ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6892/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6892/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 56/F-CONT din 15 februarie
2012 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal a admis excepțiile tardivității acțiunii formulată de reclamanta
B.G., prin procurator B.R. și a lipsei calității procesuale pasive invocate de
pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Ministru, Comisia
Județeană de Fond Funciar Argeș - prin Prefect și Comisia Locală de Fond
Funciar Ștefănești, prin Primar.
Totodată, Curtea de
Apel Pitești a respins acțiunea completată, ca tardivă, față de pârâții
M.A.D.R, SC S.O., prin Director General și SC S. - Filiala Argeș - prin
Director General și a respins acțiunea completată față de pârâtele Comisia
Județeană de Fond Funciar Argeș și Comisia Locală de Fond Funciar Ștefănești,
pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Împotriva acestei
sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs
reclamanta B.G.
Așa cum rezultă din
practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția
tardivității recursului raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ.
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu
art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra
excepției tardivității recursului invocată din oficiu, excepție de procedură
peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în
raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, conform art. 20
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță poate
fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a
fost comunicată reclamantei B.G. la data de 7 martie 2012, așa cum rezultă din
dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost
declarat la data de 22 mai 2012, deși, conform dispozițiilor citate, termenul
în care legea procedurală permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la
data de 22 martie 2012.
Totodată, Înalta
Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din
situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va
respinge, ca tardiv formulat, recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.G. prin mandatar B.R. împotriva Sentinței nr. 56/F-CONT din 15
februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM