ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3379/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Satu-Mare, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1831/ LC din 20 decembrie 2007, a respins acțiunea reclamantului P.C. cu domiciliul procedural ales la Cabinetul de avocatură S.I.S.R. cu sediul în Cluj Napoca județul Cluj împotriva pârâților P.Z. domiciliat în municipiul Carei județul Satu-Mare, B.W. domiciliat în comuna Petrești județul Satu Mare, B.D.I. domiciliat în Satu Mare județul Satu Mare, SC F.F. SRL cu sediul social în Timișoara județul Timiș și SC U.G. SRL cu sediul social în municipiul Carei județul Satu Mare având ca obiect obligația de a face și plata daunelor cominatorii.

A mai fost obligat reclamantul și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei către pârâtul P.Z. și 1000 lei către pârâta SC U.G. SRL. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în principal, că la data de 13 aprilie 2006, a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților SC U.G. SRL care a adoptat hotărârile cuprinse în procesul verbal de ședință și care se regăsesc și în actul adițional. Astfel, s-a hotărât cesionarea de către reclamantul P.C. a părților sale sociale în număr de 210, cu o valoare nominală de 10 lei, în total cu valoarea de 2100 lei către pârâtul P.Z. Prețul cesiunii a fost de 200.000 euro, pârâtul cesionar obligându-se să îl achite în rate de 50.000 Euro, scadente la datele indicate la pct. 2 din Hotărârea A.G.A.

La pct. 4 din procesul verbal din data de 13 aprilie 2006 s-a stabilit că, în situația nerespectării obligațiilor financiare prevăzute în actul adițional, respectiv neplata ratelor, pârâtul cesionar P.Z. pierde sumele achitate în contul cesiunii, iar semnatarii actului pârâți în prezenta cauză, se obligă să semneze act adițional prin care reclamantul P.C. va redeveni asociat în SC U.G. SRL. La pct. 5 din actul susmenționat s-a stipulat că prețul ratelor privind contravaloarea părților sociale va putea fi achitat în numerar, în contul nominalizat deschis la B.C.R. SA Negreși Oaș ori prin orice modalitate prevăzută de legislația românească. Prevederile invocate se regăsesc și în actul adițional încheiat la data de 13 aprilie 2006, reține prima instanță.

Totodată, în actul adițional la pct. 4 s-a prevăzut că în garantarea achitării ultimelor trei rate, cesionarul eliberează la data semnării actului, către cedent, trei bilete la ordin completate cu sumele și datele prevăzute, analizate de SC U.G. SRL. Din acte rezultă că rata a 2-a a cesiunii a fost plătită la 22 august 2006, cu o întârziere de 2 zile iar din declarația martorei G.C., rezultă că pârâtul P.Z. a avut o înțelegere cu reclamantul prin care s-a stabilit că plata celei de-a treia rată să se facă personal, în numerar la data de 11 iunie 2007. Întrucât reclamantul nu s-a prezentat la data stabilită pentru primirea prețului celei de-a treia rată, pârâtul P.Z. a consemnat banii la CEC la dispoziția reclamantului, aspect recunoscut de către reclamant la interogatoriul luat.

În speță, clauzele contractuale au fost clar exprimate, constatându-se că obligațiile asumate de părți în vederea efectuării demersurilor necesare pentru ca reclamantul să-și respecte calitatea de asociat în SC U.G. SRL se vor naște numai în situația de neplată a ratelor. Nu s-a prevăzut nicăieri în actele încheiate că neplata la scadență a ratelor conduce la redobândirea calității de asociat la SC U.G. SRL Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul P.C., împotriva sentinței civile nr. 1831/ LC din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu – Mare, secția comercială și de contencios administrativ.

De asemenea, e obligată parte apelantă să plătească părții intimate P.Z. suma de 12.000 lei și celorlalți intimați suma de 25.874 lei, respectiv câte 11.900 lei pentru SC F.F. SRL și SC U.G. SRL și 2074 lei pentru B.W. și B.D.I. cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a preluat, în esență, toate argumentele primei instanțe stabilind că în condițiile în care actul adițional din 13 martie 2006 prin care reclamantul apelant a cesionat pârâtului intimat părțile sale sociale este în vigoare și în prezent, nefiind desființat, nu se poate acorda eficiență juridică clauzei de la pct. 6 deoarece această clauză intervine numai în urma nerespectării obligațiilor financiare, respectiv a neplății ratelor, motiv de reziliere a contractului încheiat între părți.

Împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul P.C. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, pentru toate fazele procesuale. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a evocat detaliat întreaga situație de fapt și de drept care a stat la baza demersului judiciar atât la instanța de fond cât și cea de apel, precizând că pârâtul P.Z.

a fost de rea credință, în contextul în care și asociații SC U.G. SRL nu și-au respectat obligațiile asumate. Nici declarația martorei G.K. audiată la cererea pârâtului P.Z. nu corespunde adevărului, fiind subiectivă, încercând să-și păstreze raportul juridic de muncă cu pârâtul. Mai mult, neplata ratelor la scadență echivalează practic cu neîndeplinirea obligației asumate de plată, cu nerespectarea obligațiilor financiare, împrejurare care atrage după sine antrenarea sancțiunilor stabilite de părți și anume pierderea sumelor de bani plătite până la data respectivă și obligarea pârâților de a încheia un alt act adițional prin intermediul căruia recurentul redevine asociatul SC U.G. SRL. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul reclamantului P.C.

pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamantul P.C., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților nominalizați anterior la adoptarea și semnarea tuturor documentelor, inclusiv hotărârea A.G.A. și actul adițional, necesare redobândirii de către acesta a calității de asociat în cadrul SC U.G. SRL în condițiile imediat anterioare hotărârii A.G.E.A. a SC U.G. SRL din data de 13 aprilie 2006 și a actului adițional nr. 30 din 13 aprilie 2006 atestat de către consilierul juridic M.G.D., prin cesionarea de către asociatul P.Z. a celor 210 părți sociale în valoare nominală de 10 Ron și o valoare totală de 2100 Ron.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, amplu documentat și bine argumentat au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, în deplină concordanță cu toate clauzele actului adițional din 13 aprilie 2006 și a prevederilor cuprinse în extrasul din procesul verbal din 13 aprilie 2006 al Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC U.G. SRL. Din această perspectivă a fost bine determinată întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de părțile contractante, fiind dată eficiență juridică dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Este adevărat că rata a 2-a a cesiunii a fost plătită la data de 22 august 2006, cu o întârziere de 2 zile, deși în actul adițional din 13 aprilie 2006 la pct. 3 alin. (2) era precizat că plata trebuie efectuată până la data de 20 august 2006, rată în cuantum de 50.000 Euro.

De remarcat că reclamantul a acceptat plata cu întârziere de 2 zile. Nu poate fi primită teza acreditată de recurent potrivit căreia această întârziere de plată echivalează cu neîndeplinirea obligației financiare asumată contractual, impunându-se aplicarea regimului sancționator stipulate la pct. 6 din actul adițional. Din redactarea clauzelor contractuale, reiese fără echivoc că în situația nerespectării obligațiilor financiare prevăzute în actul adițional descris anterior și anume neplata ratelor, pârâtul P.Z. va pierde sumele de bani achitate până la data la care se invocă și dovedește această nerespectare. Din verificarea întregii documentații apare cât se poate de evident că pârâtul P.Z.

și-a îndeplinit obligațiile contractuale, prin plata sumelor de bani așa cum au fost ele stabilite contractual de părțile actului adițional din 13 aprilie 2006. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurentul la 13.186,18 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.Z. și la 28.043,98 lei cheltuieli de judecată, către intimații B.W., B.D.I., SC F.F. SRL Timișoara și SC U.G. SRL Carei. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C., împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.C., împotriva deciziei nr. 35/ A/C din 8 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 13.186,18 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.Z. și la 28.043,98 lei cheltuieli de judecată, către intimații B.W., B.D.I., SC F.F. SRL Timișoara și SC U.G. SRL Carei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 noiembrie 2008.