ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1904/2014

Asupra contestației

de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 104 din 13 mai 2014 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G.V., deținut

în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 301 din 01 aprilie 2014 a Tribunalului

Iași.

A obligat contestatorul

să achite 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200

RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin sesizarea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1372/99/2014, comisia de evaluare

a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași,

prevăzută de H.G. nr. 836/2013, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire

la pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) C. pen. (anterior), aplicată condamnatului G.V., în prezent deținut

în Penitenciarul Iași, prin sentința penală nr. 298 din data de 18 aprilie 2005

a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin neapelare.

S-a arătat că

persoana condamnată G.V. execută pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 189 alin. (1) lit. a) din noul C.

pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen. (anterior), cu durata de 10 ani.

S-a solicitat

în conținutul sesizării ca instanța să evalueze dacă în cauză sunt incidente disp.

art. 6 alin. (1) din noul C. pen., având în vedere că pedeapsa complementară depășește

durata prev. de art. 66 alin. (1) din noul C. pen.

Tribunalul Iași

prin sentința penală nr. 301 din 01 aprilie 2014 a dispus „în baza art. 595 din

noul C. proc. pen., art. 23 alin. (8) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., modificată prin O.U.G. nr. 116/2013,

cu referire la art. 6 alin. (6) din noul C. pen., a admis sesizarea comisiei de

evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului

Iași, prevăzută de H.G. nr. 836/2013, cu privire la pedeapsa complementară, pentru

persoana condamnată G.V., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, și, pe cale

de consecință:

În baza art. 6

alin. (6) din noul C. pen., a redus de la 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (anterior), aplicată prin sentința

penală nr. 298 din data de 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă

prin neapelare, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din noul C. pen., pe care o va executa condamnatul

după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 275

alin. (3) din noul C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia.

Împotriva acestei

soluții a formulat contestație, în termen legal, condamnatul G.V. criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea contestației,

condamnatul G.V. a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare

de către instanța de fond, întrucât noul cod prevede pedepse mai ușoare pentru infracțiunile

comise și a solicitat admiterea și reducerea pedepsei rezultante de executat.

De asemenea, condamnatul

a susținut că este bolnav psihic și nu s-a ținut cont de starea sănătății sale în

aplicarea pedepsei.

Curtea de Apel

Iași a reținut că, potrivit art. 6 C. pen., aplicarea legii mai favorabile după

judecarea definitivă a cauzei se poate face dacă după rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare și până la executarea definitivă a pedepsei închisorii sau a amenzii

a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată

depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită,.

reducerea făcându-se la acest maxim.

Așa cum corect

a reținut instanța de fond, infracțiunea pentru care G.V. a fost condamnat a fost

recalificată în art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., iar noul cod prevede aceleași

limite de pedeapsă pentru această infracțiune. Corect a reținut instanța de fond

că, fiind sesizată doar în ce privește reducerea pedepsei complementare, cadrul

procesual a fost astfel stabilit și fiind întemeiată cererea a admis-o și a redus

la 5 ani pedeapsa complementară, recalificând drepturile prevăzute de art. 66

lit. a), b) din noul C. pen.

Față de aceste

prevederi, în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile

în cauză dispozițiile art. 6 C. pen. cu privire la pedeapsa principală pe care o

execută condamnatul.

În consecință,

a constatat că sentința instanței de fond este temeinică și legală și a respins

ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G.V.

Împotriva deciziei

penale nr. 104 din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul G.V.

Contestația este

inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență

principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate

de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate

prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al

căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit

legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art.

425

1

alin. (7) „contestația se soluționează prin decizie, care nu este

supusă niciunei căi de atac”.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin decizia atacată,

a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G.V., astfel

încât Înalta Curte constată că această hotărâre este definitivă, potrivit textelor

legale sus-menționate.

Așa fiind, se

constată că, condamnatul G.V. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive,

investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care

nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă

potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință,

în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.,

va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul G.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația formulată de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 104 din

13 mai 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 100

RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 3 iunie 2014.