ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 631/2014

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 18 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. 19830/3/2013, în baza art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art 320

1

C. proc. pen. și art 74 lit. c) și 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.R.,la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de Ia 16 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag.

A fost respinsa ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de către partea vătămată P.V.

A fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 15/16 martie 2013, în jurul orelor 24.00, inculpatul P.R. s-a întors singur în apartamentul din str. P. deoarece, potrivit propriilor declarații, își uitase un rând de chei de la locuința fiului său. Inculpatul a mers în camera sa, iar în jurul orei 01.45, s-a dus în bucătărie pentru a bea apă, stând pe întuneric până în momentul în care partea vătămată P.V. a ieșit din camera sa. între cei doi frați a avut loc un schimb de replici, care în scurt timp a degenerat în acte de violență fizică în urma cărora partea vătămată P.V. a fost înjunghiată de inculpat, în mod repetat, cu un briceag în zona capului, a umărului, brațului și genunchiului stâng. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martora P.S., soția părții vătămate, care a pulverizat spray iritant spre inculpat. în învălmășeala creată, martora a fost la rândul său lovită de către inculpat suferind o plagă tăiată în regiunea subclaviculară stângă. De asemenea, în conflict a intervenit și martora P.E. care i-a despărțit pe cei doi frați, tragându-I pe inculpat de pe P.V.

Apoi, inculpatul P.R. s-a retras în camera mamei sale, după care a sărit pe geam și a fugit, iar partea vătămată, împreună cu soția, s-a încuiat în camera sa de unde a apelat Serviciul 112 solicitând intervenția unei ambulante.

Din actele medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, rezultă că partea vătămată P.V. a fost internată în această unitate spitalicească în data de 16 martie 2013, la ora 02.51, cu următorul diagnostic: „plagă transfixiantă antebraț stâng; hematom antebraț stâng; plăgi tăiate (2) regiunea umărului, plăgi tăiate (2) regiunea cervicală cu sângerare activă; plagă tăiată regiunea externă genunchi stâng; plagă tăiată regiunea parotidiană stângă; plagă tăiată regiunea occipitală." De asemenea, se mai reține că partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale constând în explorarea plăgilor, cea din regiunea cervicală stângă având un traiect până la planul osos cervical. Potrivit raportului de expertiză medico-legal din 2013, partea vătămată P.V. a prezentat 11 (unsprezece) plăgi, respectiv.

S-a reținut că, din raportul de expertiză medico-legal din 2013, rezultă faptul că partea vătămată P.V. a prezentat 11 (unsprezece) plăgi, respectiv o plagă în regiunea occipitală, două plăgi în regiunea cervicală, una posterior paramedian drept și cealaltă paramedian stâng, o plagă în regiunea maseterină stângă, o plagă la nivelul brațului stâng, în treimea inferioară, antero-lateral, două plăgi la nivelul antebrațului stâng în treimea medie superioară, una fața anterioară și cealaltă bord ulnar, cea din urmă fiind dispusă orizontal și opozant celeilalte plăgi, două plăgi în regiunea deltoidiană, una stâng antero-lateral și cealaltă lateral și posterior, o plagă la nivelul brațului stâng, în treimea superioară față lateral, o plagă la nivelul genunchiului stâng lateral.

În concluziile raportului medico-legal s-a menționat faptul că leziunile prezentate de partea vătămată au fost produse prin lovire activă repetată cu obiect tăietor-înțepător (cuțit) și necesită 28-30 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunând în pericol viata victimei și, în prezența unei evoluții favorabile, nefiind de natura să producă alte consecințe prev. de art. 182 C. pen.

În cauză a fost dispusă o constatare tehnico-științifică traseologică asupra obiectelor de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată la momentul agresiunii, iar din raportul din 11 aprilie 2013 se reține că tricoul cu care a fost îmbrăcat P.V. prezintă 14 (patrusprezece) urme de înțepare-tăiere, iar maioul acestuia prezintă 3 (trei) urme de înțepare-tăiere. Aceste urme au fost create cu un obiect înțepător-tăietor, probabil cuțit, iar lama briceagului folosit de inculpat ar fi putut produce urmele de înțepare-tăiere existente pe obiectele de vestimentație.

De asemenea, din același raport, a rezultat că briceagul are o lamă cu o lungime de 63,04 mm și o lățime maximă de 12,74 mm, ceea ce denotă faptul că acest obiect reprezintă un instrument care are aptitudinea să ucidă.

Fiind audiat inculpatul P.R. a declarat că în noaptea de 15/16 martie 2013, în jurul orelor 01.45, în timp ce se afla în bucătărie, și-a făcut apariția fratele său care i-a reproșat că îl urmărește. Inculpatul a arătat că partea vătămată i-a adus injurii, după care a devenit agresiv, punându-i o mână în gât și amenințându-l că îl bate. Inculpatul a menționat că de teamă a scos un briceag din buzunarul pantalonilor cu intenția de a se apăra, instrument cu care I-a lovit pe fratele său de două ori în zona superioară a corpului.

De asemenea, inculpatul a declarat că fratele său obișnuia să îl provoace, fiind adeseori violent, atât verbal, cât și fizic, acesta fiind motivul pentru care în noaptea respectivă a răbufnit și a reacționat într-un mod așa violent.

Prima instanță nu a reținut susținerile apărătorului inculpatului în sensul reținerii circumstanței provocării inculpatului de către partea vătămată având în vedere numărul mare de lovituri aplicate de inculpat părții vătămate, a obiectului folosit (briceag), modalitatea de provocare â" inculpatului folosită de către partea vătămată (injurii, amenințări), precum si faptul perpetuării în timp a acestor amenințări și injurii, de natură sa permită tragerea concluziei că inculpatul avea la îndemână si alte modalități de a evita astfel de injurii si amenințări.

Coroborând concluziile raportului de expertiză medico-legal din 2013 privind partea vătămată P.V. cu cele ale raportului de constatare tehnico-științifică traseologică din 11 aprilie 2013, s-a concluzionat ca în afara celor 11 plăgi pe care Ie-a prezentat partea vătămată, inculpatul P.R. a încercat să-i aplice și alte lovituri cu cuțitul părții vătămate, lovituri însă care nu au produs leziuni datorită manevrelor de autoapărare ale Iui P.V. Având în vedere plaga transfixiantă de la nivelul antebrațului stâng pe care a prezentat-o P.V., precum și declarația acestuia potrivit căreia a parat o lovitură cu mâna stângă, s-a reținut că această plagă reprezintă o leziune de autoapărare, partea vătămată apărându-se astfel cu antebrațul stâng de o lovitură de intensitate mare, aplicată de inculpat și care era îndreptată în zona toracelui.

Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere pe de-o parte gradul de pericol social ridicat al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale si a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret în săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că acesta a înțeles să solicite să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., beneficiind astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Pentru considerentele expuse anterior, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului si dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., apreciind totodată că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins prin aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu executare în regim de deținere.

Prima instanță a apreciat ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată prin care aceasta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat de mama celor două părți ale prezentei cauze prin care a fost înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului unde locuiau aceștia, dată fiind lipsa de cauzalitate între infracțiunea dedusă judecății și pretinsul prejudiciu suferit de către partea vătămată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul și partea civilă P.V.

În motivarea apelului formulat de inculpatul P.R. s-a arătat faptul că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanța inculpatului, cuantumul acesteia fiind excesiv în raport cu împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale si toate cele 11 lovituri aplicate părți civile nu au pus in pericol viața acesteia, iar în prezent aceasta din urmă și-a schimbat domiciliu.

S-a mai arătat faptul că în cauză se impunea aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

În ședința de judecată din data de 27 august 2013, partea civilă P.V. a solicitat să se ia act de retragerea apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței primei instanțe.

Prin Decizia penală nr. 220/A din data de 27 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul parte civilă P.V.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat P.R. împotriva sentinței penale nr. 579 din 18 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a Il-a penală.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond, în baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului P.R. pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conf. art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-au dispus.măsuri de supraveghere, astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 359 C. proc. pen. și art. 86

4

C. pen.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.R. dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constată că inculpatul a fost arestat preventiv din 16 martie 2013 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat in faza de urmărire penala si insusit de inculpat în condițiile art 320

1

C. proc. pen., rezultând că, în noaptea de 15/16 martie 2013, în jurul orelor 02.00, în timp ce se afla în apartamentul situat în București, sector 3, în urma unui conflict spontan și pe fondulunor relații tensionate, inculpatul P.R. i-a aplicat fratelui său P.V. lovituri repetate cu un briceag în zona capului (regiunea cervicală, occipitală și maseterina), a brațului și genunchiului stâng, cauzându-i acestuia 11 (unsprezece) plăgi tăiate sau înjunghiate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legala din 2013, partea vătămată P.V. a prezentat 11 (unsprezece) plăgi, respectiv o plagă în regiunea occipitală, două plăgi în regiunea cervicală, una posterior paramedian drept și cealaltă paramedian stâng, o plagă în regiunea maseterina stângă, o plagă la nivelul brațului stâng, în treimea inferioară, antero-lateral, două plăgi la nivelul antebrațului stâng în treimea medie superioară, una fața anterioară și cealaltă bord ulnar, cea din urmă fiind dispusă orizontal și opozant celeilalte plăgi, două plăgi în regiunea deltoidiană, una stâng antero-lateral și cealaltă lateral și posterior, o plagă la nivelul brațului stâng, în treimea superioară față lateral, o plagă la nivelul genunchiului stâng lateral.

