ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 994/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 176/Com din 24 martie 2008 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care reclamanta SC A.C. SA Piatra Neamț a solicitat obligarea pârâtului R.I. la plata sumei de 672.147,45 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a ordonării programului de reabilitare termică a blocului din Piatra Neamț. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că programul de reabilitare termică a respectivului imobil a fost conceput și realizat în anul 2003 de conducerea reclamantei, cu aprobarea Consiliului de Administrație al acesteia, costul lucrărilor urmând a fi susținut cu surse de finanțare proprii, asigurate din practicarea tarifelor existente și nu din dispoziția pârâtului R.I.

care la acea dată avea funcția de primar al orașului Piatra Neamț . Prin documentele depuse la dosar reclamanta nu a dovedit că pentru paguba suferită de ea și constatată de Camera de Conturi Județeană Neamț s-ar face vinovat pârâtul, în calitate de ordonator de credite și primar al orașului, câtă vreme programul respectiv de reabilitare a fost aprobat prin decizia nr. 7 din 19 iunie 2003 a Consiliului de Administrație al reclamantei și confirmat la aceeași dată prin Hotărârea acționarilor societății. Nefiind întrunite cerințele art. 998, 999 C. civ. acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe - calificat ulterior de instanță drept apel, în temeiul dispozițiilor art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ. - a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dovedit - în afara existenței prejudiciului suferit de ea și constatat de Curtea de conturi - întrunirea celorlalte condiții pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului în temeiul dispozițiilor art. 998, 999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită precum și vinovăția sau culpa pârâtului în producerea prejudiciului. Împrejurarea că înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă poartă și viza pârâtului dată în calitate de primar al orașului, nu a fost apreciată ca făcând dovada celor susținute de reclamantă deoarece în speța de față pârâtul R.I.

a fost acționat în judecată în nume personal și nu în calitatea sa de primar sau reprezentant al unității administrativ-teritoriale. În consecință s-a apreciat că soluția de fond a fost temeinică și legală, fiind menținută, cu obligarea apelantei la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, respectiv pentru întemeierea ei pe o aplicare greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel pentru că a fost dată cu ignorarea dispozițiilor art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora faptele ilicite ale organelor persoanelor juridice atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea, alegerea între persoana juridică sau cel ce a reprezentat-o aparținându-i reclamantei.

Întrucât la data când s-a dispus reabilitarea termică a blocului din Piatra Neamț pârâtul R.I. a semnat și avizat documentele în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 215/2001, O.G. nr. 73/2002 și O.G. nr. 29/2000, apreciază că răspunderea acestuia poate fi antrenată, acțiunea sa fiind greșit respinsă. Prin întâmpinare intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece el nu are nici o calitate în societatea reclamantă și nu a influențat luarea hotărârilor reclamantei în inițierea, conceperea, realizarea și finanțarea programului de reabilitare termică a blocului în discuție, nici în calitate de primar al orașului, nici în calitate de persoană fizică.

Recursul declarat de reclamantă prin reprezentanții săi legali și semnat de D.L., a fost însușit de administratorii judiciari ai reclamantei prin adresa din 3 martie 2010 (fila 32 recurs), fiind semnat și parafat de aceștia (fila 32). Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta: Din actele dosarului rezultă că acțiunea reclamantei a fost îndreptată împotriva pârâtului R.I. și întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 C. civ., pârâtul fiind acționat în judecată ca persoană fizică și nu ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, respectiv ca primar al orașului Piatra-Neamț, calitate în care a avizat „Analiza serviciului de încălzire urbană și a infrastructurii aferente” (fila 11 fond) sau planului de investiții aprobat de Consiliul de Administrație al reclamantei (fila 40 fond).

În atare situație, având în vedere limitele investirii și principiul disponibilității asupra cererii formulate, instanțele corect au analizat cererea reclamantei formulată pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, ca persoană fizică, pentru fapta proprie, și nu în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, calitate în care a avizat respectivele acte și în care, eventual, ar fi putut fi invocată răspunderea sa pentru prejudiciul suferit de reclamantă și ar fi devenit incidente dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954. În consecință, criticile recurentei sunt apreciate de Curte ca nefondate, motiv pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins.

Cât privește cererea intimatului pârât de a-i fi acordate cheltuielile de judecată efectuate în recurs Curtea, având în vedere dispozițiile art. 1169 C. civ. și împrejurarea că acesta nu a probat efectuarea unor asemenea cheltuieli, urmează a respinge cererea acestuia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Piatra Neamț prin administratori judiciari M.R.L. Sprl Iași și G.C. Sprl Piatra Neamț împotriva Deciziei nr. 1/2009 din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge ca nefondată cererea formulată de intimatul R.I. privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.