ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6920/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6920/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 50 din 2 februarie 2012,

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea reclamantei Regia Autonomă Județeană de Drumuri și

Poduri Constanța (RAJDP Constanța ) în contradictoriu cu pârâții Agenția

Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Constanța și SAF - Activitatea de Inspecție Fiscală Constanța și a

dispus anularea atât a Deciziei nr. 115 din 27 septembrie 2010 emisă de ANAF -

DGFP Constanța în soluționarea contestației reclamantei, cât și a Deciziei de

impunere nr. 6321 din 21 iulie 2010 precum și a Raportului de inspecție fiscală

nr. 6321 din 21 iulie 2010 întocmite de SAF - AIF Constanța.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut în esență că în urma unei inspecții fiscale

efectuate la reclamantă, având ca obiect plata TVA, pentru perioada 1 ianuarie

2004 - 31 decembrie 2005, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 6321

din 21 iulie 2010 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 6321 din 21

octombrie 2010 prin care s-au stabilit de organele de inspecție fiscale în

sarcina reclamantei obligații fiscale de plată: TVA de plată stabilit

suplimentar pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005 în sumă de 1.012.132

RON și majorări de întârziere.

S-a arătat că

potrivit art. 127 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, instituțiile publice sunt

persoana impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități

publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni

concurențiale.

În speță, judecătorul

a apreciat că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor care nu

datorează TVA pentru activitățile prestate în beneficiul Consiliului Județean

și a consiliilor locale din județul Constanța întrucât este vorba de o regie

autonomă de interes județean care a desfășurat servicii publice, de interes

local, respectiv activități de construire, reparare și întreținere curentă și

periodică a drumurilor județene, fără a exista o procedură competitivă în acest

sens, pentru a fi afectați ceilalți operatori economici datorită unui tratament

preferențial.

Întrucât Consiliul

Județean Constanța nu a cesionat serviciile aferente infrastructurii rutiere,

prima instanță a apreciat că reclamanta, prin activitățile desfășurate nu a

creat distorsiuni concurențiale, activitățile respective nefiind desfășurate și

de alte persoane impozabile.

Referitor la

susținerile conform cărora prin actul de înființare al regiei nu s-a prevăzut

în mod expres că activitățile de construire, reparare și întreținere curentă și

periodică a drumurilor și podurilor de interes județean și local nu vor fi

desfășurate și de alte persoane impozabile și în consecință aceasta este o

persoană impozabilă care datorează TVA, Curtea de apel a constatat că acestea

sunt ca nefondate, întrucât aceste activități, la nivel județean, au fost în

perioada reclamată, desfășurate exclusiv de reclamantă, iar într-un act de

constituire a unei persoane juridice nu se poate institui o interdicție pentru

alte persoane juridice, actul constitutiv menționând „ce anume face

persoana" și nu „ce nu face" sau „nu fac" altele.

Prin urmare, instanța

a constatat că tratarea reclamantei ca „persoană neimpozabilă", nu va avea

ca efect și nu va produce distorsiuni concurențiale, acestea existând numai în

situația în care ar exista mai mulți ofertanți pentru prestarea activităților

analizate, ceea ce în cauză nu există, ele fiind desfășurate în fapt exclusiv

de reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Constanța criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a

fost motivată în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ.,

arătându-se în esență că în mod corect și ținând seama și de punctul de vedere

al Ministerul Finanțelor Publice-Direcția de Legislație în domeniul TVA,

organele de control au procedat la recalcularea TVA colectată, a TVA

deductibilă și la determinarea obligației de plată suplimentară, stabilind

cuantumul acesteia la suma de 1.012.132 RON. Au fost calculate și obligațiile

fiscale accesorii în sumă de 1.838.121 RON.

RAJDP Constanța a

încheiat cu primăriile din județ contracte de execuție de lucrări al căror

obiect a constat în lucrări de reparație și întreținere a drumurilor, contracte

în care se stipulează că „prețul convenit pentru îndeplinirea contractului

plătibil executantului este inclusiv TVA”. În perioada 2004 - 2005 regia a

executat lucrări pentru Consiliul Județean Constanța în baza unor Contracte (nr.

