ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.04.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2014

HOTĂRÂRE
10.04.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 256 din C. proc. civ., asupra cererii de completare a Deciziei

nr. 3797 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, constată următoarele:

Prin decizia mai sus menționată, instanța

supremă a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantele I.M., în nume

propriu și de N.A.C., prin mandatar I.M., împotriva Sentinței civile nr. 26 din

19 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu

cu intimații-pârâți R.R., V.L., C.D., Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și Ministerul Administrației și Internelor.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 iulie

2011, recurenta-reclamantă, prin mandatar, a solicitat completarea Deciziei nr.

3797 din 17 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

În motivare, petenta

a invocat nemulțumiri legate de modul de soluționare a cauzei, constând în

nemotivarea deciziei a cărei completare o solicită și în neanalizarea

criticilor formulate în recurs de către instanță, care a respins, ca tardivă,

calea de atac pe care a exercitat-o.

Ca urmare a acestei

soluții, recurenta-reclamantă a fost împiedicată să încaseze pensia de

întreținere cuvenită, de la debitorul N.D.A.

Cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 281

2

din C. proc. civ.

La termenul de

judecată din 20 octombrie 2011, acordat în vederea soluționării cererii de

completare a dispozitivului Deciziei nr. 3797 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cauza a

fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 din

niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă a pricinii.

La 22 octombrie 2012,

petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la termenul stabilit

în acest sens, respectiv la 21 februarie 2013, judecata a fost din nou

suspendată, reținându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile

art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Asupra cauzei de

față, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea se socotește în

vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

Prin urmare, pentru a

interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare din vina

părții pe o perioadă de cel puțin un an.

În speță, ultimul act

de procedură îndeplinit de recurenta-reclamantă a avut loc la 22 octombrie

2012, când a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, care a fost din nou

suspendată, întrucât s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și anume lipsa

părților și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Având în vedere că de

la data la care s-a solicitai repunerea pe rol a cauzei și până la data la care

aceasta a fost repusă pe rol, din oficiu, la 10 aprilie 2014, a trecut mai mult

de un an, interval în care niciuna dintre părți nu a inițiat niciun demers în

vederea continuării judecății, se constată îndeplinirea condițiilor stipulate

de art. 248 alin. (1)din C. proc. civ. privind perimarea cererii de completare

a dispozitivului deciziei pronunțate în recurs.

Mai mult decât atât,

instanța nu a reținut incidența în speță a unei cauze neimputabile părților sau

necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la

întreruperea termenului de perimare.

În concluzie, pentru

considerentele arătate în precedent, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor

art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., constată perimarea cererii de completare

a dispozitivului Deciziei nr. 3797 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de

recurenta-reclamantă N.A.C., prin mandatar I.M.

Constată perimată

cererea de completare a Deciziei nr. 3797 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de

recurenta-reclamantă N.A.C., prin mandatar I.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 436/2014
erentă perioadei de prescripție prevăzută de art. 187 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare la data emiterii deciziei. Constatând că a comis erori în stabilirea dreptului la pensie, în mod legal, intimata a procedat la revizu
ÎCCJ 2012-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2012
dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. fiind formulată la data de 21 iulie 2011, în termen legal, iar potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecat
ÎCCJ 2015-01-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 71/2015
Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, Ia 15 octombrie 2014 reclamantul C.I. a d
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2503/2014
respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă; a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul intervenient T.M.; a menținut ca legală și temeinică sentința civilă apelată; a luat. act că nu se solicită, cheltuieli de jud
ÎCCJ 2014-03-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2014
pricină, însă în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat produsă prin hotărârea ulterioară
Sursă