ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 345/2019

Ședința publică din data de 20 februarie 2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 28 februarie 2018 (urmare a declinării de competență dispusă de Tribunalul Timiș prin Decizia nr. 20/18.01 2018), revizuenții A. și B. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații C., D., E., anularea Deciziei nr. 1117/04.10.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/2016 - hotărâre prin care li s-a respins recursul împotriva Sentinței nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta ce a dispus asupra evacuării lor din imobilul situat în Județul Timiș - întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. x/2017 - hotărâre ce a admis apelul creditorilor și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta, vizând obligația debitorilor de evacuare a imobilului anterior menționat.

S-a susținut că, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, tribunalul a intervenit în sfera și structura dispozitivului Sentinței nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta, definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 1117/04.10.2017). Această sentință nu poartă nici în prezent mențiunea "executorie", iar deciziile definitive criticate ca fiind potrivnice îndeplinesc condiția triplei identități prevăzută de lege.

Prin Decizia nr. 51 din 28 martie 2018 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea de revizuire, observând că revizuenții susțin contrarietatea între o hotărâre prin care, urmare a admiterii apelului, a fost încuviințată cererea creditorilor (intimați în cauză) de executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta (vizând obligația debitorilor-revizuenți de evacuare, respectiv de plată a cheltuielilor de judecată) și o hotărâre prin care, urmare a respingerii apelului pârâților (aceiași revizuenți), a fost menținută sentința civilă ce constituie titlu executoriu.

Or, cum prima hotărâre a fost dată în procedura încuviințării executării silite, iar această procedură este una necontencioasă, hotărârea dată în cadrul acesteia nu are autoritate de lucru judecat, conform art. 535 C. proc. civ., astfel că hotărârea a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu poate încălca autoritatea de lucru judecat (inexistentă) a celei anterioare.

Pe de altă parte, chiar dacă în ambele procese părțile sunt aceleași, tripla identitate cerută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întrunită nici sub aspectul obiectului și nici sub cel al cauzei, câtă vreme în primul s-a solicitat încuviințarea executării silite, invocate fiind prevederile art. 666 C. proc. civ. și executarea sentinței, iar în cel de-al doilea s-a solicitat evacuarea pârâților, invocate fiind dreptul de proprietate al reclamanților și calitatea de ocupanți ai imobilului în lipsa vreunui titlu a acelorași pârâți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7, 8 C. proc. civ. revizuenții A., B., învederând următoarele:

- Cererea de revizuire a fost soluționată de un complet incompatibil conform legii, care a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Legea nr. 161/2003 (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.), prin ignorarea conflictului de interese. Detaliind acest motiv de recurs, recurenții au arătat că gravul conflict de interese în care s-au aflat judecătorii care s-au pronunțat asupra cererii lor de revizuire decurge din aceea că Sentința civilă nr. 432/16.03.2017 - obiect de lucru judecat atât în Dosarul nr. x/2017, cât și în Dosarul nr. x/2016, ambele ale Tribunalului Timiș - se fundamentează pe Sentința civilă nr. 752/15.10.2008 a Judecătoriei Deta pronunțată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia nr. 478A/19.06.2013 a Tribunalului Timiș și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1744/11.12.2013 a Curții de Apel Timișoara, această din urmă hotărâre fiind pronunțată de aceiași judecători.

- Au fost încălcate reguli de procedură, inclusiv prin evitarea abordării chestiunilor prealabile, sub forma excepțiilor invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.);

- Hotărârea recurată cuprinde motive generice, contradictorii, neobservând că procedura provizorie este incompatibilă cu procedura specială din art. 1042 alin. (5) C. proc. civ. (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.);

- S-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 care, împreună cu Sentința nr. 432/16.03.2017 din alt dosar, este pusă în executare în data de 05.10.2017, după ce aceeași instanță, la data de 04.10.2017, a pronunțat Decizia nr. 1117 (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.);

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că Sentința nr. 432/2017 nu conține în dispozitiv mențiunea "executorie" conform art. 1042 alin. (5) C. proc. civ., iar Decizia nr. 972/2017 nu prevede în dispozitivul ei că Sentința nr. 432/2017 este "executorie provizoriu", dar rezultă din împrejurările cauzei că ea însăși o face să fie executorie, de vreme ce s-a ajuns ca aceasta să fie executată înainte de finalizarea apelului împotriva sa, soldat cu Decizia nr. 1117/4.10.2017.

În esență, se înțelege că ceea ce reclamă recurenții este faptul de a se fi făcut executorie Sentința civilă nr. 432/16.03.2017 prin Decizia civilă nr. 972/29.08.2017 și nu prin Decizia civilă nr. 1117/4.10.2017, în apelul exercitat împotriva Sentinței civile nr. 432/16.03.2017.

Decizia nr. 1117/2017 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/2017, hotărâre care nu este pronunțată într-o procedură necontencioasă, procesul a fost judecat de magistrați incompatibili, care au deturnat litigiul de la finalitatea sa civilă; în cauză sunt îndeplinite condițiile triplei identități prevăzute de lege în materie. Decizia nr. 1117/04.10.2017 este nulă absolut, întrucât dezbaterile au avut loc în ședință publică, contrar art. 1042 alin. (2) C. proc. civ.

Revizuenții au mai arătat că invocă excepția de nulitate a formulei executorii aplicate pe Decizia nr. 972/29.08.2017, fiindcă nu are semnături la rubricile "președinte" și "grefier".

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 10.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază asupra caracterului său nefondat.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reține că, potrivit legii, acesta vizează ipoteza când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce corespunde ipotezei în care soluționând litigiul, instanța de judecată ar săvârși un act ce intră în domeniul competențelor puterii executive ori celei legiuitoare. Această ipoteză nici nu corespunde situației din prezenta cauză, întrucât Curtea de Apel Timișoara a soluționat cererea de revizuire strict în limitele invocate de parte și prevăzute de lege, dar nici nu a fost afirmată prin criticile de recurs ale revizuenților.

Se înțelege însă că ceea ce au criticat aceștia sub motivul de recurs prevăzut de norma art. 488 (1) pct. 4 C. proc. civ., respectiv soluționarea cererii de revizuire de către judecători aflați în stare de incompatibilitate, corespunde motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale".

Critica a fost susținută cu referire la împrejurarea că cei doi judecători care au soluționat prezenta cerere de revizuire au făcut parte și din completul de recurs al Curții de Apel Timișoara ce a pronunțat Decizia nr. 1744/11.12.2013 a aceleiași instanțe prin care s-a finalizat irevocabil un alt litigiu disputat între aceleași părți, având ca obiect dezbatere succesorală, anularea unui testament, a unui certificat de legatar și a unui contract de donație și prin care, indirect, s-a tranșat asupra apartenenței dreptului de proprietate asupra imobilului din Județul Timiș, la patrimoniul intimaților-pârâți. Așadar, deși critica a fost invocată cu trimitere la dispozițiile Legii nr. 161/2003, Înalta Curte reține că argumentarea acesteia exclude incidența acestei legi, respectiv a capitolului V ce reglementează cazuri speciale de incompatibilități și conflicte de interese în cazul magistraților, situația evocată de recurenți fiind una care reclamă o stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat judecătorii ce au pronunțat hotărârea atacată, reglementată de normele C. proc. civ., iar nu un conflict de interese în sensul acestei legi (potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, conflictul de interese constă în situația în care o persoană ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.)

Critica este, în mod evident, nefondată deoarece chiar dacă acest prim litigiu disputat între părți, ce a avut implicații indirecte asupra stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilului nr. 287 din Comuna Ghilad, a fost soluționat în recurs de aceiași judecători care s-au pronunțat asupra cererii de revizuire, nu îi plasează pe aceștia în niciunul din cazurile de incompatibilitate absolută descrise la art. 41 din C. proc. civ. ori în cele de incompatibilitate relativă descrise la art. 42 din același cod.

Chiar dacă hotărârile judecătorești din acel prim litigiu au stat la baza promovării ulterioarei cereri de evacuare a actualilor recurenți-revizuenți din imobilul situat în Județul Timiș (cerere soluționată prin Sentința civilă nr. 432/16.03.2017 a Judecătoriei Deta și Decizia civilă nr. 1117/4.10.2017 a Tribunalului Timiș) nu se poate reține că judecătorii (de primă instanță) ce s-au pronunțat asupra actualei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri (a Deciziei nr. 972/29.08.2017 față de Decizia nr. 1117/4.10.2017 ale Tribunalului Timiș) erau, pentru vreun motiv legal, incompatibili să o soluționeze în considerarea faptului că au făcut parte din completul ce a pronunțat Decizia nr. 1744/11.12.2013 a Curții de Apel Timișoara.

Litigiul având ca obiect dezbatere succesorală, anulare testament, anulare certificat de legatar și act de donație, înregistrat pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. x/2016, are, în mod evident, obiect și cauză diferite în raport cu cel de față, ce vizează o revizuire pentru contrarietate de hotărâri între o hotărâre ce încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de o sentință de evacuare în raport cu hotărârea ce a judecat apelul la sentința de evacuare.

Cea de-a doua critică de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod, a invocat încălcarea regulilor de procedură de către instanța a cărei hotărâre se atacată, "inclusiv prin evitarea abordării chestiunilor prealabile, sub forma excepțiilor invocate", fără să se indice punctual ori în mod concret care au fost chestiunile prealabile ori excepțiile procesuale invocate și care au fost omise ori "evitate" de la soluționare.

Instanța de recurs reține că singura chestiune prealabilă supusă atenției primei instanțe (în fața Curții de Apel Timișoara cauza parcurgând un singur termen de judecată) la termenul de soluționare a cererii de revizuire a fost cea a incompatibilității membrilor completului de judecată, chestiune care nu a fost evitată, ci înlăturată de instanță prin refuzul justificat al membrilor completului de a se abține de la judecată, refuz care a fost unul legal, potrivit mențiunilor de la critica analizată anterior.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este, de asemenea nefondat, Înalta Curte apreciind, contrar susținerile recurenților, că hotărârea atacată a fost motivată cu referire punctuală la problema de drept dedusă judecății, respectiv pretinsa contrarietate între Decizia nr. 1117/4.10.2017 și cea a Deciziei nr. 972/29.08.2017 ambele aparținând Tribunalului Timiș. Alte aspecte, cum ar fi incompatibilitatea între "procedura provizorie" și cea specială prevăzută de art. 1042 alin. (5) C. proc. civ. nu demonstrează o nemotivare a hotărârii atacate întrucât această chestiune excedează obiectului de cercetare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.

Încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 972/29.08.2017 a Tribunalului Timiș - critică a recursului ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. - a constituit obiectul de cercetare judecătorească al Curții de Apel Timișoara învestite cu soluționarea actualei cereri de revizuire, neputându-se susține că, întrucât a găsit-o neîntemeiată și a respins-o, prima instanță ar fi pronunțat o hotărâre care, sub acest motiv, încalcă autoritatea hotărârii indicate ca reper în analiza revizuirii pentru contrarietate de hotărâri (respectiv, a Deciziei civile nr. 972/29.08.2017 a Tribunalului Timiș).

În sfârșit, critica ce vizează soluția propriu-zisă a hotărârii atacate - hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - poate prezenta relevanță din punct de vedere al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât rezolvarea cererii de revizuire este dată, în cazul dedus judecății, prin aplicarea normelor de drept procesual, iar nu ale celui de drept material.

Nici această critică nu este justificată dat fiind că, așa cum corect reține și prima instanță, Decizia nr. 972/29.08.2017 a Tribunalului Timiș constituie o hotărâre pronunțată în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, după cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 666 C. proc. civ. iar, în acord cu prevederile art. 535, hotărârile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat.

Astfel fiind, față de conținutul acestor dispoziții legale, susținerea ce a fundamentat cererea de revizuire a recurenților, în sensul că Decizia civilă nr. 1117/4.10.2017 a Tribunalului Timiș ar încălca puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 a aceleiași instanțe, nu poate fi văzută decât ca nefondată, justificând legal soluția dată în privința acesteia de către prima instanță, aceea de respingere.

Având a soluționa calea extraordinară de atac a recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 51/28.03.2018 a Curții e Apel Timișoara, analiza instanței de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de lege (art. 483 alin. (3) C. proc. civ.), respectiv cea subordonată examinării, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ținând seama că recurenții au dedus cercetării judecătorești în cauza de față chestiunea de drept a încălcării puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 972/29.08.2017 prin pronunțarea Deciziei civile nr. 1117/4.10.2017, ambele aparținând Tribunalului Timiș, instanța de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi cea a executorialității unei hotărâri de primă instanță pronunțată în materia evacuării, cea a nulității Deciziei civile nr. 1117/4.10.2017 pentru motivul că dezbaterile ar fi avut loc în ședință publică, contrar dispozițiilor art. 1042 alin. (2) din C. proc. civ., ori cea a nulității formulei executorii aplicate pe Decizia nr. 972/29.08.2017, pentru lipsa semnăturilor de la rubricile "președinte" și "grefier", apărări care ar putea fi compatibile altor proceduri judiciare decât cea care a făcut obiectul prezentei judecăți.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind că recursul declarat este nefondat, Înalta îl va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A., cu domiciliul în Timișoara, județul Timiș, B., cu domiciliul în județul Timiș împotriva Deciziei nr. 51 din 28 martie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații C., cu domiciliul în Timișoara, județul Timiș, D., cu domiciliul în orașul Ciacova, sat Macedonia, județul Timiș, E., cu domiciliul în Timișoara, județul Timiș, toți intimații cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F., în Timișoara, județul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN