ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2659/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 76/ LC din 22 februarie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC A. SA Tămășeni în contradictoriu cu pârâții P.M. și S.M. și S.R. prin C.L. al comunei T.M. și M.F.P. - D.G.F.P.J. Satu Mare, precum și în contradictoriu cu C.T.M. prin P., Județul Satu Mare, pentru dezmembrare imobil – teren; întabulare în favoarea S.R., constatarea vânzării și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului C.L. TARNA MARE suma de 75 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este societate pe acțiuni de tip închis având ca acționar pe O.G.

cu un număr de 4221 acțiuni cumpărate de la F.P.S. și „alți acționari persoane fizice” cu un număr de 2622 de acțiuni, totalul acțiunilor fiind de 6843. Situația juridică a patrimoniului asupra cărora se poartă aceste acțiuni nu a fost reglementată de vânzătorul acțiunilor. Situația juridică a terenului a făcut obiectul reglementării legilor speciale de retrocedare respectiv Legea nr. 18/1991 și în baza căreia dreptul de proprietate a fost reconstituit numitei M.V.I. prin titlu de proprietate nr. 31-120363, în prezent decedată. În baza unei convenții încheiate cu aceasta C.L. TARNA MARE a amenajat pe terenul din litigiu „târgul de țară” din localitatea Tarna Mare, Județul Satu Mare. Potrivit dispozițiilor art. 721 C. proc.

civ., dezmembrarea terenului o poate solicita doar proprietarii acestuia. S.R. nu deține niciun drept asupra acestui teren, astfel că întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestuia în prezent s-a apreciat a fi inadmisibilă și care să aibă drept act justificativ o decizie cu nr. 154/1969 a fostului C.P.J. Satu Mare, astfel că nici constatarea unui drept de administrare operativă a antecesorului reclamantei Întreprinderi pentru Mecanizarea Agriculturii nu poate fi admis. Prin vânzarea – cumpărarea de acțiuni de la fostul F.P.S., reclamanta a dobândit doar un drept de proprietate asupra acțiunilor cumpărate și nicidecum asupra unor imobile. Astfel fiind, acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., a fost apreciată ca inadmisibilă raportat la capetele de cerere formulate prin acțiunea introductivă și care se regăsesc în „precizarea de acțiune” depusă în dosarul instanței de fond, acțiune ce a fost respinsă. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat apelanta SC A.S.T. SA, solicitând instanței admiterea apelului, anularea sentinței cu trimiterea spre judecare instanței competente, iar în subsidiar desființarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin decizia nr. 120/C/2007 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul și a obligat pârâta – apelantă să plătească intimatei C. TARNA MARE – prin P., suma de 100 RON cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin motivele de apel apelanta invocă faptul că litigiul dedus judecății este unul evaluabil în bani și nu neevaluabil. Aceste susțineri ale apelantei sunt nefondate, atâta vreme cât toate capetele de cerere formulate în acțiunea în constatare sunt cereri neevaluabile în bani, prin care reclamanta solicită dezmembrarea imobilului, constatarea dreptului de proprietate și întabularea în CF. Cu privire la judecarea cauzei fără a fi îndeplinită procedura de citare cu unitatea administrativ teritorială C. TARNA MARE și pârâții P.M. și S.M. se reține că, motivele de apel invocate sub acest aspect sunt nefondate, atâta vreme cât în cauză a figurat ca și parte în proces unitatea administrativ teritorială C. TARNA MARE care a fost reprezentată de primarul comunei, fiind introdus în cauză și C.L.

al C. TARNA MARE, parte procesuală care și-a expus poziția procesuală în cauză, atât prin întâmpinările formulate cât și oral în fața instanței. Referitor la pârâții P.M. și S.M. care, potrivit evidențelor de carte funciară apar înscriși drept proprietari ai terenului în litigiu, aceștia au fost citați în cauză prin afișare la ușa instanței, deoarece reclamanta apelantă nu a fost în măsură să precizeze domiciliul acestora. De altfel, se reține că eventuala viciere a procedurii de citare la judecarea cauzei de prima instanță este îndreptățit să o invoce partea interesată, neîndeplinirea procedurii de citare fiind sancționată doar cu nulitatea relativă și condiționat de producerea unei vătămări părții necitate ori citate viciat.

Referitor la reprezentarea S.R. în cauză, se apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că acesta este reprezentat de M.F. prin structurile sale județene, atâta vreme cât obiectul litigiului dedus judecății nu privește contestarea vreunei măsuri realizate în procesul privatizării fostului S.M.A., reclamanta solicitând instanței să constate că odată cu privatizarea efectuată au fost vândute și construcțiile situate pe terenul din litigiu, fără a contesta operațiunea de privatizare. Referitor la motivele de apel invocate cu privire la fondul cauzei se reține că în urma privatizării de către fostul F.P.S. București a societății reclamante SC A.S.T. SA, prin contractul nr. 1251/1996 s-a vândut numitului O.G.

un pachet de acțiuni din capitalul social al societății și nu bunuri imobile cum a invocat reclamanta, construcția din litigiu fiind parte a patrimoniului societății privatizate, proprietatea asupra acesteia nefiind identică cu proprietatea asupra acțiunilor societății. Într-adevăr capitalul social al unei societăți are la bază bunuri mobile și imobile, însă vânzarea acțiunilor societății (ce reprezintă cotă parte a capitalului) nu echivalează cu însăși vânzarea bunurilor societății respective, operațiune distinctă de vânzarea acțiunilor societății.

Terenul a cărui dezmembrare în parcelare a solicitat-o reclamanta, a fost proprietatea celor două persoane fizice ce apar înscrise în CF 1365 TARNA MARE, iar ulterior a făcut obiectul retrocedărilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, proprietatea S.R., invocată de reclamant asupra terenului, nefiind dovedită nici anterior apariției Legii nr. 18/1991 și nici ulterior, simpla decizie de parcelare a terenului cu nr. 154/1969 invocată, neconferind drept de proprietate asupra terenului. Având în vedere situația juridică a terenului din cauză, cererea de întabulare a dreptului de proprietate a S.R. formulată de reclamantă prin acțiunea formulată, este inadmisibilă, având în vedere situația terenului și faptul că reclamanta, societate comercială, nu este îndreptățită să formuleze cereri în numele S.R.

De asemenea, nici cererea de dezmembrare și parcelare a terenului nu este admisibilă, atâta vreme cât potrivit prevederilor art. 721 C. civ., doar proprietarii terenului pot solicita dezmembrarea lui, iar reclamanta nu este proprietara terenului a cărui dezmembrare a solicitat-o. Referitor la cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra construcției s-a reținut că nu este fondată, atâta vreme cât prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nu s-a dovedit proprietatea asupra construcției, iar apelanta nu a depus nici o probă și nici nu a solicitat administrarea vreuneia din care să rezulte că, construcția invocată, situată pe terenul din litigiu, este proprietatea ei, neputându-se în consecință dispune nici notarea ei în evidențele de carte funciară.

Se reține că prin acțiunea introductivă de instanță apelanta a urmărit, cum a reținut și prima instanță însăși, realizarea drepturilor invocate, situație în care cererea pentru constatarea dreptului formulată, nu poate fi primită conform prevederilor art. 111 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.S.T. SA în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Negrești Oaș. În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece litigiul dedus judecății este un litigiu evaluabil în bani, valoarea acțiunilor fiind sub 100.000 lei, astfel că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența de soluționare în primă instanță revine Judecătoriei Negrești Oaș, că în proces calitate procesuală pasivă are U.A.T. – reprezentată prin P. și nu C.L. TARNA MARE, că procedura de citare cu pârâții P.M. și S.M. nu a fost legal îndeplinită; că S.R. în calitate de titular al dreptului de proprietate prin privatizare și vinderea acțiunilor nu trebuia reprezentat prin M.F. - D.G.F.P.S. Satu Mare, ci prin M.E.F. București, A.V.A.S. București. Referitor la fondul cauzei s-a arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea pe considerentul că în procesul de privatizare administratorul firmei ar fi dobândit acțiuni și nu bunurile imobiliare ale căror întabulare se solicita, că reclamanta a dovedit că terenul din litigiu a format proprietatea unor persoane fizice, iar prin decizia nr. 154/1969 dată de fostul C.P.J.

Satu Mare s-a dispus parcelarea terenului înscris în CF 1365 - TARNA MARE, parcelare ce a fost efectuată pentru amplasarea secției mecanice din T.M. a fostei S.M.A. Negrești Oaș, iar în urma înființării secției s-a procedat la predarea în administrare a terenurilor; că după 1990 în urma privatizării secției a fost vândută de F.P.S. reclamantei, însă decizia de trecere a terenului în proprietatea statului nu a fost înscrisă în CF, deoarece nu era opozabilă foștilor proprietari tabulari, că intimatul C.L. al comunei TARNA MARE a susținut că terenul aferent construcțiilor cumpărate a fost reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991 numitei M.I., însă în urma verificărilor efectuate a rezultat că aceste susțineri sunt neîntemeiate, din nota de constatare efectuată de expertul topograf rezultând că parcela cadastrală nr. 2220 nu se suprapune cu terenul în litigiu.

Intimata P.C. TARNA MARE reprezentată prin P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Prin încheierea din ședința publică de la 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul intimatului – pârât S.R. prin C.L. TARNA MARE, formulată de intervenientul M.V. în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 49 alin. (3) și art. 51 C. proc. civ. și s-a dispus introducerea acestuia în cauză în calitate de intimat – intervenient în interesul pârâtului S.R. - prin C.L. TARNA MARE. Intimatul S.R. reprezentat prin M.E.F. prin D.G.F.P. Satu Mare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat. Natura unui litigiu este criteriul obiectiv, principal și hotărâtor în stabilirea competenței de atribuțiune a instanțelor, legea de procedură civilă referindu-se ea însăși la competența după materie, iar „materia” semnifică în această formulare tocmai natura litigiului. Potrivit art. 4 C. com., sunt socotite ca fapte de comerț în afara celor stipulate în art. 3 C. com. și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul respectiv. Acțiunea reclamantei prin care a solicitat să se dispună dezmembrarea terenului în suprafață de 6950 mp înscris în CF nr. 1365 TARNA MARE sub nr. top 945 și a terenului în suprafață de 9352, înscris în CF nr. 1365 TARNA MARE sub nr. top 946/1, să se constate dreptul de proprietate al S.R.

asupra terenului înscris în parcelele cu nr. top 945/1 de 1260 mp și 946/3 de 4151 mp, să se dispună înscrierea acestui drept într-o nouă coală de CF, să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin vânzare - cumpărare și să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa, precum și a dreptului de folosință asupra terenului în CF nu vizează acte sau fapte de comerț în sensul celor stipulate în art. 3 și 4 C. com., ci vizează protejarea unui drept civil, respectiv a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 7/1996. În ceea ce privește capătul de cerere în constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin vânzare - cumpărare se apreciază că acest capăt de cerere este evaluabil în bani prin prisma drepturilor ce tind a fi realizate.

Față de valoarea obiectului care nu depășește 100.000 lei și de natura civilă a cauzei se apreciază că în mod greșit instanțele au respins excepția necompetenței materiale, astfel că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare în primă instanță revine Judecătoriei Negrești Oaș. În consecință, motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este fondat, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, decizia din apel și sentința de fond vor fi casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente respectiv Judecătoriei Negrești Oaș, ca instanță civilă. Față de soluția pronunțată, analizarea criticilor de fond nu se mai justifică, însă vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.S.T. SA Tămășeni împotriva deciziei nr. 120/C/2007-A din 25 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 76/ LC din 22 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția comercială și contencios administrativ, și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Negrești Oaș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.