ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2086/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, sub nr. x/2015, la data de 03.07.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman să se dispună recalcularea tuturor drepturilor sale legale, constituționale eu privire la pensie, plecând de la punctajul mediu anual avut la 01.01.2001 de 1,74585 puncte, la care să se aplice prevederile deciziilor civile nr. 622/R/2012 și 2212/2013, pronunțate de Curtea de Apel București, punctaj redus în mod abuziv, fără nici un temei legal. la 1,37367 puncte, iară a i se aplica în mod abuziv și eronat prevederile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, sumă actualizată la zi cu inflația (diferența de pensie pe 3 ani anteriori).

Prin sentința civilă nr. 1202 DIN 21.09.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, ca existând autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul A., iar prin decizia nr. 3565, pronunțată în data de 27 iunie 2016 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentința civilă apelată și, evocându-se fondul: s-a admis în parte acțiunea. A fost obligată pârâta la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 16.06.2008, cu luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în grupa a H-a de muncă de 27 ani, 2 luni și 16 zile, precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate, începând cu data de 03.07.2012, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. Intimata a fost obligată la plata către apelant a sumei de 191 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de Pensii Teleorman, ca existând autoritate de lucru judecat, întrucât nu se poate reține existența triplei identități, cu referire la obiect și cauză, în raport de cererile ce au făcut obiectul litigiilor anterioare purtate între părți.

S-a considerat, ca nefondată, solicitarea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie plecând de la punctajul mediu anual avut la 01.01.2001 de 1,74585 puncte, la care să se aplice prevederile deciziilor civile nr. 622R/2012 și 2212/2013 pronunțate de Curtea de Apel București, punctaj redus la fiecare 1 ianuarie al anilor 2002-2003-2004, de la 1,74585 puncte cât era la 01.04.2001, la 1,37367 puncte la 01.01.2004, ca urmare a aplicării abuzive a H.G. nr. 1315/2001, H.G. nr. 1474/2002 și H.G. nr. 1433/2003.

S-a apreciat ca nefondate și susținerile apelantului în sensul că H.G.-urile enumerate nu îi erau aplicabile pentru motivul că H.G. nr. 1315/2001 la art. 3, H.G. nr. 1474/2002 la art. 2 alin. (1), H.G. nr. 1433/2003 la art. 3 alin. (1) prevedeau că de măsura recorelării beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie pentru limită de vârstă și vechime integrală s-au deschis până la 01.01.1999, iar drepturile sale de pensie s-au deschis ulterior acestei date.

S-a avut în vedere că, întrucât, cuantumul pensiei reclamantului astfel stabilit nu este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, nu se poate reține nerespectarea prevederilor art. 180 alin. (7), respectiv ale art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 în forma inițială, invocate de reclamant.

Nu s-a putut reține nici nerespectarea, în consecință, a art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2005 ("în situația în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât acesta"), cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005 (de 458 RON, aferent unui punctaj mediu anual de 1,54681 potrivit deciziei nr. 147612 din 30.11.2005, punctaj mediu anual stabilit ulterior la 1.57378 prin decizia civilă nr. 1653/R din 28.05.2007 pronunțată în dosarul nr. x/2006, și mai sus menționată) fiind mai mare decât cuantumul pensiei aflate în plată la data de 30.11.2005 (de 456 RON, corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,54264).

Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei și recalcularea tuturor drepturilor sale.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil si urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive. hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Legea nr. 263/2010, în capitolul VIII, privind jurisdicția asigurărilor sociale, prevede la art. 152, că aceasta se realizează prin tribunale și curți de apel, iar la art. 155 în cele două aliniate, prevede că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă și că hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

În art. 156 din aceeași lege, se precizează că "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin

urmare

, față de obiectul cererii de chemare în judecată ce intră în sfera asigurărilor sociale, hotărârea pronunțată de instanța de apel este definitivă, nefiind supusă recursului.

Recunoașterea unei cai de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Prin urmare, față de cele arătate, decizia civilă nr. 3565 din data de 27 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3565 din data de 27 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.05.2018.