ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7292/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței

să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în privința

pârâtului U.I.

Prin Sentința civilă

nr. 2295 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul U.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității

în privința pârâtului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul U.I., fără a preciza motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs

formulată de pârâtul U.I. la data de 27 ianuarie 2012 nu cuprinde motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității …. c)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Înalta Curte constată

că aspectele invocate în cererea de recurs sunt simple considerații ce privesc

fondul pricinii și nu critici aduse sentinței pronunțate de instanța de fond,

considerații care nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Astfel, din actele și

lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată pârâtului la

data de 17 ianuarie 2012, dar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 15

noiembrie 2013.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu

dispune altfel.”

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către

instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul U.I. împotriva Sentinței civile nr. 2295 din 23 martie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM