ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 102 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în Dosarul nr. 5831/63/2008 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T.T.A. împotriva pârâtei SC C.E.Z.D. SA Craiova și s-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere având ca obiect obligație de a face. În considerentele sentinței s-a reținut faptul că reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să mute transformatorul situat pe proprietatea sa din Craiova, și să-i plătească suma de 9.000 Iei reprezentând despăgubiri pentru trecut -lipsa de folosință a terenului, iar pentru viitor chirie.

Prin precizarea depusă la data de 27 ianuarie 2009 reclamantul a declarat că renunță la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să mute postul de transformare. S-a reținut faptul că la data cumpărării cât și la data edificării construcției P+3 E, reclamantul a cunoscut atât existența postului de transformare cât și amplasamentul acestuia; postul de transformare existent pe proprietatea reclamantului este de utilitate publică, pârâtul beneficiind temeiul art. 16 și 19 din Legea nr. 13/2007 de un drept de uz și un drept de servitute. Totodată, s-a reținut că terenul pentru a cărui lipsă de folosință reclamantul solicită despăgubiri cât și chirie pentru viilor poate fi folos către reclamant, iar din probele administrate acesta nu a dovedit că pârâtul ar fi luat angajamentul de a muta postul de transformare.

Împotriva sentinței nr. 102 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în Dosarul nr. 5831/63/2008 a declarat apel reclamantul T.T.A. criticând-o pentru nelegalilate netemeinicie. Criticile apelantului-reclamant s-au referit la faptul că avizul pe eliberarea construcției și pentru amplasamentul acestuia implică faptul intimata pârâtă și-a asumat toate obligațiile prevăzute de lege. Apelantul reclamant a invocat și prevederile art. 16 din legea energiei electrice care stipulează că societatea de distribuție are obligația să plătea daune pentru lipsa de folosință a terenurilor private.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 127 din 4 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului reținând, în esență, că în speță nu își au aplicare nici prevederile art. 16 alin. (5) și nici cele ale art. 19 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 întrucât postul trafo datează din anul 1995 și este permanent și că, prin avizarea de către pârâta - intimată a realizării construcției de către reclamant, pârâta nu și-a luat angajamentul mutării postului trafo pe un alt amplasament. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul T.T.A. solicitând admiterea recursului său și, pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei al plata despăgubirilor civile solicitate. În motivarea recursului său, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul reclamă aplicarea greșită a prevederilor art. 480 C. civ., coroborate cu prevederile Constituției și ale art. 1 din Primul Protocol al C.E.D.O. prin raportare la prevederile art. 16 și urm. din Legea nr. 13/2007. Recurentul susține că instanțele nu au observat că el a invocat și prevederile art. 480 C. civ. și cele constituționale și că legea nu poate face o discriminare între proprietarii terenurilor pe care pe care sunt investiții vechi ale pârâtei și cei pe ale căror terenuri se vor face lucrări după adoptarea legii iar prevederile art. 16-19 din Legea nr. 13/2007 nu exclud aplicarea prevederilor art. 480 și urm. C. civ. și ale Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Examinând recursului reclamantului prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru motivele care se vor arăta în continuare. Prin cererea de chemare în judecată inițială reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la mutarea punctului trafo de pe terenul proprietatea reclamantului, la despăgubiri în valoare de 9.000 lei pentru lipsa de folosință și la chirie sau despăgubiri pentru lipsa de folosință pe viitor. Ulterior prin precizarea la acțiune din 27 ianuarie 2009 reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea/mutarea postului trafo și și-a precizat contravaloarea despăgubirilor solicitate la 42.000 lei pentru trecut și 8.500 lei lunar pentru viitor.

În raport de aceste precizări excepțiile nelegalității căii de atac a apelului și a inadmisibilității recursului reclamantului în prezenta cauză, invocate de către pârâta - intimată, apar ca nefondate. Din formularea art. 480 C. civ., în privința limitelor exercițiului dreptului de proprietate, cu raportare la art. 44 din Constituția României și în mod corespunzător, art. 136 alin. ultim, rezultă că proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice. În acest context, art. 53 din Constituția României, suplimentar față de art. 44 poate fi temei al unor restrângeri ale dreptului de proprietate, încât se poate concluziona că ansamblul limitelor prevăzute de Constituție și de acte normative cu forță inferioară constituie regimul juridic al acelui bun.

Atât în Constituție, (art. 44), cât și în art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului se face distincție între limitele și sarcinile proprietății, dar ele dau expresie aceleiași idei de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. Astfel, în interesul desfășurării unor activități economice, s-au prevăzut prin art. 16 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, drepturile de uz și servitute, a căror constituționalitate față de art. 44 din Constituție a fost statuată de instanța de contencios constituțional. Aceste limite legale, în situația în cauză, nu pot, însă, prin exercitarea activității economice, să piardă, în totalitate, de conținut atributul folosinței bunului, deoarece la baza instituirii acestora stă echilibrul între interesul general și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.

Ori, în speță, se constată că instanța de apel își motivează soluția doar pe baza interpretării date dispozițiilor legale incidente, fără a verifica, în baza rolului activ, pe baza unor probe concludente, cu raportare la limitele investirii prin cererea de apel, în ce măsură, în accepțiunea principială conferită, a unei limitări proporționale rezonabile, nu se încalcă, de fapt, legea, prin exercitarea efectivă a activității economice de către intimata - pârâtă și dacă, în consecință, aceasta nu vine în coliziune cu interesele legitime ale recurentului - reclamant, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată care privește atât plata unor despăgubiri civile, pentru lipsa de folosință a terenului atât pentru trecut cât și pentru viitor.

Făcând doar referire la caracterul gratuit al limitelor legale constând în drepturile de uz și servitute, fără a stabili pe baza unei expertize de specialitate, în ce proporție este afectată folosința terenului din perspectiva tuturor consecințelor legale ale exercitării acestor drepturi, pe baza unor criterii reale (nu numai prin raportare la suprafața efectiv ocupată), instanța de apel, de fapt, nu a răspuns motivelor de apel, cu respectarea cerințelor art. 261 C. proc. civ., făcând imposibil controlul judiciar, și cum, totodată, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recursul este fondat și atrage casarea cu trimitere. Cu ocazia rejudecării instanța va administra toate prevederile necesare, inclusiv expertiza de specialitate, pentru a putea stabili în ce măsură amplasarea postului trafo pe terenul reclamantului afectează folosința acestui teren și, în continuare, pentru stabilirea existenței prejudiciului și cuantificării acestuia. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să admită recursul și că caseze hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul T.T.A. împotriva Deciziei nr. 127 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.