736 din 17 martie 2004 și nr. 6978 din 3 decembrie 2004) carte la capitolul

privind prețul contractului este stipulat că valoarea acestuia nu conține TVA.

Regia s-a prevalat de dispozițiile art. 127 alin. (7) din Codul fiscal,însă

recurenta-pârâtă apreciază că acest text legal nu este aplicabil în speță

deoarece în actul de înființare - Decizia nr. 56/1995 și în O.G. nr. 69/1994 nu

se stabilește că activitățile de construire, întreținere și modernizare a

drumurilor de interes județean și local și a podurilor, precum și altor

activități de interes public nu vor fi desfășurate și de alte persoane

impozabile.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal în vigoare la 31 decembrie 2006 cu dispozițiile H.G. nr. 44/2004 privind

Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, date în aplicarea art. 127,

care lămurește sintagma „distorsiuni de concurență”, rezultă în mod clar, în

opinia recurentei, că este considerată persoană impozabilă orice persoană care

desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități

economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau

rezultatul acestei activități și că în ceea ce privește regulile aplicabile din

punct de vedere al TVA sunt asimilate instituțiilor publice, orice entități a

căror înființare este reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului,

pentru activitățile prevăzute prin actul de înființare, care nu creează

distorsiuni concurențiale, nefiind desfășurate și de alte persoane impozabile.

Cum în actul de

înființare al RAJDP Constanța și în O.G. nr. 69/1994 privind unele măsuri de

reorganizarea regiilor autonome de interes local, republicată, nu se

menționează expres că lucrările legate de construirea, repararea și întreținerea

curentă și periodică a drumurilor județene sunt atribuite în exclusivitate

acestei regii și nu vor putea fi desfășurate și de alte persoane impozabile,

organul de control a aplicat art. 140 din Legea nr. 521/2003 privind Codul

fiscal privind cota standard de TVA de 19%, calculând și majorări de întârziere

și penalități de întârziere, așa încât actele contestate sunt emise în

conformitate cu prevederile legale.

Prin întâmpinare,

intimata Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri (RAJDP) Constanța a

subliniat că se impune menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate,

pentru argumentele deja expuse și în fața instanței de fond.

Examinând cauza prin

prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriului administrat,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință

pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Așa cum se poate

lesne observa din cuprinsul cererii de recurs, nu sunt aduse critici efective

sentinței pronunțate de curtea de apel, ci sunt reiterate susțineri/apărări,

făcute și în primă instanță, care vizează încadrarea regiei autonome reclamate

pentru activitățile prestate în beneficiul consiliului județean și al

consiliilor locale în categoria persoanelor impozabile din punct de vedere al TVA.

Considerentele

sentinței aflate în control judiciar demonstrează că instanța fondului s-a

raportat la aspectele de fapt reținute în actele administrativ fiscale, la

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și la toate normele

legale relevante în materia dedusă judecății, concluzionând în mod corect că

reclamanta se încadrează în categoria persoanelor care nu datorează TVA pentru

activitățile prestate în beneficiul Consiliului Județean și a consiliilor

locale din județul Constanța.

DGFP Constanța -

Activitatea de inspecție fiscală prin Decizia de impunere nr. 6321 din 21 iulie

2010, pe baza constatărilor reținute în Raportul de inspecție fiscală din

aceeași dată, a stabilit în sarcina RAJDP Constanța obligații fiscale

suplimentare reprezentate de TVA în sumă de 1.012.132 RON și majorări de

întârziere în sumă de 1.838.121 RON.

Aceste obligații

fiscale suplimentare au fost menținute prin Decizia nr. 115 din 27 septembrie

2010 a DGFP Constanța emisă în procedura de soluționare a contestației prevăzute

de art. 210 din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală.

Organele fiscale au

reținut că nu-i sunt aplicabile regiei dispozițiile art. 127 alin. (7) din C.

fisc., aceasta fiind persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe

valoarea adăugată; astfel s-au aplicat dispozițiile art. 140 din C. fisc. (cota

standard a TVA) asupra veniturilor facturate fără TVA în perioada 1 ianuarie

2004 - 31 decembrie 2005, la care s-au adăugat și obligații de plată accesorii

constând în majorări de întârziere și penalități de întârziere.

Textul legal care a

provocat controverse, art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în

vigoare la 31 decembrie 2006, prevede „(4) Cu excepția celor prevăzute la alin.

(5) și (6), instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru

activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar

dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii,

redevențe, taxe sau alte plăți.

(5) Instituțiile

publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de

autorități publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce

distorsiuni concurențiale.

(6) Instituțiile

publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în aceleași

condiții legale ca și cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt

prestate în calitate de autoritate publică, precum și pentru activitățile

următoare:

a) telecomunicații;

b) furnizarea de apă,

gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași

natură;

c) transport de

bunuri și de persoane;

d) servicii prestate

de porturi și aeroporturi;

e) livrarea de bunuri

noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea

târgurilor și expozițiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) reactivitățile

organelor de publicitate comercială;

i) activitățile

agențiilor de călătorie;

j) activitățile

magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri

asemănătoare.

(7) Sunt asimilate

instituțiilor publice, în ceea ce privește regulile aplicabile din punct de

vedere al taxei pe valoarea adăugată, orice entități a căror înființare este

reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activitățile

prevăzute prin actul normativ de înființare, care nu creează distorsiuni

concurențiale, nefiind desfășurate și de alte persoane impozabile."

În examinarea

incidenței dispoziției legale citate judecătorul fondului s-a raportat în mod

just la normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la 31

decembrie 2006, mai exact la pct. 151.1 parag. 3 potrivit căruia „Din punct de

vedere al taxei pe valoarea adăugată, distorsiuni de concurentă rezultă atunci

când aceeași activitate este desfășurată de mai mulți operatori economici,

dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferențial, astfel încât

contravaloarea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate de aceștia nu

este grevată de taxa pe valoarea adăugată, față de ceilalți operatori economici

care sunt obligați să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a

prestărilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adăugată".

Au fost avute în

vedere în mod just prevederile O.G. nr. 69 din 26 august 1994 privind unele

măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local, cele ale O.G.

nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată. În baza acestei din urmă

ordonanțe Consiliul Județean, în calitate de administrator al drumurilor

județene, are obligația menținerii drumurilor într-o stare corespunzătoare și

în baza art. 59 din O.G. nr. 43/1997 Consiliul Județean Constanța a delegat

RAJDP Constanța activitatea de proiectare, execuție, modernizare, reparare,

întreținere, exploatare și administrare a drumurilor județene.

RAJDP Constanța a

fost organizată ca regie autonomă de interes județean prin Decizia nr. 277/1991

a Prefectului Județului Constanța, prevăzându-se că obiectul său principal de

activitate constă în administrarea, întreținerea și exploatarea drumurilor

județene și comunale.

Prin Decizia nr. 56

din 31 martie 1995 Consiliul Județean Constanța a oferit acestei regii

exclusivitate în ceea ce privește lucrările efectuate la drumurile județene și

comunale și la podurile existente pe acestea, lucrările fiind derulate în

procedura achiziției sau negocierii directe.

Tratarea

intimatei-reclamante ca „persoană neimpozabilă”, în condițiile în care

activitățile de construire, reparare și întreținere curentă și periodică a

drumurilor județene nu au fost desfășurate și de alte persoane impozabile, nu

poate avea ca efect crearea de distorsiuni concurențiale în accepțiunea dată de

norma metodologică de aplicare a art. 127 din C. fisc.

Față de cele expuse,

concluzia care se desprinde este aceea a nelegalității actelor administrativ

fiscale contestate de RAJDP Constanța care nu este persoană impozabilă din

punctul de vedere al TVA pentru operațiunile analizate și pentru perioada 1

ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005 reținută de inspecția fiscală.

Soluția anulării

actelor administrativ fiscale contestate de RAJDP Constanța este legală și

temeinică și având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Constanța

împotriva Sentinței civile nr. 50/CA din 2 februarie 2012 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM