ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 548/A din 25 mai 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 120 din 21 iunie 2017, Tribunalul Vâlcea a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel cum a fost reținută în actul de sesizare pentru inculpații A.,C. și B..

Prima instanță a dispus achitarea inculpaților D., B., E. și C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de "conflict de interese", faptă prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 301 alin. (1) din C. pen. și A. pentru săvârșirea infracțiunii "conflict de interese", prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 din C. pen.

Prin aceeași sentință inculpații D., A., C., E. și B. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), executarea pedepselor aplicate fiind suspendată sub supraveghere.

Pe latură civilă, inculpații D., A.,C., B. și E. au fost obligați în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel, județul Vâlcea, la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea a sumei de 835.948,42 RON, reprezentând sprijin pe suprafață aferentă campaniilor 2010 și 2011 și a sumei de 478.522,51 RON, reprezentând sprijin pe suprafață aferent campaniei 2012.

În temeiul art. 404 din C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente prin Ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii nr. x/2012 din 5 martie 2014, Ordonanța nr. 129/P/2012 din 14 martie 2014, Ordonanța nr. 129/P/2012 din 24 martie 2014.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare acordării subvențiilor, cu privire la dreptul de concesiune/arendare asupra terenurilor ce au făcut obiectul Contractelor de concesiune, respectiv arendare nr. 1088 din 22 aprilie 2010 și desființarea Contractului de concesionare nr. x din 22 aprilie 2010, Contractului de arendare nr. x din 22 aprilie 2010 și Declarațiilor înregistrate la APIA Vâlcea sub nr. VL-32884 din 5 ianuarie 2011 (întocmită la data de 20 aprilie 2010 de către inculpatul D.), nr. VL-32884 din 5 ianuarie 2011 (întocmită la data de 05 aprilie 2011 de către inculpatul D.), nr. VL-72363 din 12 septembrie 2012 și nr. 30429 din 16 iulie 2010 (întocmită la data de 22 aprilie 2010 de către inculpatul D.). În temeiul art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând cele expuse în rechizitoriu, în coroborare cu probatoriul administrat și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de fond a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în calitate de autor, respectiv complici, a infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea - credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", în formă continuată, faptă prev. de art. 18 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în concurs cu infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, faptă prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpați având în vedere Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care în soluționarea unui recurs în interesul legii a decis că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și art. 215 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) și (2) și art. 306 din C. pen., fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă".

Din probele administrate în cauză și necontestate, instanța de fond a reținut, că la data de 22 aprilie 2010 la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Vâlcea a fost depusă de către reprezentantul G. Sălătrucel, județul Vâlcea, cererea unică de plată nr. x din 22 aprilie 2010, prin care s-a solicitat finanțare pentru suprafața de 319,14 ha teren, din schemele de sprijin SAPS, zone defavorizate din punct de vedere natural și H..

Cererea în cauză a fost întocmită și depusă de către inculpatul D., care la data săvârșirii faptelor avea atât calitatea de vicepreședinte în cadrul Asociației, cât și de viceprimar al primăriei Sălătrucel și a reprezentat asociația la APIA, în baza unei împuterniciri scrise, emise de inculpatul A., președintele al Asociației și totodată primar al comunei Sălătrucel. La dosarul cererii de plată, între alte documente, a fost depus și contractul de concesionare înregistrat la Primăria com. Sălătrucel, jud. Vâlcea, cu nr. 1088 din 22 aprilie 2010, acest act fiind semnat de către primarul A., secretarul comunei B. și de J. Ion căruia i s-a atribuit funcția de contabil, din partea Primăriei com. Sălătrucel, jud. Vâlcea, iar din partea G. Sălătrucel de către vicepreședintele D. (totodată viceprimar al comunei) și secretarul C. (acesta deținea atât funcția de consilier local al comunei Sălătrucel al județului Vâlcea, cât și cea de agent veterinar în cadrul aceleiași Unități Administrativ Teritoriale Comunale).

Contractul avea ca obiect concesionarea unei suprafețe de teren, respectiv 320 ha pășune deținute de com. Sălătrucel pe un termen de 10 ani, cu precizarea că termenul de 10 ani este menționat ca începând cu data de 01 ianuarie 2010 până la 31 decembrie 2020, rezultând efectul retroactiv al perioadei de concesionare față de data de 22 aprilie 2010 la care a fost înregistrat acest contract sub nr. x la Primăria com. Sălătrucel, jud. Vâlcea. Contractul de concesionare a fost înregistrat la APIA Vâlcea sub nr. x/23.11.2010.

Urmare a verificărilor efectuate, prin Decizia nr. x din 21 februarie 2011, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a stabilit acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2010 și în urma calculului pentru plata ZMD, P1 și P2 prin Decizia D3166450 din 26 iulie 2011, s-au stabilit diferențe comparativ cu decizia nr. x/21.02.2011, respectiv plăți compensatorii pentru zona locală defavorizată, plăți pentru H., Pachet 1 (pajiști cu înaltă valoare comunală) și plăți pentru H. - Pachet 2 (practici agricole tradiționale).

Conform celor două decizii F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel a primit de la APIA - Centrul județean Vâlcea următoarele sume: SAPS - 90320,38 RON, ZMD -77797,14lei, Pachet H. 1-148.161,61 RON și Pachet H. 2 - 69.301,40 RON, total de 385.580,52 RON. Suprafața totală declarată a fost de 320 ha, iar suprafața determinată pentru plată a fost stabilită la 306,21 ha, pentru care fermierul a primit suma totală de 385.580,52 RON (90.320.38 RON - SAPS și 295.260,15 RON - ZMD și Pachet H.).

În anul 2011, inculpatul D. a formulat o altă cerere unică de plată pe suprafață la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Vâlcea, cererea fiind înregistrată la această instituție sub nr. x din 5 aprilie 2011. La această cerere, inculpatul a anexat aceleași documente ca și la cererea formulată în anul 2010 mai puțin declarația privind transmiterea/preluarea dreptului de proprietate/folosință asupra unei/unor parcele din declarația de suprafață pentru care s-au solicitat plăți pentru H.. Totodată, a mai fost depusă o declarație înregistrată al APIA Vâlcea sub nr. x din 5 ianuarie 2011, datată 5 aprilie 2011 și semnată de inculpatul D.. Cu privire la declarația membrilor asociației care sunt de acord ca D. să îi reprezinte pentru a depune la APIA cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2011, din examinarea acesteia rezultă că în tabelul de pe această declarație sunt menționați tot un număr de 8 cetățeni deținători de animale cu precizarea că pe acest tabel nu mai apar crescătorii de animale K. și L., în schimb apărând crescătorii de animale M. și N..

În baza verificărilor efectuate cât și a controalelor pe teren, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Vâlcea a stabilit pentru beneficiarul F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel suma totală de 450.367,9 RON reprezentând sprijin pe suprafață din care suma de care 406.998,97 RON din fonduri europene și 43.368,93 RON fonduri din bugetul național.

La data de 14 martie 2012, inculpatul D. a depus la APIA - Centrul Județean Vâlcea, cererea unică de plată pe suprafață pe anul 2012, aceasta fiind înregistrată sub nr. x din 14 martie 2012, având de această dată anexate printre alte documente și Contractul de arendare nr. x din 22 aprilie 2010 (înregistrat sub nr. x din 22 aprilie 2010), solicitare în urma căreia F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel, județul Vâlcea, a beneficiat în mod necuvenit de sprijin financiar în valoare totală de 478.522,51 RON, din care 435.153,58 RON din fonduri europene și 43.368,93 RON din bugetul național.

Atât din cuprinsul respectivelor contracte de concesionare/arendare,care poartă semnăturile inculpaților, cât și din declarațiile date de către inculpați în faza de urmărire penală sau de judecată, rezultă fără nicio îndoială că aceștia,în deplină cunoștință de cauză și în conivență,au acționat pentru obținerea de sprijin financiar de la APIA, din fonduri europene și naționale, pentru G. Sălătrucel.

Conform art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, a menționat instanța de fond, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafață (SAPS) pot fi, "persoane fizice și/sau juridice care exploatează terenuri agricole pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați, administratori în cadrul asociaților în participațiune, locatari sau altele asemenea".

Conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, a arătat prima instanță, solicitanții menționați anterior au obligația să fie înscriși în Registrul fermierilor administrat de către A.P.I.A, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: a. să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha. Iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha; b. să declare toate parcelele agricole; c. să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor; d. să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plăților; e. să respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației; f. să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

În legătură cu primul aspect, prevăzut la lit. a), s) - a precizat că noțiunea de teren agricol cuprinde următoarele categorii de folosință: teren arabil destinat cultivării pentru producția de cereale, plante industriale, legume, fructe, etc.; pajiști permanente, respectiv pășuni și fânețe, utilizate pentru pășunatul animalelor sau pentru producția de furaje; vii și pepiniere viticole; culturi permanente; grădini familiale.

Pentru cerința prevăzută la punctul f, prin Ordinul M.A.D.R nr. 246 din 23 aprilie 2008, s-a detaliat noțiunea de "documente doveditoare ale dreptului de folosință și utilizare a terenului" și astfel, la art. 4 alin. (1), s-a statuat că documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată și alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din Registrul Agricol.

Așadar, din interpretarea textelor de lege rezultă, că o persoană fizică sau juridică putea formula o cerere de plată pentru Schemele de Sprijin pe Suprafață doar în condițiile în care era fermier și utilizator de terenuri agricole, în baza unor documente perfect valabile, identificate în cererea de plată depusă la APIA.

Conform dispozițiilor art. 23 și 36 din Legea nr. 215/2001 privind Administrația Publică Locală atribuția de a hotărî darea în administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publică a comunei aparține Consiliului Local,acesta hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate a comunei, orașului sau municipiului în condițiile legii.

Ignorând aceste dispoziții, de a căror necunoaștere nu se pot prevala, având în vedere și funcțiile pe care le ocupau în cadrul Primăriei sau Consiliului Local,instanța de fond a reținut că inculpații au procedat pentru a obține fondurile de la APIA pentru F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel, la încheierea între Primăria Sălătrucel și asociația respectivă a două contracte, de concesionare, respectiv arendare, J. participând numai la încheierea celui de concesionare, având ca obiect concesionarea, respectiv arendarea suprafeței de 320 hectare de pășune de către primărie în favoarea asociației,contracte pe care, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul D.,ca reprezentant al asociației, le-a prezentat la Apia,în vederea soluționării cererii unice de plată.

S-a reținut că, în mod evident, prezentarea unor astfel de contracte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 78/2000, documentele fiind inexacte, iar fapta a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel neavând dreptul de a obține aceste fonduri în condițiile în care nu era titular al dreptului de concesiune sau arendare ce i-ar fi oferit vocația la obținerea unor astfel de fonduri,inculpatul cunoscând acest aspect.

Prin statutul asociației la capitolul IV "dobândirea și pierderea calității de asociat" se prevede modalitatea de dobândire și pierdere a calității de asociat.

În speță, în opinia instanței de fond, nu au nici un fel de relevanță aspectele invocate de către inculpați în apărare,în sensul că au acționat conform celor ce le-au fost prezentate sau solicitate de către reprezentanți ai APIA, în sensul că aceștia i-au asigurat că demersurile lor sunt legale, neavând importanță, dat fiind cadrul procesual cu care a fost învestită instanța, dacă hotărârea comiterii infracțiunii a aparținut inculpaților sau aceștia au fost determinați în vreun fel de către alte persoane, inclusiv I., să ia respectiva hotărâre. De asemenea, nu prezintă relevanță juridică dacă conținutul contractelor a fost conceput de către inculpați sau acesta a fost preluat după alte modele, disponibile pe internet sau faptul că au conceput mai multe contracte, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință sub forma concesionării, arendării sau închirierii, din care reprezentanții APIA au ales pe cel corespunzător, în condițiile în care oricare dintre acestea menționa în mod mincinos transferul dreptului de folosință în favoarea G., culpa inculpaților, în aceste condiții, fiind exclusă, prezentarea și folosirea respectivelor contracte fiind efectuată fără nicio îndoială, cu rea credință, în deplină cunoștință de cauză.

Date fiind cele de mai sus, instanța de fond a apreciat, că fapta inculpatului D., care în baza aceleiași rezoluții infracționale a folosit și prezentat cu rea credință la APIA - Centrul Județean Vâlcea, Contractul de concesionare nr. x din 22 aprilie 2010, în campaniile anilor 2010 - 2011, Contractul de arendare nr. x din 22 aprilie 2010 (înregistrat sub nr. x din 22 aprilie 2010 atât la Consiliul Local Sălătrucel, cât și la Primăria comunei Sălătrucel, județul Vâlcea), în campania anului 2012, acte întocmite în condiții frauduloase și cu date nereale, sub o falsă aparență de legalitate, doar pentru a se face dovada folosinței suprafeței pentru care s-au solicitat plăți, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Local Sălătrucel și în situația unui conflict de interese, cât și declarații inexacte sau incomplete, cu privire la folosința efectivă a unor suprafețe de teren de către F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel, județul Vâlcea, având drept rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene în sumă totală de 1.188.589,76 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", în formă continuată, faptă prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).

Acțiunile celorlalți inculpați, constând în semnarea contractelor menționate și în urma discuțiilor purtate cu inculpatul D., în întărirea hotărârii acestuia de a folosi și prezenta la APIA,în vederea soluționării favorabile a cererii G. Sălătrucel de acordare a subvențiilor din fonduri europene pentru campaniile din anii 2010 - 2012 (J. participând doar la cele din anii 2010, 2011), reprezintă în mod cert acte de complicitate, atât materială, cât și morală la săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în formă continuată, faptul că semnătura de pe contractul de concesiune din dreptul numelui inculpatei B. nu ar fi fost efectuată de către aceasta, ci de către I., neavând relevanță sub aspectul stabilirii participației, din declarațiile inculpaților, în special Drăghici și D., dar și din circumstanțele desfășurării evenimentelor, rezultând că această inculpată a participat activ la discuțiile privind încheierea contractelor și prezentarea acestora la APIA de către inculpatul D., prin acțiunile sale înlesnind și ajutând cu intenție pe acest inculpat la săvârșirea infracțiunii prev.de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește fapta inculpatului A., instanța de fond a constatat că, în calitate de primar al comunei Sălătrucel, județul Vâlcea, în contextul încheierii și derulării în campaniile anilor 2010, 2011 și 2012 a Contractului de concesionare nr. x din 22 aprilie 2010 și a Contractului de arendare nr. x din 22 aprilie 2010 (înregistrat sub nr. x/22 aprilie 2010 atât la Consiliul Local Sălătrucel, cât și la Primăria comunei Sălătrucel, județul Vâlcea), a îndeplinit acte și a participat la luarea unor decizii prin care s-au realizat atât direct, cât și indirect foloase materiale G. Sălătrucel, județul Vâlcea, în cadrul căreia deținea funcția de președinte, aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, faptă prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen. În speță, a apreciat instanța de fond, că nu s-a pretins și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul a beneficiat de foloase, de orice natură, din partea G. Sălătrucel, județul Vâlcea, astfel încât fapta sa, constând în faptul că a îndeplinit acte și a participat la luarea unor decizii prin care s-au realizat atât direct, cât și indirect foloase materiale G. Sălătrucel, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 301 alin. (1) din C. pen. și prin urmare, având în vedere că nu a săvârșit respectiva faptă incriminată de norma penală, s-a dispus achitarea sa, cu consecința achitării și a celorlalți inculpați cu privire la această infracțiune, având în vedere trimiterea lor în judecată pentru participație în calitate de complici la comiterea acestei infracțiuni.

De asemenea, a apreciat instanța de fond, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., săvârșită de I., constând în aceea că în calitate de primar al com. Sălătrucel, jud. Vâlcea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit și semnat "pro causa", Adresa nr. x din 28 martie 2013, în cuprinsul căreia a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, menționând în mod nereal faptul că în evidențele primăriei nu există niciun contract de concesionare încheiat cu F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel și că în evidențele contabile și la APIA - Centrul Județean Vâlcea s-ar fi înregistrat doar contractul de arendare, în realitate, fiind întocmit și utilizat în campaniile anilor 2010 și 2011, în mod fraudulos, Contractul de concesionare nr. x din 22 aprilie 2010,din lecturarea adresei menționate s-a constatat că inculpatul a afirmat că în evidențele primăriei nu au niciun contract de concesionare încheiat între F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel și Primăria Sălătrucel,ori,în condițiile în care nu s-a dovedit contrariul, respectiv existența în evidențele primăriei a respectivului contract, nu se poate susține că răspunsul formulat în acest sens ar reprezenta atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, faptul că la APIA a fost înregistrat un asemenea contract neavând relevanță, din moment ce în evidențele primăriei nu apare ca înregistrat, afirmația inculpatului referindu-se strict la acest aspect.

