ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1007/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2012 pe rolul Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 8362/117/2013, astfel cum a fost disjuns din Dosarul nr. 14754/117/2012 al aceleiași instanțe, reclamanta S.C.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca să o reîncadreze, începând cu data de 1 ianuarie 2010 potrivit Legii nr. 330/2009 cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, să îi calculeze și să îi plătească diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cete cuvenite potrivit legii, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății; obligarea pârâților Ministerul Educației Naționale, Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților drepturilor solicitate.

Prin Sentința civilă nr. 12141 din 2 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 8362/117/2013, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că domiciliul reclamantei se află în circumscripția teritorială a acestei instanțe, conform art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii republicat.

Prin Sentința civilă nr. 228/LM din 29 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 798/97/2014, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj în raza căruia se află atât sediul angajatorului, cât și domiciliul reclamantei.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru argumentele ce succed: Conflictul de competență a fost generat în cauză de stabilirea legii incidente în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Cluj considerând că sunt aplicabile dispozițiile C. muncii, în timp ce Tribunalul Hunedoara a făcut aplicarea prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011. Înalta Curte reține că obiectul cererii de față îl reprezintă obligarea pârâtei angajatoare la plata mai multor sume de bani cuvenite reclamantei în baza contractului de muncă. În considerarea acestui obiect al cererii, sunt incidente prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, lege publicată în M. Of.

la data de 10 mai 2011 și în vigoare, așadar, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv, 24 octombrie 2012. Or, potrivit art. 210 din acest act normativ, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Fiind vorba despre o competență alternativă, alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, în temeiul art. 12 C. proc. civ. În cauză, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune prin sesizarea Tribunalului Cluj în a cărui circumscripție se află, conform actelor dosarului, atât domiciliul reclamantei S.C.A., dar, în tot cazul, și sediul angajatorului, în speță, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, astfel încât, indiferent de criteriul de determinare, Tribunalului Cluj îi revine competența de soluționare a prezentei cauze.

Față de considerentele arătate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014. Procesat de GGC - CL