ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3379/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu-Mare,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1831/

LC din 20 decembrie 2007, a respins acțiunea reclamantului P.C. cu domiciliul

procedural ales la Cabinetul de avocatură S.I.S.R. cu sediul în Cluj Napoca

județul Cluj împotriva pârâților P.Z. domiciliat în municipiul Carei județul

Satu-Mare, B.W. domiciliat în comuna Petrești județul Satu Mare, B.D.I. domiciliat

în Satu Mare județul Satu Mare, SC F.F. SRL cu sediul social în Timișoara

județul Timiș și SC U.G. SRL cu sediul social în municipiul Carei județul Satu

Mare având ca obiect obligația de a face și plata daunelor cominatorii.

A mai fost obligat

reclamantul și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către

pârâtul P.Z. și 1000 lei către pârâta SC U.G. SRL.

În fundamentarea

acestei soluții instanța de fond a reținut, în principal, că la data de 13

aprilie 2006, a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților SC U.G. SRL

care a adoptat hotărârile cuprinse în procesul verbal de ședință și care se

regăsesc și în actul adițional. Astfel, s-a hotărât cesionarea de către

reclamantul P.C. a părților sale sociale în număr de 210, cu o valoare nominală

de 10 lei, în total cu valoarea de 2100 lei către pârâtul P.Z.

Prețul cesiunii a

fost de 200.000 euro, pârâtul cesionar obligându-se să îl achite în rate de

50.000 Euro, scadente la datele indicate la pct. 2 din Hotărârea A.G.A.

La pct. 4 din

procesul verbal din data de 13 aprilie 2006 s-a stabilit că, în situația

nerespectării obligațiilor financiare prevăzute în actul adițional, respectiv

neplata ratelor, pârâtul cesionar P.Z. pierde sumele achitate în contul

cesiunii, iar semnatarii actului pârâți în prezenta cauză, se obligă să semneze

act adițional prin care reclamantul P.C. va redeveni asociat în SC U.G. SRL.

La pct. 5 din actul

susmenționat s-a stipulat că prețul ratelor privind contravaloarea părților

sociale va putea fi achitat în numerar, în contul nominalizat deschis la B.C.R.

SA Negreși Oaș ori prin orice modalitate prevăzută de legislația românească.

Prevederile invocate

se regăsesc și în actul adițional încheiat la data de 13 aprilie 2006, reține

prima instanță.

Totodată, în actul

adițional la pct. 4 s-a prevăzut că în garantarea achitării ultimelor trei

rate, cesionarul eliberează la data semnării actului, către cedent, trei bilete

la ordin completate cu sumele și datele prevăzute, analizate de SC U.G. SRL.

Din acte rezultă că

rata a 2-a a cesiunii a fost plătită la 22 august 2006, cu o întârziere de 2

zile iar din declarația martorei G.C., rezultă că pârâtul P.Z. a avut o

înțelegere cu reclamantul prin care s-a stabilit că plata celei de-a treia rată

să se facă personal, în numerar la data de 11 iunie 2007.

Întrucât reclamantul

nu s-a prezentat la data stabilită pentru primirea prețului celei de-a treia

rată, pârâtul P.Z. a consemnat banii la CEC la dispoziția reclamantului, aspect

recunoscut de către reclamant la interogatoriul luat.

În speță, clauzele

contractuale au fost clar exprimate, constatându-se că obligațiile asumate de

părți în vederea efectuării demersurilor necesare pentru ca reclamantul să-și

respecte calitatea de asociat în SC U.G. SRL se vor naște numai în situația de

neplată a ratelor. Nu s-a prevăzut nicăieri în actele încheiate că neplata la

scadență a ratelor conduce la redobândirea calității de asociat la SC U.G. SRL

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 35/

A/C din 8 aprilie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul P.C.,

împotriva sentinței civile nr. 1831/ LC din 20 decembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Satu – Mare, secția comercială și de contencios administrativ. De

asemenea, e obligată parte apelantă să plătească părții intimate P.Z. suma de

12.000 lei și celorlalți intimați suma de 25.874 lei, respectiv câte 11.900 lei

pentru SC F.F. SRL și SC U.G. SRL și 2074 lei pentru B.W. și B.D.I. cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a preluat, în esență, toate argumentele primei

instanțe stabilind că în condițiile în care actul adițional din 13 martie 2006

prin care reclamantul apelant a cesionat pârâtului intimat părțile sale sociale

este în vigoare și în prezent, nefiind desființat, nu se poate acorda eficiență

juridică clauzei de la pct. 6 deoarece această clauză intervine numai în urma

nerespectării obligațiilor financiare, respectiv a neplății ratelor, motiv de

reziliere a contractului încheiat între părți.

Împotriva deciziei nr.

35/ A/C din 8 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul P.C. care

a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare

în judecată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, pentru

toate fazele procesuale.

În dezvoltarea

motivelor de recurs reclamantul a evocat detaliat întreaga situație de fapt și

de drept care a stat la baza demersului judiciar atât la instanța de fond cât

și cea de apel, precizând că pârâtul P.Z. a fost de rea credință, în contextul

în care și asociații SC U.G. SRL nu și-au respectat obligațiile asumate.

Nici declarația

martorei G.K. audiată la cererea pârâtului P.Z. nu corespunde adevărului, fiind

subiectivă, încercând să-și păstreze raportul juridic de muncă cu pârâtul.

Mai mult, neplata

ratelor la scadență echivalează practic cu neîndeplinirea obligației asumate de

plată, cu nerespectarea obligațiilor financiare, împrejurare care atrage după

sine antrenarea sancțiunilor stabilite de părți și anume pierderea sumelor de

bani plătite până la data respectivă și obligarea pârâților de a încheia un alt

act adițional prin intermediul căruia recurentul redevine asociatul SC U.G. SRL.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge, ca nefundat, recursul reclamantului P.C. pentru următoarele

considerente.

Este de necontestat

că reclamantul P.C., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea

pârâților nominalizați anterior la adoptarea și semnarea tuturor documentelor,

inclusiv hotărârea A.G.A. și actul adițional, necesare redobândirii de către

acesta a calității de asociat în cadrul SC U.G. SRL în condițiile imediat

anterioare hotărârii A.G.E.A. a SC U.G. SRL din data de 13 aprilie 2006 și a

actului adițional nr. 30 din 13 aprilie 2006 atestat de către consilierul

juridic M.G.D., prin cesionarea de către asociatul P.Z. a celor 210 părți

sociale în valoare nominală de 10 Ron și o valoare totală de 2100 Ron.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, amplu

documentat și bine argumentat au stabilit o corectă situație de fapt și de

drept, în deplină concordanță cu toate clauzele actului adițional din 13

aprilie 2006 și a prevederilor cuprinse în extrasul din procesul verbal din 13

aprilie 2006 al Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC U.G. SRL. Din

această perspectivă a fost bine determinată întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc de părțile contractante, fiind dată eficiență

juridică dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante.

Este adevărat că rata

a 2-a a cesiunii a fost plătită la data de 22 august 2006, cu o întârziere de 2

zile, deși în actul adițional din 13 aprilie 2006 la pct. 3 alin. (2) era

precizat că plata trebuie efectuată până la data de 20 august 2006, rată în

cuantum de 50.000 Euro. De remarcat că reclamantul a acceptat plata cu

întârziere de 2 zile.

Nu poate fi primită

teza acreditată de recurent potrivit căreia această întârziere de plată

echivalează cu neîndeplinirea obligației financiare asumată contractual,

impunându-se aplicarea regimului sancționator stipulate la pct. 6 din actul

adițional.

Din redactarea

clauzelor contractuale, reiese fără echivoc că în situația nerespectării

obligațiilor financiare prevăzute în actul adițional descris anterior și anume

neplata ratelor, pârâtul P.Z. va pierde sumele de bani achitate până la data la

care se invocă și dovedește această nerespectare.

Din verificarea

întregii documentații apare cât se poate de evident că pârâtul P.Z. și-a

îndeplinit obligațiile contractuale, prin plata sumelor de bani așa cum au fost

ele stabilite contractual de părțile actului adițional din 13 aprilie 2006.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga recurentul la 13.186,18 lei cheltuieli de judecată

către intimatul P.Z. și la 28.043,98 lei cheltuieli de judecată, către

intimații B.W., B.D.I., SC F.F. SRL Timișoara și SC U.G. SRL Carei.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C.,

împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind

îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.C., împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

13.186,18 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.Z. și la 28.043,98 lei

cheltuieli de judecată, către intimații B.W., B.D.I., SC F.F. SRL Timișoara și

SC U.G. SRL Carei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 noiembrie 2008.