ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3613/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 48 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2204/115/2013, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de inculpatul Z.S.F. (prin apărătorul său ales).

În baza dispozițiilor art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.S.F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege).

În baza dispozițiilor art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei - conform art. 66 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 28 noiembrie 2012, până la zi.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., art. 160 alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului pe o durată de 60 zile, începând cu data de 15 aprilie 2013.

În baza dispozițiilor art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1381 - 1395 C. civ., a fost obligat inculpatul Z.S.F. la plata sumei de 3.091,46 RON către partea civilă Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza dispozițiilor art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., a fost obligat inculpatul față de părțile civile B.E., B.L.S. (prin reprezentant legal O.P. - mama minorei) și B.D.A. (prin reprezentant legal O.P. - mama minorului), la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri civile, din care 1.000 euro - despăgubiri materiale, ocazionate cu înmormântarea și pomenile, și 99.000 euro cu titlu de daune morale, după cum urmează: câte 33.000 euro pentru fiecare parte civilă B.E. (mama victimei), B.L.S. prin reprezentant legal O.P. - mama minorei) și B.D.A. (prin reprezentant legal O.P. - mama minorului).

În baza dispozițiilor art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., a fost obligat inculpatul față de părțile civile minore B.L.S. și B.D.A. la plata unei rente lunare de câte 100 RON fiecare, începând cu data de 25 noiembrie 2012 și până la majoratul acestora sau terminarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Z.S.F. la plata sumei de 3.000 RON - cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 21 martie 2013, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 558/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Z.S.F., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se că în seara zilei de 25 noiembrie 2012 inculpatul Z.S.F. a exercitat mai multe acte de agresiune (prin lovirea cu parul în zone vitale), asupra victimei B.S., cauzându-i decesul.

La dosarul cauzei s-a dispus atașarea Dosarului de urmărire penală nr. 558/P/2012 și a fost audiat inculpatul Z.S.F. (ședința publică din 11 aprilie 2013). Părțile civile B.E., B.L.S. (minoră) și B.D.A. (minor) s-au constituit părți civile cu suma de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând 1.000 euro despăgubiri materiale (cheltuieli ocazionate cu înmormântarea, pomenile) și 99.000 euro despăgubiri morale (câte 33.000 euro pentru fiecare parte civilă; de asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatului și la plata unei pensii de întreținere pe seama minorilor B.L.S. și B.D.A., raportată la venitul minim pe economie, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau 25 ani, dacă se află în continuarea studiilor; în susținerea cererii, s-a depus la dosar copie a cărții de identitate a numitei O.P. (seria x nr. 001, eliberată la 15 iunie 2004 de Mun. Caransebeș), factura fiscală din 28 martie 2013 și bonul fiscal aferent, eliberate de SC P.G. SRL Caransebeș, factura fiscală din 06 decembrie 2012 și bonul fiscal aferent, eliberate de SC P.G. SRL Caransebeș și copiile certificatelor de naștere a minorilor B.L.S. și B.D.A. (seria y nr. 002 și seria q nr. 003). Partea civilă Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș s-a constituit parte civilă cu suma de 3.091,46 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, ce au fost necesare pentru îngrijirea victimei. Inculpatul Z.S.F. a depus la dosar, în circumstanțiere, un număr de șase caracterizări de la vecinii inculpatului Z.S.F., respectiv de la numiții D.S., V.A., J.M., V.A., P.V. și D.G. și Sentința penală nr. 318/2009 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. 1316/208/2009, rămasă definitivă la data 26 ianuarie 2010 prin Decizia penală nr. 16/2010 a Tribunalului Caraș-Severin.

Fiind audiat, inculpatul Z.S.F. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 și urm. C. proc. pen., în ceea ce privește săvârșirea faptei, așa cum a fost descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală și acceptând să achite părților civile sumele solicitate, conform cererilor depuse la dosar.

Față de această situație, instanța de fond a reținut și și-a însușit starea de fapt și drept consemnată în actul de sesizare al parchetului.

Astfel, în data de 25 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30 - 18,00, inculpatul Z.S.F. s-a aflat la locuința lui D.S., din localitatea Bolvașnița, cu scopul de a-l tunde pe acesta, la locuință aflându-se și numiții D.I.F. și P.P. Aici au consumat băuturi alcoolice - țuică și bere. La ora mai sus arătată în locuință a intrat victima B.S., care i-a reproșat inculpatului faptul că i-a dat foc la saivanul său unde își avea oile, amenințându-l că îl va împușca. Cei doi au intrat în altercație, împingându-se reciproc, intervenind numitul D.S. pentru a-i despărți.

Inculpatul Z.S.F. a plecat la locuința sa împreună cu bunica sa, care a venit după el. Seara, în jurul orei 21,00, bunica l-a trimis în grădină pentru a vedea de ce latră câinii. Inculpatul a plecat spre grădina locuinței, luând dintr-o anexă a locuinței o bâtă (par). A intrat în grădină și a observat că în celălalt capăt (în fundul grădinii) se află o persoană. Apropiindu-se de persoana respectivă, și-a dat seama că în grădina sa a intrat victima B.S. Inculpatul a întrebat victima "ce caută, ce face aici?", observând că are în mână un topor. Victima B.S. a ridicat toporul asupra inculpatului, lovindu-l cu muchia toporului peste brațul stâng. Victima a ridicat din nou toporul asupra inculpatului, moment în care acesta l-a prins de mâna în care ținea toporul și, cu mâna dreaptă, l-a lovit cu bâta peste picioare. Victima a dat să cadă, însă și-a revenit și s-a retras pentru a ieși din grădină. În apropierea porții de la ieșirea din grădină (poarta din spatele grădinii), victima a încercat din nou să-l lovească pe inculpat cu toporul, însă inculpatul l-a prins de mână și l-a îmbrâncit, amândoi ieșind în afara grădinii.

La o distanță de aproximativ 10 m de poarta de la grădină, văzând că victima își bagă mâna în buzunarul de la haină și crezând că poate scoate vreun pistol, inculpatul a lovit victima cu bâta peste corp de mai multe ori. Victima a căzut pe spate, iar inculpatul a continuat să o lovească cu bâta din lemn de mai multe ori peste corp (cca 7 - 8 lovituri). Bâta s-a rupt în două, iar o bucată ce a rămas în mână, a aruncat-o în gardul dinspre grădina vecinului său, necunoscând locul unde a aruncat cealaltă bucată ce s-a rupt. Inculpatul i-a luat toporul și a plecat prin grădina sa, pentru a ajunge în locuință, lăsând victima în acel loc, căzută pe spate. Văzând că ușa de la intrarea în locuință este încuiată pe interior, a sărit gardul de la grădină, în grădina vecinului său D.L., pentru a ajunge în stradă. În stradă, inculpatul s-a întâlnit cu numita O.P. - concubina victimei - care, văzându-l că avea toporul concubinului ei în mână, l-a întrebat ce s-a întâmplat. Inculpatul i-a zis să vină cu el pentru a-i arăta locul unde se află concubinul său (victima în cauză). Ajungând la locul unde se afla victima, martora O.P. a văzut că victima - concubinul ei - se afla pe jos, spunându-i "m-a omorât C. (Z.S.F.), cu parul".

Au fost anunțate organele de poliție și salvarea, victima fiind transportată la Spitalul Municipal Caransebeș. Acesteia i-au fost acordate îngrijiri medicale timp de 4 zile, după care a decedat în data de 30 noiembrie 2012.

Din raportul medico-legal nr. 231/A3 din 06 februarie 2013, avizat de către IML Timișoara, rezultă că moartea victimei B.S. a fost violentă și s-a datorat politraumatismului soldat cu: a) traumatism toracic (cu multiple fracturi costale, contuzii și ruptură pulmonară); b) traumatism coloană vertebrală lombară (fractură L1-L2); și c) traumatism de membru superior stâng (fractură ambele oase antebraț); complicat în evoluție cu șoc traumatic și șoc toxico-septic.

În drept, inculpatul Z.S.F. a săvârșit infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., reținându-se față de acesta aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de victimă, aceasta intrând fără drept în grădina locuinței inculpatului și încercând să îl agreseze cu toporul.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., tribunalul a apreciat că față de intensitatea loviturilor aplicate victimei, concretizată în multiple fracturi costale, contuzii și ruptură pulmonară, traumatism de coloană vertebrală lombară și de membru superior stâng, complicat în evoluție cu șoc traumatic și șoc toxico-septic; de zonele corpului asupra cărora s-a exercitat actul de violență; de atitudinea inculpatului față de victimă (după ce aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească până s-a rupt bâta, și după ce a încetat să o lovească, a părăsit victima), rezultă cu certitudine intenția inculpatului, ca formă de vinovăție pentru existența infracțiunii de omor (acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat, totuși posibilitatea survenirii sale), neimpunându-se deci schimbarea încadrării juridice.

Întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă prin rechizitoriul parchetului și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar instanța a apreciat că soluționarea laturii penale (și civile) poate fi realizată, întrucât, din probele administrate, rezultă că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, tribunalul a procedat la condamnarea inculpatului, conform textelor legale aplicabile în speță.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Partea specială (cu reducerea rezultată în urma eficientizării alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen.), gradul de pericol social al faptei săvârșite, ce este unul deosebit de ridicat, în cazul de față (fiind adusă atingere valorii supreme ocrotite de lege, respectiv viața omului), rezultând din însăși modul de săvârșire și consecințele produse (uciderea victimei, privarea copiilor săi de absența unui dintre părinți din viața și educația lor - cu toate consecințele materiale, morale și psihologice), de persoana inculpatului, care se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta săvârșită în stare de provocare și a avut o atitudine corespunzătoare atât față de organele juridice, cât și față de părțile civile (fiind de acord cu plata despăgubirilor solicitate de acestea) și nu a avut vreodată conflicte în comunitatea unde a trăit.

Astfel, s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 71, 64 C. pen.

În latura civilă, instanța de fond a avut în vedere poziția procesuală a inculpatului și dispozițiile art. 16

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât părțile civile cât și inculpatul, numai cu privire la latura penală.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, părțile civile au arătat că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 176 lit. a), fapta fiind săvârșită prin cruzimi sau dacă instanța nu va reține săvârșirea faptei în această modalitate să se rețină săvârșirea infracțiunii în condițiile art. 175 lit. d) C. pen., respectiv profitând de neputința victimei de a se apăra, solicitând majorarea pedepsei.

Apelul inculpatului a fost motivat oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 129/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Z.S.F. și părțile civile B.E., B.L.S. (prin reprezentat legal O.P.) și B.D.A. (prin reprezentant legal O.P.).

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. și B.D.A., care nu a fost motivat cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 385

10

C. proc. pen. și partea civilă B.E., aceasta din urmă reiterând, în motivarea depusă în termen legal, criticile de la apel privind greșita încadrare juridică a faptei.

Astfel, s-a susținut că fapta nu constituie infracțiunea de omor, ci infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., fiind săvârșită prin cruzimi, sau infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., respectiv profitând de neputința victimei de a se apăra.

În lipsa oricărei motivări, analizând recursul declarat de partea civilă O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. și B.D.A. prin prisma motivelor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., cât și recursul declarat de partea civilă B.E., prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din oficiu, în limita dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de părțile civile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin acest act normativ s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, ca al treilea grad de jurisdicție, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Deși, în speță, motivele recursului părții civile B.E. nu au fost subsumate unui caz de casare, se constată că motivele de fapt pot fi încadrate în cel prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și că, într-adevăr, acest caz a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, cenzura instanței de recurs fiind limitată la verificarea corespondenței dintre situația de fapt stabilită de instanțele inferioare și încadrarea juridică dată acesteia.

Din această perspectivă și în raport de situația de fapt, se constată că încadrarea juridică a fost corect stabilită, având în vedere că motivele recurentei părți civile tind la schimbarea situației de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel și vizează, de fapt, modalitatea de interpretare a probatoriului, împrejurări ce nu mai pot fi cenzurate de instanța de recurs, cu atât mai mult, având în vedere poziția de recunoaștere adoptată de inculpat, în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Ca atare, constatând că nu se poate reține nici incidența vreunuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, inclusiv cu privire la recursul nemotivat de partea civilă O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. și B.D.A., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

În ceea ce privește cererea apărătorului desemnat din oficiu al intimatului inculpat Z.S.F., avocat O.N.E., prin care, în temeiul art. 199 alin. (2) C. proc. pen., petenta a solicitat Înaltei Curți să dispună scutirea sa de la plata amenzii în cuantum de 200 RON, aplicată prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2013, aceasta urmează a fi admisă, având în vedere că, într-adevăr, aceasta nu a avut cunoștință despre termenul intermediar acordat în cauză pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, considerând că neîndeplinirea obligației acesteia de asigurare a asistenței juridice din oficiu nu s-a datorat culpei sale.

În baza art. 385

16

alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 28 noiembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.E. și O.P. în calitate de reprezentant legal al minorelor B.L.S. și B.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 129/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul Z.S.F.

Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat Z.S.F., timpul reținerii și arestării preventive de la 28 noiembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.

Scutește de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 RON, aplicată prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2013, pe apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul Z.S.F., avocat O.N.E.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - NN