ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A.;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 595 din data de 21.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, printre altele, în ceea ce o privește pe inculpat A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din C. pen., art. 78 din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatei de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceștia), pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatului de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceștia), de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din C. pen., art. 78 din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei A. și s-a aplicat acesteia pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile (1 treime din cealaltă pedeapsă la care a fost condamnată inculpata prin prezenta sentință), inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani, 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 96 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 955/08.04.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 20 (douăzeci) ani, 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare aplicată inculpatei în prezenta cauză, inculpata urmând să execute, în final, o pedeapsă de 23 (douăzeci și trei) ani, 4 (patru) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., a adăugat la pedeapsa complementară stabilită în cauză (interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și n) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale) partea neexecutată din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii (aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 955/08.04.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016), urmând ca, în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (3) rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., inculpata să execute, în final, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatei de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceștia), pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., a dispus adăugarea la pedeapsa accesorie stabilită în cauză (interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și n) din C. pen.) partea neexecutată din pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. 1969 (aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 955/08.04.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016), urmând ca, în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (3) rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., inculpata să execute în final, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) și n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatei de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceștia), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive din prezenta cauză de la data de 28.06.2016 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei A.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În fapt, în esență, s-a reținut că, în data de 27.06.2016, în jurul orei 21:15, în timp ce se aflau în București, pe fondul unui conflict spontan, inculpații majori A. și B., împreună cu inculpații minori C. și D., prin acțiuni conjugate, care s-au completat reciproc într-o activitate unică de executare, au agresat-o pe persoana vătămată E., folosind în acest scop pumnii, picioarele, un târnăcop, ciobul de la o sticlă și cuțite, provocându-i astfel victimei leziuni traumatice constând în hemoragie externă, consecința leziunii venei femurale stângi și o plagă paravertebrală toracală dreapta, nepenetrantă în cavitatea toracică, care au condus la decesul acesteia, în aceeași zi, tulburând totodată ordinea și liniștea publică.

Prin decizia penală nr. 1472/A din 27 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 595/F/21.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive din data de 28.06.2016 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a fost obligată apelanta-inculpată A. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, inculpata a arătat că a fost condamnată la o pedeapsă excesiv de mare, de 23 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 din C. pen. sunt de la 10 la 20 ani închisoare. A menționat că ambele instanțe nu au individualizat în mod corect și echitabil pedeapsa și nu au avut în vedere că nu a fost autorul infracțiunii. A susținut că instanța de apel nu a aplicat corect dispozițiile art. 74 din C. pen., în sensul că a apreciat eronat contribuția sa la săvârșirea faptei, constând în instigarea membrilor familiei sale împotriva victimei E., având în vedere că acțiunea sa a fost justificată de faptul că victima a agresat-o pe aceasta și pe fiul său, iar instigarea a privit doar violență fizică, nicidecum nu a prevăzut că acel conflict va degenera în omor.

A susținut că pedeapsa este nejustificat de mare și peste maximul prevăzut de lege pentru această faptă, incorect individualizată.

Cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 25 septembrie 2018.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpata A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpata și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face atât individual, pentru fiecare pedeapsă în parte, în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, inclusiv cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei, cât și prin raportare cuantumul pedepsei rezultante, în cazul pluralității de infracțiuni.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Acestea împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Înalta Curte reține că inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru infracțiunea de omor în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori prev. și ped. de art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din C. pen., art. 78 din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. Totodată, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori, prevăzută de art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din C. pen., art. 78 din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen.

În urma contopirii, i-a fost aplicată acesteia pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile (1 treime din cealaltă pedeapsă la care a fost condamnată inculpata prin prezenta sentință), inculpata având de executat pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor, conform dispozițiilor art. 188 alin. (1) din C. pen., este închisoarea de la 1 la 20 ani, pedeapsă la al cărei maxim special se poate adăuga un spor de până la 2 ani închisoare, ca urmare a reținerii circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) și d) din C. pen. Față de acest aspect, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru infracțiunea de omor, de 20 de ani închisoare, se situează sub limita maximă prevăzută de lege, de 22 ani închisoare.

Infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice se pedepsește, conform art. 371 din C. pen., cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Urmare a reținerii circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) și d) din C. pen., la maximul special de 2 ani închisoare, se poate adăuga un spor de 1/3 din acesta, respectiv de 8 luni închisoare. Prin urmare, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, de 2 ani și 8 luni închisoare, este egală cu maximul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor agravante.

În ceea ce privește pedeapsa rezultantă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sporul fix de 1/3 din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, de 10 luni și 20 zile a fost calculat în mod corect, aspect necontestat de către recurenta-inculpată.

Totodată, constată că, în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (3) din C. pen., a fost adăugată la pedeapsa rezultantă pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 955/08.04.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016, ca urmare a revocării suspendării executării acesteia sub supraveghere. Astfel, pedeapsa finală de 23 (douăzeci și trei) ani, 4 (patru) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare, obținută prin adăugarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani, 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare se situează în limitele prevăzute de lege.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatei pentru infracțiunile de omor și tulburarea ordinii și liniștii publice, apreciate exagerat de mari de către inculpată în raport de contribuția acesteia la săvârșirea faptelor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceste critici nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ce se referă doar la legalitatea pedepsei și nu pot forma obiectul acestei căi de atac, fapt pentru care nu vor fi analizate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că pedeapsa aplicată inculpatei A. este în limite legale, fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpată.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 27 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.12.2018.