ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1/2015

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1/PI din 16 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, constatând îndeplinite condițiile pentru extrădarea numitului M.M.A., în prezent aflat în Arestul I.P.J. Bihor, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile ucrainene, respectiv Departamentul de Investigații al Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei din Regiunea Cernăuți și a dispus predarea acestuia.

Totodată, instanța de fond a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului M.M.A., în prezent aflat în Arestul I.P.J. Bihor până la predarea acestuia.

S-a constatat că persoana urmărită a fost reținută pe o durată de 24 de ore, în data de 11 octombrie 2014, ora 11

:

00, prin Ordonanța de reținere nr. 2986 din 11 mai 2014 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

De asemenea, s-a constatat că prin Încheierea penală nr. 1 din 12 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite pe o durată de 29 de zile, începând cu 12 octombrie 2014 până în 9 noiembrie 2014 inclusiv, măsură, ce a fost menținută pe o durată de 30 de zile prin Încheierea penală nr. 3 din 7 noiembrie 2014, începând cu 10 noiembrie 2014, iar ulterior prin Încheierea nr. 4 din 20 noiembrie 2014, începând cu data 20 noiembrie 2014.

În baza art. 14 din Convenția Europeană de Extrădare - Paris 1957 ratificată prin Legea nr. 80/1997, instanța de fond a constatat că persoana extrădată nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 11 octombrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de Parchetul de pe lângă această instanță privind pe numitul M.M.A.

Prin Încheierea penală nr. 1/2014 din 12 octombrie 2014 curtea, în baza art. 44 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea provizorie a persoanei urmărite M.M.A. pe o durată de 29 de zile, începând cu 12 octombrie 2014 până în 9 noiembrie 2014 inclusiv și a emis mandatul de arestare nr. 1/2014 din data de 12 octombrie 2014.

La termenul de judecată din 7 noiembrie 2014 s-au depus la dosarul cauzei de către apărătorul ales al persoanei solicitate un set de acte în limba poloneză, traduse și în limba română, din care rezultă dovada unei proceduri de extrădare privind-o pe persoana solicitată ce se află în curs de derulare în Polonia, precizându-se că nu s-a luat nicio măsură preventivă față de aceasta, dovada rezidenței persoanei solicitate în Polonia, a împrejurării că desfășoară activități economice pe teritoriul acestui stat și a faptului că nu s-a sustras de la procedura de extrădare în Polonia (filele 41-79).

Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, a trimis instanței cererea de extrădare formulată de autoritățile ucrainene împotriva persoanei solicitate, însoțită de actele anexe (filele 88-115 și 128-187), precizându-se că în urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită are cetățenie bulgară, că între România și Ucraina se aplică dispozițiile Convenției europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, că extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, că la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din același act normativ și traducerea în limba română a acestora și s-a precizat că nu este incidență niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana solicitată, prin apărătorul său ales, a formulat o opoziție la extrădare (filele 124-125), susținând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, invocând incidența dispozițiilor art. 22 alin. (2) din legea anterior menționată.

Prin Încheierea penală nr. 3 din 7 noiembrie 2014, s-a menținut măsura arestării provizorii a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu 10 noiembrie 2014 până în 9 decembrie 2014 inclusiv, măsură menținută apoi prin Încheierea penală nr. 4 din 20 noiembrie 2014, pe o durată de încă 30 de zile, începând cu 20 noiembrie 2014 până în 19 decembrie 2014, inclusiv.

Ca urmare a celor dispuse de instanță în ședința publică din 20 noiembrie 2014, s-a efectuat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor raportul de expertiză medico-legală din 24 noiembrie 2014, potrivit căruia, persoana solicitată suferă de diabet zaharat tip II non insulinonecesitant complicat cu retinopatie diabetică proliferativă Salus Gun II și polineuropatie diabetică, HTA esențială stadiul III cu risc adițional foarte înalt, sub tratament medicamentos în prezent. S-a opinat că, în raport de afecțiunile pe care persoana solicitată le prezintă și de starea sa de sănătate din prezent, aceasta se poate deplasa în vederea extrădării din România în Ucraina, recomandându-se ca, pe parcursul deplasării, persoana solicitată să fie însoțită de un cadru medical.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale privind extrădarea și că susținerile persoanei solicitate nu sunt întemeiate, prin cererea de extrădare transmisă de autoritățile statului solicitat fiind date asigurări că procedurile penale împotriva persoanei solicitate nu vizează infracțiuni politice, că aceasta va fi anchetată numai pentru faptele care formează obiectul extrădării, că va avea dreptul la un proces echitabil, precum și la apărare legală și asistență juridică, iar dacă va fi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, statul ucrainean garantează respectarea prevederilor Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale și că îi vor fi asigurate mijloacele corespunzătoare și acces neîngrădit la servicii medicale suficiente.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana extrădabilă M.M.A., solicitând respingerea cererii de extrădare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea acesteia.

Astfel, conte statorul a arătat în cuprinsul contestației formulate, că nu sunt întrunite condițiile pentru extrădare, invocând incidența dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv că predarea sa este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită datorită stării sale de sănătate.

De asemenea, s-a susținut că nu este îndeplinită condiția cerută de art. 31 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, statul ucrainean aflându-se în stare de război civil și că nu este îndeplinită nici condiția dublei incriminări, decât în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 302 alin. (2) C. pen. ucrainean.

Totodată, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 33 din actul normativ anterior menționat, s-a invocat faptul că, potrivit legii penale române, față de infracțiunile pentru care se solicită extrădarea a intervenit prescripția răspunderii penale.

De asemenea, contestatorul a precizat că faptele de care este acuzat au fost comise pe teritoriul Poloniei, împotriva unor cetățeni ucraineni, nefiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Înalta Curte, examinând contestația în raport cu motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, „pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant”.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că persoana solicitată M.M.A. este urmărită internațional de autoritățile judiciare din Ucraina, împotriva sa fiind în desfășurare o procedură penală pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și proxenetism.

Astfel, din conținutul cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia rezultă că persoana solicitată este acuzată că în perioada iulie 2001-martie 2002, împreună cu alte persoane pe care le-a coordonat și supravegheat, a atras în activități de prostituție mai multe femei, activități care au fost desfășurate în Polonia. De asemenea, în perioada februarie 2002-august 2004, persoana solicitată a fost implicată în mod direct în procurarea de femei din Ucraina și transportarea lor în Polonia, în vederea desfășurării de activități de prostituție.

Persoana solicitată M.M.A. a fost pusă sub învinuire în Ucraina pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și proxenetism, prevăzute de secțiunile 2, 3 și 4 ale art. 303 și de art. 302 C. pen. al Ucrainei.

La data de 25 septembrie 2008 persoana solicitată a fost trimisă în judecată, însă aceasta s-a sustras de la procedurile ce se derulau împotriva sa, astfel încât la data de 30 aprilie 2013, Tribunalul Districtual Șevcenco din Cernăuți a dispus împotriva sa măsura preventivă sub formă de arest, acesta fiind dat în urmărire internațională (filele 36, 37).

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 18 din Legea. nr. 302/2004, respectiv persoana solicitată este urmărită penal sub acuzația de comitere a unei infracțiuni, aceasta fiind prinsă pe teritoriul României.

Conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu pot fi extrădați din România:

a) cetățenii romani, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale;

d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

Se constată că persoana extrădabilă nu se află în niciuna dintre aceste situații, în consecință nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din legea anterior menționată.

În cauza supusă examinării, Înalta Curte constată inexistența motivelor obligatorii sau opționale de refuz ale extrădării, așa cum sunt ele prevăzute în dispozițiile art. 21 respectiv ale art. 22, din Legea nr. 302/2004 modificată, iar așa cum a reținut și prima instanță, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări faptele de constituire a unui grup infracțional organizat și de trafic de persoane fiind incriminate și de legea română în art. 367 C. pen. și în art. 210 din același cod.

În același sens, critica adusă sentinței instanței de fond cu privire la faptul că, prin admiterea cererii de extrădare a fost nesocotită starea de sănătate a persoanei extrădabile este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a dovedit rol activ și a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, concluziile medicilor legiști fiind acelea că starea de sănătate a persoanei solicitate nu împiedică deplasarea acesteia, iar predarea sa nu este de natură să determine consecințe grave, fiind făcută recomandarea de a fi însoțit de un cadru medical.

De asemenea, este neîntemeiată și critica formulată de către contestator, cu privire la faptul că în statul ucrainean ar exista o situație de instabilitate politică, deoarece extrădarea se face către autoritățile judiciare competente din statul ucrainean și nu față de grupări care acționează pe teritoriul statului solicitant.

Înalta Curte reține faptul că prin cererea de extrădare transmisă, autoritățile statului solicitant au dat asigurări că procedurile penale împotriva persoanei solicitate nu vizează infracțiuni politice, că va fi anchetată numai pentru faptele care formează obiectul extrădării, că va avea dreptul la un proces echitabil, precum și la apărare legală și asistență juridică, iar dacă va fi condamnată la o pedeapsă privată de libertate, Ucraina garantează respectarea prevederilor Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale și îi vor fi asigurate mijloacele corespunzătoare și acces neîngrădit la servicii medicale eficiente.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile menționate, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit până în prezent, iar potrivit datelor comunicate de autoritățile din Ucraina, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile de care este acuzată persoana solicitată nu s-a împlinit, întrucât aceasta se sustrage de la răspundere penală, astfel că termenele sunt suspendate, iar prescripția specială potrivit dreptului penal ucrainean intervine după trecerea a 15 ani.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18, 24 și 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36-46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă M.M.A. împotriva Sentinței penale nr. 1/PI din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PETRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă M.M.A. împotriva Sentinței penale nr. 1/PI din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2015.