ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1007/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2012 pe

rolul Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de

conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 8362/117/2013, astfel cum a

fost disjuns din Dosarul nr. 14754/117/2012 al aceleiași instanțe, reclamanta

S.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea de Științe

Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Ministerul Educației Naționale,

Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtei Universitatea de Științe

Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca să o reîncadreze, începând cu data

de 1 ianuarie 2010 potrivit Legii nr. 330/2009 cu luarea în considerare a

salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii

nr. 221/2008, să îi calculeze și să îi plătească diferența dintre drepturile

salariate efectiv încasate și cete cuvenite potrivit legii, actualizate cu

coeficientul de inflație la data plății; obligarea pârâților Ministerul

Educației Naționale, Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare

efectuării plăților drepturilor solicitate.

Prin Sentința civilă

nr. 12141 din 2 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 8362/117/2013,

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, reținând că domiciliul reclamantei se află în circumscripția

teritorială a acestei instanțe, conform art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii

republicat.

Prin Sentința civilă

nr. 228/LM din 29 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 798/97/2014, Tribunalul

Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul

negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând

că, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 conform cărora

"cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se

adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are

domiciliul sau locul de muncă reclamantul", competența de soluționare a

cauzei aparține Tribunalului Cluj în raza căruia se află atât sediul

angajatorului, cât și domiciliul reclamantei.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj,

pentru argumentele ce succed:

Conflictul de

competență a fost generat în cauză de stabilirea legii incidente în raport de

obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Cluj considerând că sunt

aplicabile dispozițiile C. muncii, în timp ce Tribunalul Hunedoara a făcut

aplicarea prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011.

Înalta Curte reține

că obiectul cererii de față îl reprezintă obligarea pârâtei angajatoare la

plata mai multor sume de bani cuvenite reclamantei în baza contractului de

muncă.

În considerarea

acestui obiect al cererii, sunt incidente prevederile Legii dialogului social

nr. 62/2011, lege publicată în M. Of. la data de 10 mai 2011 și în vigoare,

așadar, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv, 24

octombrie 2012.

Or, potrivit art. 210

din acest act normativ, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale

de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Fiind vorba despre o

competență alternativă, alegerea între instanțele deopotrivă competente

aparține reclamantului, în temeiul art. 12 C. proc. civ.

În cauză, reclamanta

și-a exercitat dreptul de opțiune prin sesizarea Tribunalului Cluj în a cărui

circumscripție se află, conform actelor dosarului, atât domiciliul reclamantei

S.C.A., dar, în tot cazul, și sediul angajatorului, în speță, Universitatea de

Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, astfel încât, indiferent

de criteriul de determinare, Tribunalului Cluj îi revine competența de

soluționare a prezentei cauze.

Față de

considerentele arătate, competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014.

Procesat de GGC - CL