ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7292/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în privința pârâtului U.I. Prin Sentința civilă nr. 2295 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul U.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul U.I., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de pârâtul U.I. la data de 27 ianuarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității …. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Înalta Curte constată că aspectele invocate în cererea de recurs sunt simple considerații ce privesc fondul pricinii și nu critici aduse sentinței pronunțate de instanța de fond, considerații care nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată pârâtului la data de 17 ianuarie 2012, dar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 15 noiembrie 2013. Potrivit art. 301 C. proc.

civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.” De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul U.I. împotriva Sentinței civile nr. 2295 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM