ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 994/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 994/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 176/Com din 24
martie 2008 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios
administrativ, a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care reclamanta
SC A.C. SA Piatra
Neamț
a
solicitat obligarea pârâtului
R.I.
la plata sumei de 672.147,45 lei reprezentând
contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a ordonării programului de
reabilitare termică a blocului din Piatra Neamț.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că programul de reabilitare termică a respectivului
imobil a fost conceput și realizat în anul 2003 de conducerea reclamantei, cu
aprobarea Consiliului de Administrație al acesteia, costul lucrărilor urmând a
fi susținut cu surse de finanțare proprii, asigurate din practicarea tarifelor
existente și nu din dispoziția pârâtului
R.I. care la acea dată avea funcția de primar
al orașului Piatra Neamț
.
Prin documentele
depuse la dosar reclamanta nu a dovedit că pentru paguba suferită de ea și
constatată de Camera de Conturi Județeană Neamț s-ar face vinovat pârâtul, în
calitate de ordonator de credite și primar al orașului, câtă vreme programul
respectiv de reabilitare a fost aprobat prin decizia nr. 7 din 19 iunie 2003 a
Consiliului de Administrație al reclamantei și confirmat la aceeași dată prin
Hotărârea acționarilor societății.
Nefiind întrunite cerințele art. 998,
999 C. civ. acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Recursul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe - calificat ulterior de instanță drept
apel, în temeiul dispozițiilor art. 282
1
alin. (1) C. proc. civ. - a
fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2009 a Curții de
Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Instanța de apel a
reținut că reclamanta nu a dovedit - în afara existenței prejudiciului suferit
de ea și constatat de Curtea de conturi - întrunirea celorlalte condiții pentru
antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului în temeiul dispozițiilor art.
998, 999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre
prejudiciu și fapta ilicită precum și vinovăția sau culpa pârâtului în
producerea prejudiciului.
Împrejurarea că
înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă poartă și viza pârâtului dată
în calitate de primar al orașului, nu a fost apreciată ca făcând dovada celor
susținute de reclamantă deoarece în speța de față pârâtul
R.I. a fost acționat
în judecată în nume personal și nu în calitatea sa de primar sau reprezentant
al unității administrativ-teritoriale.
În consecință s-a
apreciat că soluția de fond a fost temeinică și legală, fiind menținută, cu
obligarea apelantei la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Nemulțumită de această decizie reclamanta a
declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, respectiv pentru
întemeierea ei pe o aplicare greșită a legii.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurenta critică decizia din apel pentru că a fost dată cu ignorarea
dispozițiilor art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora
faptele ilicite ale organelor persoanelor juridice atrag și răspunderea
personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față
de cel de-al treilea, alegerea între persoana juridică sau cel ce a reprezentat-o
aparținându-i reclamantei.
Întrucât la data când
s-a dispus reabilitarea termică a blocului din Piatra Neamț pârâtul
R.I. a semnat și
avizat documentele în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 215/2001,
O.G. nr. 73/2002 și O.G. nr. 29/2000, apreciază că răspunderea acestuia poate
fi antrenată, acțiunea sa fiind greșit respinsă.
Prin întâmpinare
intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece el nu
are nici o calitate în societatea reclamantă și nu a influențat luarea hotărârilor
reclamantei în inițierea, conceperea, realizarea și finanțarea programului de
reabilitare termică a blocului în discuție, nici în calitate de primar al
orașului, nici în calitate de persoană fizică.
Recursul declarat de
reclamantă prin reprezentanții săi legali și semnat de D.L., a fost însușit de
administratorii judiciari ai reclamantei prin adresa din 3 martie 2010 (fila 32
recurs), fiind semnat și parafat de aceștia (fila 32).
Recursul este nefondat urmând a fi respins
pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că acțiunea
reclamantei a fost îndreptată împotriva pârâtului
R.I. și întemeiată pe
dispozițiile art. 998, 999 C. civ., pârâtul fiind acționat în judecată ca
persoană fizică și nu ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale,
respectiv ca primar al orașului Piatra-Neamț, calitate în care a avizat
„Analiza serviciului de încălzire urbană și a infrastructurii aferente” (fila
11 fond) sau planului
de investiții aprobat de Consiliul de Administrație al reclamantei (fila 40
fond).
În atare situație, având în vedere limitele
investirii și principiul disponibilității asupra cererii formulate, instanțele
corect au analizat cererea reclamantei formulată pentru antrenarea răspunderii
civile delictuale a pârâtului, ca persoană fizică, pentru fapta proprie, și nu
în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, calitate în
care a avizat respectivele acte și în care, eventual, ar fi putut fi invocată
răspunderea sa pentru prejudiciul suferit de reclamantă și ar fi devenit
incidente dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
În consecință, criticile recurentei sunt
apreciate de Curte ca nefondate, motiv pentru care recursul reclamantei urmează
a fi respins.
Cât privește cererea intimatului pârât de a-i
fi acordate cheltuielile de judecată efectuate în recurs Curtea, având în
vedere dispozițiile art. 1169 C. civ. și împrejurarea că acesta nu a probat
efectuarea unor asemenea cheltuieli, urmează a respinge cererea acestuia ca
nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta
SC A.C. SA Piatra
Neamț prin administratori judiciari M.R.L. Sprl Iași
și
G.C. Sprl Piatra
Neamț
împotriva Deciziei nr. 1/2009 din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău,
secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Respinge ca nefondată
cererea formulată de intimatul R.I. privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi
11 februarie 2010.