ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7311/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2359 din 28

februarie 2012 Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a admis excepția

privind necompetența teritorială a instanței, a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe petenta P.R.C. și pe intimata CNADNR SA -

CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

plângerea contravențională se soluționează de judecătoria în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar din procesul-verbal de

contravenție și documentația aferentă acestuia rezultă că aceasta a fost

săvârșită pe DN 7 Km 188 + 900 m, pe raza teritorială a localității Seaca,

localitate arondată Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Judecătoria Brezoi,

prin Sentința civilă nr. 1502 din 25 martie 2013, a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta

P.R.C., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Brezoi a reținut că potrivit art. 10

1

din O.G.

nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere

pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, ".. plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul",

iar în speță contravenientul are sediul în circumscripția Judecătoriei

sectorului 1 București.

Judecătoria

Sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 15041/2013 din 28 iunie 2013,

a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1

București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta

P.R.C., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România - CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Brezoi și,

constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1

București și Judecătoria Brezoi, a suspendat cauza și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria sectorului 1 București a reținut, în esență, că

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă la procesele în materia

contenciosului administrativ aflate în primă instanță la data schimbării

competenței prin acest act normativ, că prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

legiuitorul a înțeles să facă distincție între materia contravențională și cea a

contenciosului administrativ, astfel încât la data sesizării instanței cu

prezenta plângere contravențională erau aplicabile dispozițiile generale ale

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie

contravențională, nefiind aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4)

din Legea nr. 2/2013.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Judecătoria sectorului 1 București a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin Procesul-verbal

de contravenție seria R11 nr. 0454812 din 5 decembrie 2011, întocmit de agentul

constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România SA - CESTRIN, petenta P.R.C. a fost sancționată pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002 cu amendă

contravențională în cuantum de 250,00 RON.

S-a constatat că la

data de 9 iunie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare ...... aparținând

petentei a circulat pe DN 7 Km 188+900 m, în localitatea Seaca, județul Vâlcea,

fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

DN 7 Km 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de

competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Așa cum în mod corect

a apreciat și Judecătoria Sectorului 1 București, la data introducerii

plângerii contravenționale erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională,

nefiind aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr.

2/2013, astfel încât competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în

circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Chiar dacă prin Sentința

civilă nr. 1502 din 25 martie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind

că urmare a introducerii art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de

drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2

din 1 februarie 2013, competentă să judece prezenta cauză este judecătoria unde

își are sediul contravenientul, normele de procedură fiind de imediată

aplicare, Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii

competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în

care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013

nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr.

15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării

acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea

art. 10

1

în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum

și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text

de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea

și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal".

Pe cale de

consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu

sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001

își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere

contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, introduse la

instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele

cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că

locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea

Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a

Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina

este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta P.R.C. și pe intimata Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN în favoarea

Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM