ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2659/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2659/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 76/

LC din 22 februarie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea comercială

formulată de reclamanta SC A. SA Tămășeni în contradictoriu cu pârâții P.M. și

S.M. și S.R. prin C.L. al comunei T.M. și M.F.P. - D.G.F.P.J. Satu Mare, precum

și în contradictoriu cu C.T.M. prin P., Județul Satu Mare, pentru dezmembrare

imobil – teren; întabulare în favoarea S.R., constatarea vânzării și

întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.

A fost obligată

reclamanta să plătească pârâtului C.L. TARNA MARE suma de 75 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este societate pe

acțiuni de tip închis având ca acționar pe O.G. cu un număr de 4221 acțiuni

cumpărate de la F.P.S. și „alți acționari persoane fizice” cu un număr de 2622

de acțiuni, totalul acțiunilor fiind de 6843. Situația juridică a patrimoniului

asupra cărora se poartă aceste acțiuni nu a fost reglementată de vânzătorul

acțiunilor. Situația juridică a terenului a făcut obiectul reglementării

legilor speciale de retrocedare respectiv Legea nr. 18/1991 și în baza căreia

dreptul de proprietate a fost reconstituit numitei M.V.I. prin titlu de

proprietate nr. 31-120363, în prezent decedată.

În baza unei

convenții încheiate cu aceasta C.L. TARNA MARE a amenajat pe terenul din

litigiu „târgul de țară” din localitatea Tarna Mare, Județul Satu Mare.

Potrivit

dispozițiilor art. 721 C. proc. civ., dezmembrarea terenului o poate solicita

doar proprietarii acestuia.

S.R. nu deține niciun

drept asupra acestui teren, astfel că întabularea dreptului de proprietate în

favoarea acestuia în prezent s-a apreciat a fi inadmisibilă și care să aibă

drept act justificativ o decizie cu nr. 154/1969 a fostului C.P.J. Satu Mare,

astfel că nici constatarea unui drept de administrare operativă a antecesorului

reclamantei Întreprinderi pentru Mecanizarea Agriculturii nu poate fi admis.

Prin vânzarea –

cumpărarea de acțiuni de la fostul F.P.S., reclamanta a dobândit doar un drept

de proprietate asupra acțiunilor cumpărate și nicidecum asupra unor imobile.

Astfel fiind,

acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a fost

apreciată ca inadmisibilă raportat la capetele de cerere formulate prin

acțiunea introductivă și care se regăsesc în „precizarea de acțiune” depusă în

dosarul instanței de fond, acțiune ce a fost respinsă.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat

apelanta SC A.S.T. SA, solicitând instanței admiterea apelului, anularea sentinței

cu trimiterea spre judecare instanței competente, iar în subsidiar desființarea

sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 120/C/2007

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca nefundat, apelul și a obligat pârâta – apelantă să plătească

intimatei C. TARNA MARE – prin P., suma de 100 RON cheltuieli de judecată în

apel.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că prin motivele de apel apelanta invocă

faptul că litigiul dedus judecății este unul evaluabil în bani și nu

neevaluabil. Aceste susțineri ale apelantei sunt nefondate, atâta vreme cât

toate capetele de cerere formulate în acțiunea în constatare sunt cereri

neevaluabile în bani, prin care reclamanta solicită dezmembrarea imobilului,

constatarea dreptului de proprietate și întabularea în CF.

Cu privire la

judecarea cauzei fără a fi îndeplinită procedura de citare cu unitatea

administrativ teritorială C. TARNA MARE și pârâții P.M. și S.M. se reține că,

motivele de apel invocate sub acest aspect sunt nefondate, atâta vreme cât în

cauză a figurat ca și parte în proces unitatea administrativ teritorială C.

TARNA MARE care a fost reprezentată de primarul comunei, fiind introdus în

cauză și C.L. al C. TARNA MARE, parte procesuală care și-a expus poziția

procesuală în cauză, atât prin întâmpinările formulate cât și oral în fața

instanței.

Referitor la pârâții

P.M. și S.M. care, potrivit evidențelor de carte funciară apar înscriși drept

proprietari ai terenului în litigiu, aceștia au fost citați în cauză prin

afișare la ușa instanței, deoarece reclamanta apelantă nu a fost în măsură să

precizeze domiciliul acestora. De altfel, se reține că eventuala viciere a

procedurii de citare la judecarea cauzei de prima instanță este îndreptățit să

o invoce partea interesată, neîndeplinirea procedurii de citare fiind

sancționată doar cu nulitatea relativă și condiționat de producerea unei

vătămări părții necitate ori citate viciat.

Referitor la

reprezentarea S.R. în cauză, se apreciază că în mod corect a reținut prima

instanță că acesta este reprezentat de M.F. prin structurile sale județene,

atâta vreme cât obiectul litigiului dedus judecății nu privește contestarea

vreunei măsuri realizate în procesul privatizării fostului S.M.A., reclamanta

solicitând instanței să constate că odată cu privatizarea efectuată au fost

vândute și construcțiile situate pe terenul din litigiu, fără a contesta

operațiunea de privatizare.

Referitor la motivele

de apel invocate cu privire la fondul cauzei se reține că în urma privatizării

de către fostul F.P.S. București a societății reclamante SC A.S.T. SA, prin

contractul nr. 1251/1996 s-a vândut numitului O.G. un pachet de acțiuni din

capitalul social al societății și nu bunuri imobile cum a invocat reclamanta,

construcția din litigiu fiind parte a patrimoniului societății privatizate,

proprietatea asupra acesteia nefiind identică cu proprietatea asupra acțiunilor

societății.

Într-adevăr capitalul

social al unei societăți are la bază bunuri mobile și imobile, însă vânzarea

acțiunilor societății (ce reprezintă cotă parte a capitalului) nu echivalează

cu însăși vânzarea bunurilor societății respective, operațiune distinctă de

vânzarea acțiunilor societății.

Terenul a cărui

dezmembrare în parcelare a solicitat-o reclamanta, a fost proprietatea celor

două persoane fizice ce apar înscrise în CF 1365 TARNA MARE, iar ulterior a

făcut obiectul retrocedărilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, proprietatea S.R.,

invocată de reclamant asupra terenului, nefiind dovedită nici anterior

apariției Legii nr. 18/1991 și nici ulterior, simpla decizie de parcelare a

terenului cu nr. 154/1969 invocată, neconferind drept de proprietate asupra

terenului.

Având în vedere

situația juridică a terenului din cauză, cererea de întabulare a dreptului de

proprietate a S.R. formulată de reclamantă prin acțiunea formulată, este

inadmisibilă, având în vedere situația terenului și faptul că reclamanta,

societate comercială, nu este îndreptățită să formuleze cereri în numele S.R.

De asemenea, nici

cererea de dezmembrare și parcelare a terenului nu este admisibilă, atâta vreme

cât potrivit prevederilor art. 721 C. civ., doar proprietarii terenului pot

solicita dezmembrarea lui, iar reclamanta nu este proprietara terenului a cărui

dezmembrare a solicitat-o.

Referitor la cererea

de constatare a dreptului de proprietate asupra construcției s-a reținut că nu

este fondată, atâta vreme cât prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nu

s-a dovedit proprietatea asupra construcției, iar apelanta nu a depus nici o

probă și nici nu a solicitat administrarea vreuneia din care să rezulte că,

construcția invocată, situată pe terenul din litigiu, este proprietatea ei,

neputându-se în consecință dispune nici notarea ei în evidențele de carte

funciară.

Se reține că prin

acțiunea introductivă de instanță apelanta a urmărit, cum a reținut și prima

instanță însăși, realizarea drepturilor invocate, situație în care cererea

pentru constatarea dreptului formulată, nu poate fi primită conform

prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC A.S.T. SA în termenul legal prevăzut de

art. 301 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Negrești

Oaș.

În dezvoltarea, în

fapt, a recursului s-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece litigiul

dedus judecății este un litigiu evaluabil în bani, valoarea acțiunilor fiind

sub 100.000 lei, astfel că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de

soluționare în primă instanță revine Judecătoriei Negrești Oaș, că în proces

calitate procesuală pasivă are U.A.T. – reprezentată prin P. și nu C.L. TARNA

MARE, că procedura de citare cu pârâții P.M. și S.M. nu a fost legal

îndeplinită; că S.R. în calitate de titular al dreptului de proprietate prin

privatizare și vinderea acțiunilor nu trebuia reprezentat prin M.F. -

D.G.F.P.S. Satu Mare, ci prin M.E.F. București, A.V.A.S. București.

Referitor la fondul

cauzei s-a arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea pe considerentul că în

procesul de privatizare administratorul firmei ar fi dobândit acțiuni și nu

bunurile imobiliare ale căror întabulare se solicita, că reclamanta a dovedit

că terenul din litigiu a format proprietatea unor persoane fizice, iar prin

decizia nr. 154/1969 dată de fostul C.P.J. Satu Mare s-a dispus parcelarea

terenului înscris în CF 1365 - TARNA MARE, parcelare ce a fost efectuată pentru

amplasarea secției mecanice din T.M. a fostei S.M.A. Negrești Oaș, iar în urma

înființării secției s-a procedat la predarea în administrare a terenurilor; că

după 1990 în urma privatizării secției a fost vândută de F.P.S. reclamantei,

însă decizia de trecere a terenului în proprietatea statului nu a fost înscrisă

în CF, deoarece nu era opozabilă foștilor proprietari tabulari, că intimatul C.L.

al comunei TARNA MARE a susținut că terenul aferent construcțiilor cumpărate a

fost reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991 numitei M.I., însă în urma

verificărilor efectuate a rezultat că aceste susțineri sunt neîntemeiate, din

nota de constatare efectuată de expertul topograf rezultând că parcela

cadastrală nr. 2220 nu se suprapune cu terenul în litigiu.

Intimata P.C. TARNA

MARE reprezentată prin P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

Prin încheierea din

ședința publică de la 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul intimatului –

pârât S.R. prin C.L. TARNA MARE, formulată de intervenientul M.V. în

conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu

referire la art. 49 alin. (3) și art. 51 C. proc. civ. și s-a dispus

introducerea acestuia în cauză în calitate de intimat – intervenient în

interesul pârâtului S.R. - prin C.L. TARNA MARE.

Intimatul S.R. reprezentat

prin M.E.F. prin D.G.F.P. Satu Mare a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat.

Natura unui litigiu

este criteriul obiectiv, principal și hotărâtor în stabilirea competenței de

atribuțiune a instanțelor, legea de procedură civilă referindu-se ea însăși la

competența după materie, iar „materia” semnifică în această formulare tocmai

natura litigiului.

Potrivit art. 4 C.

com., sunt socotite ca fapte de comerț în afara celor stipulate în art. 3 C.

com. și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de

natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul respectiv.

Acțiunea reclamantei

prin care a solicitat să se dispună dezmembrarea terenului în suprafață de 6950

mp înscris în CF nr. 1365 TARNA MARE sub nr. top 945 și a terenului în

suprafață de 9352, înscris în CF nr. 1365 TARNA MARE sub nr. top 946/1, să se

constate dreptul de proprietate al S.R. asupra terenului înscris în parcelele

cu nr. top 945/1 de 1260 mp și 946/3 de 4151 mp, să se dispună înscrierea

acestui drept într-o nouă coală de CF, să se constate dobândirea de către

reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin vânzare -

cumpărare și să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa,

precum și a dreptului de folosință asupra terenului în CF nu vizează acte sau

fapte de comerț în sensul celor stipulate în art. 3 și 4 C. com., ci vizează

protejarea unui drept civil, respectiv a dreptului de proprietate în condițiile

Legii nr. 7/1996.

În ceea ce privește

capătul de cerere în constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de

proprietate asupra construcțiilor prin vânzare - cumpărare se apreciază că

acest capăt de cerere este evaluabil în bani prin prisma drepturilor ce tind a

fi realizate.

Față de valoarea

obiectului care nu depășește 100.000 lei și de natura civilă a cauzei se

apreciază că în mod greșit instanțele au respins excepția necompetenței

materiale, astfel că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de

soluționare în primă instanță revine Judecătoriei Negrești Oaș.

În consecință,

motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este fondat, iar

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, decizia din

apel și sentința de fond vor fi casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței competente respectiv Judecătoriei Negrești Oaș, ca instanță civilă.

Față de soluția

pronunțată, analizarea criticilor de fond nu se mai justifică, însă vor fi

avute în vedere cu prilejul rejudecării.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A.S.T. SA Tămășeni împotriva deciziei nr. 120/C/2007-A

din 25 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și sentința civilă nr. 76/ LC din 22 februarie 2007, pronunțată de

Tribunalul Satu Mare, secția comercială și contencios administrativ, și trimite

cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Negrești Oaș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2008.