ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1904/2014

Asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 104 din 13 mai 2014 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G.V., deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 301 din 01 aprilie 2014 a Tribunalului Iași. A obligat contestatorul să achite 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1372/99/2014, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de H.G.

nr. 836/2013, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (anterior), aplicată condamnatului G.V., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, prin sentința penală nr. 298 din data de 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare. S-a arătat că persoana condamnată G.V. execută pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 189 alin. (1) lit. a) din noul C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (anterior), cu durata de 10 ani. S-a solicitat în conținutul sesizării ca instanța să evalueze dacă în cauză sunt incidente disp.

art. 6 alin. (1) din noul C. pen., având în vedere că pedeapsa complementară depășește durata prev. de art. 66 alin. (1) din noul C. pen. Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 301 din 01 aprilie 2014 a dispus „în baza art. 595 din noul C. proc. pen., art. 23 alin. (8) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. (6) din noul C. pen., a admis sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de H.G. nr. 836/2013, cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată G.V., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, și, pe cale de consecință: În baza art. 6 alin. (6) din noul C. pen., a redus de la 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

(anterior), aplicată prin sentința penală nr. 298 din data de 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din noul C. pen., pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 275 alin. (3) din noul C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei soluții a formulat contestație, în termen legal, condamnatul G.V. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea contestației, condamnatul G.V. a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare de către instanța de fond, întrucât noul cod prevede pedepse mai ușoare pentru infracțiunile comise și a solicitat admiterea și reducerea pedepsei rezultante de executat.

De asemenea, condamnatul a susținut că este bolnav psihic și nu s-a ținut cont de starea sănătății sale în aplicarea pedepsei. Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit art. 6 C. pen., aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se poate face dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea definitivă a pedepsei închisorii sau a amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită,. reducerea făcându-se la acest maxim. Așa cum corect a reținut instanța de fond, infracțiunea pentru care G.V. a fost condamnat a fost recalificată în art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., iar noul cod prevede aceleași limite de pedeapsă pentru această infracțiune.

Corect a reținut instanța de fond că, fiind sesizată doar în ce privește reducerea pedepsei complementare, cadrul procesual a fost astfel stabilit și fiind întemeiată cererea a admis-o și a redus la 5 ani pedeapsa complementară, recalificând drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) din noul C. pen. Față de aceste prevederi, în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 6 C. pen. cu privire la pedeapsa principală pe care o execută condamnatul. În consecință, a constatat că sentința instanței de fond este temeinică și legală și a respins ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G.V. Împotriva deciziei penale nr. 104 din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul G.V.

Contestația este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. Potrivit art. 425 1 alin. (7) „contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac”.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin decizia atacată, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G.V., astfel încât Înalta Curte constată că această hotărâre este definitivă, potrivit textelor legale sus-menționate. Așa fiind, se constată că, condamnatul G.V. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul G.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 104 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2014.