ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 554/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 2683 din 12 mai 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială,

a fost respinsă acțiunea reclamantei SC B.E. SRL București prin care solicitase

să se constate că pârâta SC H.E. SRL Constanța a încălcat dreptul de folosire

exclusivă a mărcii „H.” a cărei titulară este potrivit certificatelor O.S.I.M. din

2001 și din 2007 până în anul 2011, respectiv 2012, să fie obligată pârâta să

înlăture din denumirea sa marca „H.” și, urmare constatării actelor de

concurență neloială săvârșite față de ea, să fie obligată să retragă de pe

piață produsele comercializate sub această marcă, să distrugă ambalajele și

orice material cu această marcă și să publice, pe cheltuiala pârâtei, hotărârea

ce se va da sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 2.000 euro/zi și

daune morale și materiale în sumă de 50.000 euro.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta nu a probat că este și titulara mărcii H. pentru clasa

35, respectiv pentru importul și comercializarea echipamentelor pentru

alimentație publică, dotarea bucătăriilor profesionale, cofetăriilor,

patiseriilor, barurilor, fast-food-urilor, carmangeriilor, mobilier

restaurante/terase, spălătorii industriale și accesorii dotări hoteliere.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia

civilă nr. 47 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, decizie desființată

ulterior prin Decizia nr. 1026 din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleeași

instanțe, întrucât modalitatea de comunicare a sentinței de fond prin fax nu

produce efecte juridice, iar comunicarea prin poștă nu a fost făcută la sediul

indicat de reclamantă la 17 martie 2005, iar agentul procedural a încălcat

dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ.

În consecință s-a

apreciat că greșit i-a fost respinsă reclamantei cererea de repunere în

termenul de declarare a apelului, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleeași

instanțe.

Rejudecând apelul,

prin Decizia civilă nr. 60/Com din 28 mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins

ca nefondat apelul reclamantei după ce, în prealabil, prin încheierea de

ședință din 5 iunie 2008 respinsese excepția necompetenței materiale a

instanței de apel și cererea de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În esență, instanța

de apel a reținut că nu s-au probat de către reclamantă îndeplinirea cerințelor

pentru admisibilitatea cererii, respectiv că aceasta este titulara exclusivă a

mărcii H. pentru toate clasele de produse și servicii, fiind la rândul său și

pârâta titulara acestei mărci, cu culorile albastru și roșu, în temeiul

certificatului O.S.I.M. din 22 iulie 2004, că nu există similitudine între cele

două mărci utilizate de părți și nici între clasele de produse comercializate.

De asemenea, s-a

reținut că sentința de fond a fost motivată cu respectarea dispozițiilor art. 261

C. proc. civ., că actul dedus judecății a fost corect și temeinic interpretat,

iar expertiza efectuată în cauză a fost corect înlăturată, concluziile

expertului pornind de la premisa greșită că în cauză s-ar fi săvârșit acte de

concurență neloială, precum și că părțile și-au exercitat dreptul la apărare,

fiind legal citate și reprezentate de avocați.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC B.E. SRL solicitând modificarea ei pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând

criticile încadrate în aceste motive de recurs în argumentarea cererii de

recurs.

Recursul reclamantei

urmează a fi anulat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele de timbru se

plătesc anticipat, dovada achitării acestora atașându-se cererii de recurs,

după cum se stipulează în art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.

Neîndeplinirea

acestei obligații este sancționată cu anularea cererii după cum se stipulează

în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

În speță, recurenta a

fost citată pentru astăzi cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4

lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 21 dosar recurs)

reprezentantul său luând la cunoștință despre această obligație încă din 11

ianuarie 2010, dar nu s-a prezentat și nici nu a făcut dovada achitării

respectivelor taxe.

În consecință, Curtea

va dispune anularea recursului ca netimbrat în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de reclamanta SC B.E. SRL

București, împotriva Deciziei nr. 60 din 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.