 149 C. proc. pen.
Instanța de prim control judiciar a precizat că aceste împrejurări, dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, era necesar a fi analizate de prima instanță cu ocazia examinării probelor din dosar, pentru a putea aprecia
asupra realității aspectelor declarate de partea vătămată P.M. în cele
două faze procesuale, în condițiile în care această parte a dat declarații
contradictorii asupra situației de fapt, oferind explicații neverosimile pentru
retractarea acuzațiilor la adresa inculpatului.
S-a reținut totodată că martorele audiate (D., G., M. și V.) relatează că minora P.M. a locuit în Italia împreună cu inculpatul G.C. și separat de rudele sale, precum și că s-a prostituat în folosul inculpatului. S-a considerat că împrejurarea că, în faza cercetării judecătorești, martorele D.L. și V.A. au relatat că partea vătămată a plecat în Italia împreună cu acestea și cu numita G.B., fără a fi însoțite de inculpat, nu modifică situația de fapt din cauză, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta de a fi găzduit și exploatat, prin practicarea prostituției, pe partea vătămată P.M.
În consecință, s-a reținut că minora P.M. a ajuns în Italia ca urmare a discuțiilor purtate cu martorele menționate anterior, dar că a fost condusă la locuința inculpatului G.C., locuind împreună cu acesta, în folosul căruia s-a prostituat în perioada august 2008 - mai 2009, în acest sens urmând a fi reținută și declarația martorului S.E., care relatează că a cunoscut pe partea vătămată pe Internet și că aceasta s-a prezentat în sensul că are 16 ani, nu are ocupație și locuiește cu prietenul său „C."; iar împrejurarea că, în faza cercetării judecătorești (declarația de la fila 86), acest martor revine asupra unora dintre aspectele declarate la urmărirea penală - referitor la faptul că partea vătămată deținea actul de identitate când s-a mutat la martor, s-a apreciat că nu poate fi reținută că ar modifica situația de fapt, cât timp martorul oferă o explicație hilară asupra modificării declarației, respectiv că a citit și semnat declarația la urmărirea penală, dar nu a înțeles nimic din conținutul acesteia.
Față de aceste considerente, s-a constatat că, în cauză, este probată și infracțiunea de trafic de minori asupra părții vătămate P.M.C., în modalitatea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât traficarea minorei de către inculpat s-a realizat fără participarea celorlalte persoane reținute ca făptuitori (V.Ș. și V.D.), în condițiile anterior descrise, situație în care cererea de schimbare a încadrării juridice din apelul parchetului a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
inculpatul G.C. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 10 C. proc. pen., solicitând casarea în întregime a deciziei și trimiterea spre rejudecare la instanța de apel întrucât s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru o situație de fapt identică pe care prima instanță a avut-o în vedere la achitarea inculpatului, în baza aceluiași material probator, fără a fi audiată partea vătămată M.L.N., fără a se efectua cercetare judecătorească.
În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc. pen., s-a invocat faptul că decizia penală nu este motivată.
În subsidiar, recurentul inculpat a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. susținând că instanța de apel a făcut o greșită evaluare a probelor care a avut drept consecință condamnarea greșită a inculpatului întrucât, în ceea ce privește partea vătămată M.L.N., a fost condamnat V.Ș., tatăl inculpatului, iar cu privire la partea vătămată P.M.C. probele demonstrează că fapta nu există.
Totodată, în temeiul pct. 14 al art. 385 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat, precum și din oficiu în conformitate cu art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată următoarele
:
Potrivit efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 371 C. proc. pen., instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Analizând cauza din această perspectivă, se constată că instanța de apel a audiat inculpatul la termenul din 19 mai 2011, care a declarat sumar că menține declarațiile date în cauză atât la urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești.
La același termen de judecată din 19 mai 2011 a fost încuviințată audierea părților vătămate P.M.C. și M.L.N., fiind prorogată discutarea probei constând în reaudierea martorilor M.M. și P.M.
Din procesele verbale întocmite în executarea mandatelor de aducere a părților vătămate P.M.C. și M.L.N. a rezultat că acestea erau plecate în străinătate, iar la termenul din 8 decembrie 2011, instanța de apel a luat act de imposibilitatea obiectivă de administrare a probei constând în audierea părților vătămate.
De asemenea, la termenul de judecată din 8 decembrie 2011 a fost încuviințată reaudierea martorelor M.M. și P.M.