În concluziile raportului medico-legal s-a menționat faptul că leziunile prezentate de partea vătămată au fost produse prin lovire activă repetată cu obiect tăietor-înțepător (cuțit) și au necesitat 28-30 (douăzeci și opt-treizeci) de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunand in pericol viața victimei, în prezența unei evoluții favorabile, nefiind de natură să producă alte consecințe prev. de art 182 C. pen.

S-a stabilit în mod corect de către instanța de fond și încadrarea juridica data faptei inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea apelului, instanța de apel a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea cuantumului pedepsei ținându-se seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al acestei fapte, dat de împrejurările și modalitățile comiterii (asupra fratelui inculpatului), rezonanța negativă pe care o astfel de faptă o are în comunitatea în care trăiesc părțile, dar și persoana inculpatului care nu era cunoscut cu antecedente penale si a recunoscut săvârșirea faptei.

Instanța de apel a respins critica formulată de inculpat privind neretinerea lipsei antecedentelor penale ca și circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere faptul că, lipsa antecedentelor penale și atitudinea bună în societate anterior săvârșirii faptei, reprezintă situații de normalitate.

În plus, existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanța de judecată să o considere drept circumstanță atenuantă judiciară.

În prezenta cauza au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Or, existența mai multor circumstanțe atenuante nu duce Ia tot atâtea reduceri de pedeapsă. Considerate, în ansamblul lor, toate circumstanțele atenuante reținute vor determina reducerea, o singură dată, a pedepsei.

Deci și în măsura coexistenței mai multor circumstanțe atenuante, pedeapsa s-ar fi stabilit într-un singur timp - în limitele prevăzute de art. 76 C. pen., iar nu prin două reduceri succesive ale pedepsei, corespunzătoare celor două categorii de circumstanțe atenuante.

Instanța de apel a apreciat că, în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, având în vedere faptul că, localizarea plăgilor identificate pe corpul părții vătămate, plăgi cu dispunere în planuri și segmente anatomice diferite, conduc la concluzia ca poziția victimă-agresor a fost una dinamică, inculpatul având o atitudine ofensivă și nu una de apărare. Faptul că partea vătămată a adresat injurii inculpatului nu poate fi reținut de instanță sub forma scuzei provocării, atâta vreme cât intre inculpat și partea vătămată mai avuseseră loc conflicte verbale și injurii, ceea ce înseamnă că inculpatul putea adopta o alta atitudine decât aceea de a-și lovi în mod repetat fratele cu un briceag.

Curtea de apel a apreciatînsă ca fiind întemeiată critica formulată de inculpat cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de prima instanța care a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, în condițiile aplicării art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lita teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Astfel, potrivit art. 86

1

C. pen., când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, instanța poate dispune.suspendarea condiționată a executării.

S-a reținut că în privința inculpatului condițiile exprese arătate în art. 86

1

C. pen. sunt îndeplinite, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei si care, potrivit chiar spuselor părții vătămate, nu a mai manifestat reacții de violență fizică.

Prin urmare, s-a apreciat că scopul de care face vorbire art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Cu privire la latura civilă, instanța de apel a constatat faptul că în mod legal si temeinic a fost respinsă de către prima instanță acțiunea civilă formulată de partea civilă P.V., având în vedere lipsa legăturii de cauzalitate între pretinsul prejudiciu suferit de către partea civila prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă P.V., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul formulat în scris la fila 8 si susținut oral, s-au formulat critici cu privire la probatoriul administrat în cauză, precum și referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, prin decizia instanței de apel.

Analizând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În cauză, motivul de recurs invocat de recurenta parte civilă, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare care a fost prevăzut în mod expres de Legea nr. 2/2013.

Predispozițiilor Iegilor în vigoare, textul art. 385

9

C. proc. pen. și următorul cuprins din pct. 14 - s-au aplicat pedepse din alte limite decât cele prevăzute de lege pct. 17

2

, când hotărârea contrară legii sau când această hotărâre s-a făcut greșită aplicare a legii.

Raportat la conținutul temeiului de casare invocat, instanța de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurente civile, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recarli limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, dqg£i||chestiuni de.drept.

O reevaluare a pedepsei aplicate inculpatului ar presupune o evaluare a situației de fapt. apreciere a cauzei pe fondul acesteia, ceea ce ar fi imposibil, în cauza noilor cazuri de casare ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt alte cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă P.V. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din data de 27 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.R.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.R. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă P.V. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din data de 27 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.R.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.R. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 jei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2014.