Totodată, menționarea contractului care ar fi fost înregistrat la APIA de către F., Ovine, Porcine și Albine Sălătrucel și Primăria Sălătrucel nu făcea parte din atribuțiile de serviciu ale inculpatului și drept urmare, având în vedere cele expuse, s-a dispus achitarea inculpatului și cu privire la comiterea acestei infracțiuni, cu consecința achitării și în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, dată fiind inexistența condiției falsității înscrisului folosit.

La stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre inculpați, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, ținându-se cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, dar și de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, nefiind dovedit că inculpații au beneficiat de sumele acordate Asociației crescătorilor de animale, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, motiv pentru care pedepsele au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, aceste aspecte și îndeplinirea condițiilor prev.de art. 91 din C. pen. contribuind la aprecierea instanței că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea efectivă a acestora, dispunându-se în acest sens suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.

Având în vedere cele expuse, s-a menționat că este cert că infracțiunile comise de către inculpați au produs un prejudiciu material părții civile, între faptele acestora și prejudiciu existând legătură directă de cauzalitate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile legii civil, aceștia au fost obligați la repararea în totalitate a prejudiciului material cauzat, în funcție de participația fiecăruia, J. neparticipând la executarea actelor materiale ce formează conținutul constitutiv al infracțiunii continuate în anul 2012, în vederea garantării achitării prejudiciului și cheltuielilor judiciare fiind menținute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente prin Ordonanța de luare a măsurilor asigurătorii nr. x/2012 din 5 martie 2014, Ordonanța nr. 129/P/2012 din 14 martie 2014, Ordonanța nr. 129/P/2012 din 24 martie 2014 și totodată dispunându-se restabilirea situației anterioare acordării subvențiilor,cu privire la dreptul de concesiune/arendare asupra terenurilor ce au făcut obiectul contractelor de concesiune, respectiv arendare nr. 1088 din 22 aprilie 2010 și desființarea Contractului de concesionare nr. x din 22 aprilie 2010, Contractului de arendare nr. x din 22 aprilie 2010 și declarațiilor înregistrate la APIA Vâlcea sub nr. VL-32884 din 5 ianuarie 2011 (întocmită la data de 20 aprilie 2010 de către inculpatul D.), nr. VL-32884 din 5 ianuarie 2011 (întocmită la data de 5 aprilie 2011 de către inculpatul D.), nr. VL-72363 din 12 septembrie 2012 și nr. 30429 din 16 iulie 2010 (întocmită la data de 22 aprilie 2010 de către inculpatul D.).

Împotriva Sentinței penale nr. 120 din 21 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații D., A., C., B. și E.

Prin Decizia nr. 548/A din 25 mai 2018, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații: D., A., C., B. și E., a desființat, în parte, sentința penală și rejudecând a dispus condamnarea inculpaților D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 301 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. și a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 din Legea nr. 78/2000 și la aplicarea tratamentului sancționator corespunzător concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă fiind suspendată sub supraveghere.

S-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedepsele de:- 1 an și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. -1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 323 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, în total pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a anulat Adresa nr. x din 28 februarie 2013 eliberată de Primăria Comunei Sălătrucel, județul Vâlcea.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 luni, în total pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. S-au menținut dispozițiile art. 91 din C. pen. cu toate măsurile de supraveghere și obligațiile corelative, inclusiv termenul de supraveghere de 3 ani, cu excepția interdicției de a părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

S-a înlăturat condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infr. prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 luni, în total pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. S-au menținut dispozițiile art. 91 din C. pen. cu toate măsurile de supraveghere și obligațiile corelative, inclusiv termenul de supraveghere de 3 ani, cu excepția interdicției de a părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 luni, în total pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

S-au menținut dispozițiile art. 91 din C. pen. cu toate măsurile de supraveghere și obligațiile corelative, inclusiv termenul de supraveghere de 2 ani, cu excepția interdicției de a părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin deciziei.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de control judiciar, nu a fost administrată proba testimonială solicitată de către parchet și nici nu s-a impus din oficiu, avându-se în vedere dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., care statuează că "instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare", or, în prezenta cauză, achitarea inculpaților de către instanța de fond s-a fundamentat exclusiv, pe interpretarea înscrisurilor atașate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în materie, apreciindu-se că depozițiile martorilor nu au niciun fel de relevanță asupra îndeplinirii condițiilor cerute de lege, pentru existența infracțiunilor sub aspectul cărora s-a dispus achitarea inculpaților.

S-a precizat că, în urma schimbării încadrării juridice a faptelor, conform art. 386 din C. proc. pen., instanța de fond a atribuit calitatea de autori ai infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. inculpaților A., C., B. și E., în condițiile în care participația concretă a acestora la faptele comise de către inculpatul D., îmbracă forma complicității prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., însă această neregularitate procesuală nu este de natură să determine desființarea cu trimitere a sentinței și dispunerea rejudecării de către instanța de fond, nefiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. "atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare".

Astfel, toți cei 5 inculpați au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în forma autoratului, ceea ce denotă că instanța de fond s-a pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina lor, neavând nicio relevanță procesuală sub aspectul dispozițiilor legale invocate de către apelanții-inculpați, faptul că patru dintre inculpați au calitatea de complice, iar nu de autori. În considerentele sentinței, s-a făcut o analiză judicioasă a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciindu-se legal, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., sub aspectul tipicității obiective și subiective.

S-a reținut că F., Ovine, Porcine și Albine a fost constituită în baza prevederilor O.G. nr. 26/2000, ca urmare a exprimării voinței de asociere a unui număr de 3 membri fondatori, A., C. și D., conform actului constitutiv autentificat prin Încheierea nr. 961 din 22 iulie 2003 a Biroului Notarului Public "O.", iar prin Sentința civilă nr. 802 din 22 august 2003, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în Dosarul civil nr. x/2003, i s-a acordat personalitate juridică și s-a dispus înscrierea asociației în registrul special al instanței. Prin actul constitutiv s-au stabilit organele de conducere, administrare și control ale asociației, în sensul că adunarea generală este compusă din totalitatea membrilor fondatori, comitetul de conducere este compus din A. - președinte, D. - vicepreședinte și C. - secretar, cenzor fiind J.

La data de 19 martie 2010, inculpatul D., în calitate de vicepreședinte al asociației, a formulat o cerere către primarul comunei Sălătrucel, inculpatul A., în care a solicitat aprobarea încheierii unui contract de închiriere sau arendare, pentru pășunea comunală - domeniul privat al comunei Sălătrucel, pentru a beneficia de subvenții de la APIA, cererea fiind rezolvată de către inculpatul A., în sensul că "se aprobă încheierea contractului de arendare pe maxim 10 ani, deoarece în perspectivă se vor constitui asociații pe sate", cererea fiind înregistrată la registratura Primăriei Sălătrucel, sub nr. x din 19 martie 2010. Sub aspectul funcțiilor pe care le-au îndeplinit inculpații în cadrul primăriei și asociației, A. avea atât calitatea de primar, cât și de președinte al asociației, D. de viceprimar și de vicepreședinte al asociației, C., consilier local și agent veterinar, respectiv secretarul asociației, B. de secretar al primăriei și E. de contabil în cadrul primăriei și cenzor al asociației.

Instanța de control judiciar a apreciat că în considerentele sentinței s-a făcut o analiză exhaustivă a activității infracționale desfășurată de către inculpați, asupra căreia nu s-a mai insistat de către instanța de control judiciar, cert fiind că, au fost folosite și prezentate cu rea-credință de către inculpatul D. și cu complicitatea celorlalți 4 inculpați, Contractul de concesionare nr. 1088 din 22 aprilie 2010, în campaniile anilor 2010 - 2011 și Contractul de arendare nr. 1 din 22 aprilie 2010, în campania anului 2012, cât și declarații inexacte sau incomplete, cu privire la folosința efectivă a unor suprafețe de teren de către asociație, a fost obținută pe nedrept de la APIA Vâlcea suma totală de 1.188.589,76 RON, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., așa cum, judicios, a reținut și instanța de fond, dar care a stabilit participația tuturor inculpaților, în calitate de autori, deși numai inculpatul D. a comis actele materiale componente ale infracțiunii continuate în această calitate, ceilalți 4 inculpați având diferite participații concrete sub forma complicității.

S-a reținut că atât contractul de arendare, cât și de concesionare, au fost întocmite în scop patrimonial, atât în interesul asociației, cât și în interesul personal al inculpaților, cu referire expresă la inculpatul P., care, în calitate de primar a semnat contractele, dar fiind implicat patrimonial, și în cadrul asociației, în calitate de membru fondator și președinte al acesteia, contribuind cu sume de bani alături de inculpații D. și C., la constituirea patrimoniului asociației și beneficiind în comun din majorarea patrimoniului cu sumele reprezentând subvenții APIA și obținute în condițiile frauduloase expuse anterior. Un astfel de caracter fraudulos îl au nu numai cele două contracte, cât și declarațiile pe proprie răspundere formulate de către inculpatul D., cu privire la care s-a susținut că ar fi fost formulate de către membri ai asociației, pe care acesta ar fi fost desemnat să-i reprezinte, să depună la APIA cererile unice de plată pe suprafață, conform unui tabel cu presupuși membri, care ar deține un anumit număr de animale, respectiv ovine și bovine și utilizează suprafețe de teren, aspecte nereale, în condițiile în care respectivele persoane nu utilizau suprafețele de teren ce au făcut obiectul celor două contracte sau nu au fost înscrise pe bază de adeziune la asociație. Contractele au fost întocmite sub o falsă prezumție de legalitate, pentru a crea aparența dovedirii îndeplinirii criteriilor de eligibilitate și a avut ca scop intrinsec, obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, ori în numele ei, de către asociație, în campaniile anilor 2010 - 2011 și 2012, în contextul în care suprafețele de teren nu au fost efectiv predate asociației, ci au fost întocmite pur formal pentru a fi utilizate la accesarea de fonduri europene.

Referitor la infracțiunea de conflict de interes prevăzută de art. 301 alin. (1) din C. pen., s-a reținut de către instanța de fond, că nu s-a pretins și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul A. ar fi beneficiat de foloase de orice natură din partea asociației, motiv pentru care, fapta sa constând în aceea că a îndeplinit acte și a participat la luarea unor decizii, prin care s-au realizat atât direct cât și indirect foloase materiale asociației, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii respective, dispunându-se achitarea sa, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., și, implicit, a celorlalți inculpați trimiși în judecată în calitate de complici.

Instanța de apel a reținut că, în contextul în care, inițiativa constituirii asociației a aparținut inculpatului A., care a avut calitatea de președinte al comitetului de conducere, iar contractele de arendare și concesiune a suprafeței de 320 ha., teren cu destinația de pășune, au fost semnate în numele unității administrativ-teritoriale a Comunei Sălătrucel, județul Vâlcea, tot de către inculpatul A., în calitate de primar al localității, deși acesta avea cunoștință că o astfel de atribuție revenea, exclusiv, Consiliului Local Sălătrucel, încălcând dispozițiile art. 36 și art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, obținând un folos patrimonial pentru asociația pe care o conducea și, implicit, pentru sine, întrucât a beneficiat de majorarea patrimoniului asociației cu sume mari de bani cu titlu de subvenții APIA (la momentul înființării asociației contribuind cu sume de bani alături de inculpații D. și C. la constituirea patrimoniului acesteia), în cauză este întrunită tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., în modalitatea normativă constând în "fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii, prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru sine".

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că se menționează în considerentele sentinței, că inculpatul A., în calitate de primar al comunei Sălătrucel, a menționat în cuprinsul adresei nr. x din 28 februarie 2013, că în evidențele primăriei nu există niciun contract de concesionare încheiat între asociație și Primăria Sălătrucel, iar în condițiile în care nu s-a dovedit contrariul, respectiv existența în evidențele primăriei a respectivului contract, nu se poate susține că răspunsul formulat în sensul respectiv ar reprezenta atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, faptul că la APIA a fost înregistrat un asemenea contract, neavând relevanță, din moment ce în evidențele primăriei nu apare ca înregistrat, iar menționarea contractului, care ar fi fost înregistrat la APIA de către asociație, nu făcea parte din atribuțiile de serviciu ale acestuia, motiv pentru care, instanța de fond a dispus achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) din C. proc. pen., atât pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cât și pentru cea de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

Avându-se în vedere că respectivul contract de concesionare, despre care cu certitudine inculpatul avea cunoștință, în contextul în care l-a semnat personal, având interesele patrimoniale expuse anterior, relativ la întocmirea contractului între primărie și asociație, a fost înregistrat la registratura Primăriei Comunei Sălătrucel, sub nr. x din 22 aprilie 2010, adresa din 28 februarie 2013, eliberată de către primăria respectivă și semnată de către primar, cuprinde mențiuni nereale, în sensul că în evidențele primăriei nu există niciun contract de concesionare încheiat cu asociația, situație faptică în raport de care sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual sub aspectul laturii obiective și subiective și, implicit, și ale infracțiunii prev. de art. 323 din C. pen., în condițiile în care adresa în cauză a fost utilizată pe parcursul derulării procedurilor judiciare specifice, inculpatul A. având intenția să-și ușureze situația juridică prin întocmirea adresei în cuprinsul căreia a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Inculpatul, fiind primar al comunei Sălătrucel, avea la data săvârșirii faptei, calitatea de funcționar public, în raport de care îndeplinește condițiile normative ale subiectului activ al infracțiunii de fals intelectual, iar adresa eliberată de primărie și semnată de inculpat este un înscris oficial, întrucât emană de la o instituție publică.

În continuare, s-a reținut că, deși inculpata B., în calitate de secretar al primăriei, a avut cunoștință de întocmirea cu încălcarea dispozițiilor legale și în scop fraudulos a celor două contracte de arendare și concesiune, nu a informat Consiliul Local și instituția Prefectului Județului Vâlcea, așa cum avea obligația legală cu privire la darea în folosință către asociație a suprafeței de 320 ha, ambele contracte fiind înregistrate în evidențele primăriei sub nr. x din 22 aprilie 2010, în raport de prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, avea obligația să convoace în scris consiliul local cu cel puțin 5 zile înainte de ședințele ordinare și cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare, respectiv să pună la dispoziția consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi, deși avea cunoștință de cererea formulată de către inculpatul D., având ca obiect închirierea, arendarea sau concesionarea suprafeței de 320 ha. teren, prin atitudinea sa conferindu-le celor două contracte o aparență de legalitate și înlesnind obținerea pe nedrept de către asociație de fonduri de la APIA.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut, judicios, că împrejurarea privind semnătura de pe contractul de concesiune din dreptul numelui inculpatei B. nu ar fi fost efectuată de către aceasta, ci de către inculpatul A., nu are relevanță sub aspectul participației penale, în contextul în care, din declarațiile inculpaților, în special A. și D., dar și din circumstanțele desfășurării evenimentelor, reiese că inculpata a participat activ la discuțiile privind încheierea contractelor și prezentarea acestora la APIA de către inculpatul D., prin acțiunile sale înlesnind și ajutând cu intenție pe acest inculpat la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Susținerea inculpaților că, darea în folosință a suprafeței de teren către asociație s-a datorat nu relei-credințe, ci ignorării necesității trecerii cererii formulate de către inculpatul D., prin Consiliul Local Sălătrucel, faptele lor fiind comise din culpă, iar nu cu intenție, nu se fundamentează pe situația de fapt reținută în cauză, în condițiile în care aceștia aveau un interes personal, inclusiv de natură patrimonială, ca acel contract de concesiune să-și producă efectele juridice și asociația în care îndeplineau diferite funcții să obțină sume mari de bani, cu titlu de subvenție.

Sub aspectul participației în forma complicității, s-a apreciat că se impune condiția calității de funcționar public numai subiectului activ al infracțiunii, ca autor, neavând relevanță, relativ la cerințele elementului material al laturii obiective, dacă sprijinul material sau moral a fost acordat de către o persoană care nu a avut calitatea de funcționar public, cum este cazul inculpatului C., personal contractual ca agent veterinar.

În cauză, s-a constatat că nu sunt incidente Decizia Curții Constituționale nr. 603/2015 și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2017 (HP), cu referire la dezincriminarea faptei de conflict de interese, ca urmare a declarării neconstituționale a sintagmei "raporturi comerciale" din cuprinsul art. 301 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât infracțiunea de conflict de interese dedusă judecății se raportează la o altă variantă normativă a textului incriminator, ce vizează "obținerea unui folos patrimonial pentru sine", iar nu pentru o altă persoană cu care s-a afla