Fiind emise mandate de aducere pe numele celor două martore, pentru termenul din 26 ianuarie 2012, s-au întocmit de către organele de poliție procese verbale din care reiese că, în urma deplasării la domiciliul martorei M.M., aceasta „nu a fost găsită poarta de acces fiind încuiată", iar martora P.M. „era plecată la Craiova, la Spitalul nr. l, la tatăl său care este bolnav" (file 152, 153).
Ca urmare, s-a dispus emiterea unor mandate de aducere pentru următorul termen din 16 februarie 2012, pentru aceleași martore (fila 154), însă mandatele nu au fost executate și nici nu există dovada imposibilității aducerii lor la îndeplinire, motivată prin eventuale procese verbale ale organelor de poliție.
Din încheierea de ședință din 16 februarie 2012, nu rezultă care au fost motivele instanței de apel pentru care nu a mai administrat proba testimonială încuviințată (motivul procurorului și al avocatului inculpatului pentru care au renunțat la administrarea acestei probe - martorii nu mai locuiesc la domiciliile
cunoscute - nu este susținut cu actele dosarului). De altfel, din dosar rezultă că
pentru termenul din 16 februarie 2012, s-au emis mandate de aducere numai pentru
martora M.M. (file 156, 157), nu și pentru P.M.
Înalta Curte reține că, potrivit art. 378 C. proc. pen., instanța de apel verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel, iar în vederea
soluționării apelului, instanța poate da o nouă apreciere probelor administrate în
fața primei instanțe.
Însă, această dispoziție legală trebuie aplicată astfel încât să nu vină în contradicție cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului
privind dreptul la un proces echitabil, Convenția nedorind să garanteze drepturi
teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că atunci când o
instanță este sesizată cu soluționarea unei cauze în fapt și în drept, este învestită să analizeze în ansamblul ei problema vinovăției sau a nevinovăției, astfel că nu
poate din motive de echitate a procesului, să decidă asupra acestor probleme fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal de inculpat care susține că nu a comis fapta considerată infracțiune.
În cauza de față, aspectele pe care instanța de apel trebuia să le analizeze,
aveau un profund caracter faptic, de natură a impune, în vederea confirmării sau nu a hotărârii primei instanțe, o nouă apreciere a probelor, în mod particular a declarațiilor inculpatului și ale martorilor.
În acest caz trebuia stabilit dacă inculpatul a racolat partea vătămată M.L.N. prin promisiunea mincinoasă că o va lua în căsătorie, situație în care aceasta și-ar fi dat acordul de a merge în Italia, dacă între inculpat și V.Ș., tatăl său, a existat o înțelegere privind exploatarea sexuală a părții vătămate M.L.N., dacă partea vătămată P.M. a locuit cu inculpatul în Italia și s-a prostituat în folosul acestuia.
Pentru a se stabili acestea, era necesar ca audierea inculpatului G.C. să se realizeze detaliat, nefiind suficientă afirmația acestuia că își menține declarațiile anterioare. Această poziție procesuală nu echivalează cu lipsa de consimțământ a inculpatului de a da declarație, astfel că instanța de apel trebuia să manifeste rol activ în aflarea adevărului prin interogarea inculpatului.
Se mai constată că instanța de apel și-a bazat decizia pe o nouă interpretare a declarațiilor martorilor, fără a-i audia în mod direct. Fără îndoială, este dreptul acestei instanțe să interpreteze informațiile furnizate de
probe, dar nu este de neglijat faptul că inculpatul a fost găsit vinovat în baza
acelorași probe, care au fost suficiente pentru prima instanță să se îndoiască de temeinicia acuzațiilor și să pronunțe achitarea acestuia.
Declarațiile contradictorii ale martorilor, făcute la urmărirea penală și în
timpul cercetării judecătorești, în primă instanță, se impuneau a fi clarificate.
Astfel, dacă în faza de urmărire penală, martora M.I. a declarat că partea vătămată M.L.N. s-a căsătorit cu inculpatul și au plecat în Italia unde a aflat că se prostituează în beneficiul tatălui acestuia, în fața primei instanțe a susținut că partea vătămată nu a fost prezentă când inculpatul a venit la ea acasă împreună cu un bărbat mai înalt decât inculpatul și mai în vârstă, împreună cu două fete, precizând totodată că nici nu i se mai pare că unul din acei bărbați ar fi inculpatul.
Martora V.A.M. a relatat în primă instanță că între partea vătămată M.L.N. și inculpat nu a fost vorba de vreo căsătorie,
că au plecat în Italia prin intermediul firmei A. și că a văzut-o pe partea
vătămată P.M. în Italia, dar nu a discutat cu acesta, în timp ce la
urmărire penală a menționat că verișoara sa M.L. i l-a prezentat pe
inculpat ca fiind viitorul ei soț, că au plecat în Italia fiind transportate de
V.Ș., unde s-au prostituat în beneficiul acestuia, acolo fiind și P.M.
, care se prostitua și ea, aceasta locuind cu inculpatul G. (V.)
C.
Fiind audiată în timpul urmăririi penale, martora G.L.F. a precizat că, în Italia, P.M. s-a prostituat, iar toți banii obținuți „la stradă", îi dădea inculpatului, cu care locuia, spre deosebire de declarația din fața primei instanțe unde a arătat că nu știe dacă P.M.
„ar fi ieșit la stradă", cu cine locuia și nici dacă a plătit bani cuiva.
Prin depoziția făcută în faza de urmărire penală, martora D.I.T. a susținut că partea vătămată M.L.N. i-a spus că s-a măritat cu inculpatul și că a fost acasă la bunica părții vătămate, unde a fost invitată de M.I. pentru acest eveniment, că a plecat în Italia împreună cu partea vătămată și cu V.A. cu un autoturism condus de tatăl inculpatului, V.Ș., unde s-au prostituat și au dat câte 200 euro „pentru locul de la stradă", că P.M. a locuit în Italia cu inculpatul G.C. și că și aceasta ieșea „la stradă". Diferit de aceste afirmații, în primă instanță, această martoră a arătat că nu a fost prezentă în curtea bunicii părții vătămate M. când aceasta a fost acolo împreună cu inculpatul, a plecat în Italia cu partea vătămată M. și V.A., prin agenția A., că nu a văzut-o pe P.M., ieșind la stradă", în Italia, că partea vătămată M. și-a exprimat dorința de a se prostitua și că au dat câte 200 euro pe săptămână, unei fete Măria.
Având în vedere cele de mai sus, se va trimite cauza spre rejudecare,
urmând ca instanța de apel, în virtutea efectului devolutiv integral, în fapt și în
drept, a căii de atac a apelului, să audieze inculpatul G.C., în detaliu, cu privire la acuzațiile aduse.
Vor fi audiate martorele M.M. și P.M.
Totodată, în virtutea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la garantarea dreptului la apărare vor fi audiate martorele M.I., V.A.M., G.L.F. și D.I.T.,
care, potrivit acuzării, au perceput nemijlocit momente ale acțiunilor de natură presupus penală ale inculpatului și ale căror afirmații, contradictorii, făcute în cele două faze ale procesului, se impun a fi lămurite prin reaudiere, în scopul aflării adevărului.
Se va verifica dacă partea vătămată M.L.N. a revenit în țară, fiind necesar a i se lua declarație, față de împrejurarea că nu fost audiată în niciuna din fazele acestui proces penal.
Instanța de recurs consideră că se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prin condamnarea inculpatului G.C., după achitarea sa de către prima instanță, în condițiile în care acesta nu a recunoscut nici una din învinuirile aduse, iar cu excepția unor motive de imposibilitate a audierii părților vătămate, nu există nici o justificare pentru care nu s-au verificat acuzațiile aduse, în mod nemijlocit de către instanța de apel, prin readministrarea probelor relevante în acuzare și apărare, cu atât mai mult cu cât s-au încuviințat probe care, apoi, nemotivat, nu au mai fost administrate, situație despre care, înalta Curte consideră că se circumscrie cazului de recurs prev. de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., conform cu care hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Față de împrejurarea că este întemeiat motivul de recurs prev. de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., care s-a impus a fi analizat cu prioritate întrucât presupune trimiterea cauzei spre rejudecare, firesc, nu se mai justifică analiza celorlalte cazuri de casare invocate de inculpat.
Pentru considerentele expuse,
înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 45 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de 50 lei, pentru inculpat și de câte 50 lei pentru fiecare parte vătămată, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 45 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de 50 lei, pentru inculpat și de câte 50 lei pentru fiecare parte vătămată, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013.