ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6827/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2220 din 28 martie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL prin

administratori judiciari, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Sector 3

- Direcția Impozite și Taxe Locale, și, în consecință, a anulat în parte

Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2009 și Adresa nr. 10369 din 12 noiembrie 2008

emise de pârât, respectiv numai în ceea ce privește suma de 130.987,48 RON,

reprezentând debit principal și accesoriu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin adresa înregistrată la Consiliul Local

Sector 3 - Direcția Impozite și Taxe Locale sub nr. 10369 din 12 noiembrie

2008, s-a comunicat reclamantei că figurează înregistrată cu debite restante

reprezentând impozit clădiri în cuantum de 517.228,19 RON, din care debit în

sumă de 383.150,40 RON și majorări de 134.077,79 RON.

A mai reținut că suma

de 386.240,71 RON a fost stabilită prin titlul executoriu nr. 274 din 22 mai

2008, care nu face obiectul prezentei acțiuni, putând fi contestată numai în

condițiile art. 172 - 173 din O.G. nr. 92/2003, iar suma de 130.987,47 RON a

fost stabilită direct prin actul înregistrat la pârâtă sub nr. 10369 din 12

noiembrie 2008, ca reprezentând impozit pe clădiri stabilit în baza art. 253

alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, respectiv

prin aplicarea cotei cuprinse între 5% și 10% la valoarea de inventar a

clădirilor proprietatea reclamantei, cota fiind stabilită în concret, între

limitele prevăzute de lege, de către Consiliul General al Municipiului

București.

Examinând

dispozițiile legale incidente, și raportându-se și la concluziile raportului de

expertiza tehnică contabilă întocmit în cauză, instanța fondului a concluzionat

că întrucât apartamentele aflate în proprietatea reclamantei sunt înregistrate

în categoria stocuri și nu pot fi reevaluate, la stabilirea impozitului pe

clădiri nu se aplică prevederile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003,

impunându-se în cazul acestora aplicarea cotei prevăzute la alin. 2 al

articolului menționat.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2220 din 28 martie 2012 a formulat recurs pârâtul Consiliul Local

Sector 3 - Direcția Impozite și Taxe Locale, solicitând modificarea acesteia în

sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.

În motivarea cererii

de recurs, s-a argumentat, în esență, că recurenta a procedat în mod corect la

stabilirea impozitului pentru clădirile nereevaluate aparținând intimatei, și că

instanța de fond a interpretat în mod eronat statutul clădirilor, excedând

dispozițiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, care nu

individualizează pe categorii contabile clădirile supuse impozitării.

Examinând cu

prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din

oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel” iar art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 arată că „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi

atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a

formulat recurs la data de 11 mai 2012, în condițiile în care sentința recurată

a fost comunicată la data de 20 aprilie 2012 și, față de dispozițiile art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea

declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 6 mai 2012.

Cum în cauză nu s-a

făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor

art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința respingerii recursului

ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local Sector 3 - Direcția Impozite și Taxe Locale

împotriva Sentinței civile nr. 2220 din 28 martie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM