ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 13.11.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3525/2013

HOTĂRÂRE

13.11.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3525/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din data de 07 martie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 187/93/2013, Tribunalul Ilfov, secția penală, a dispus în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și a art. 80 C. pen., condamnarea inculpatul B.I.B. la pedeapsa principală a închisorii de 6 ani și 6 luni.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale (mai sus indicată), în condițiile art. 53 pct. 2 lit. a) și a art. 66 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și a art. 80 C. pen., a dispus condamnarea inculpatul B.I.B. la pedeapsa principală a închisorii de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și a art. 80 C. pen. a dispus condamnarea inculpatul B.I.B. la pedeapsa principală a închisorii de un an.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani si 6 luni de închisoare, la care a aplicat un spor de 6 luni de închisoare, în final inculpatul B.I.B. urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 7 (șapte) ani de închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe

o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante (mai sus indicată), în condițiile art. 53 pct. 2 lit. a) și a art. 66 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din cuantumul pedepsei principale rezultante de 7 ani de închisoare aplicate inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia în prezenta cauză, respectiv de la 24 septembrie 2012 la zi.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.I.B.

În temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. a admis acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București („Floreasca") și, în consecință, a obligat pe inculpatul B.I.B. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București („Floreasca") suma de 8.146,06 lei cu titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate și a admis în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă C.M. și a obligat pe inculpatul B.I.B. să plătească părții civile C.M. suma de 9.000. de euro (sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de referință al B.N.R. din ziua plății efective) cu titlu de daune morale și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă C.M.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 17 ianuarie 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 2013/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.I.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și respectiv art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în esență, s-a reținut că în noaptea de 22/23 septembrie 2012, în jurul orelor 04:00, aflându-se în plină stradă - Oraș Voluntari, jud. Ilfov, în stare de ebrietate și având asupra sa două cuțite de măcelărie, inculpatul a provocat scandal public de proporții și a înjunghiat 4 persoane, una dintre acestea aflându-se postoperator la reanimare - Spitalul de Urgență Floreasca.

În faza de urmărire penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor oculari l.C., E.M., E.M., N.M., D.C., declarațiile părții vătămate C.M., declarațiile inculpatului, planșe foto, acte medicale

emanând de la Spitalul Clinic de Urgentă București („Floreasca"), expertize medico-Segale traumatologice privind pe inculpat și pe partea vătămată, copie a fișei de cazier a inculpatului, alte înscrisuri.

În fața Tribunalului, după citirea actului de sesizare, partea vătămată C.M. a arătat că își menține declarația de constituire ca parte, cu precizarea că dorește să îi fie acordate doar daune morale în cuantum de 50.000 de euro.

La primul termen de judecată, din 01 februarie 2013, inculpatul a arătat că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea art. C. proc. pen., iar relativ la cele două acțiuni civile cu caracter alăturat promovate în cauză a învederat că este de acord cu plata în totalitate a daunelor materiale solicitate de către Spitalul Clinic de Urgență București („Floreasca"), precum și cu plata de daune către partea civilă C.M.

La al doilea termen de judecată, din 01 martie 2013, după audierea părții civile C.M., văzând și precizările pe latură civilă ale ambelor părți civile în speță, instanța a constatat că nu se impune disjungerea laturii civile a cauzei (văzând și art. 320

alin. (5) C. proc. pen.), cele două acțiuni civile cu caracter alăturat putând fi soluționate concomitent cu latura penală a cauzei.

Tribunalul, având în vedere poziția procesuală a inculpatului, precum și ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, a constatat că situația reală în speță este următoarea:

La data de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 22,00, inculpatul împreună cu un prieten (numitul M.D.) s-au deplasat la un bar din Voluntari, unde au băut împreună o sticlă de vin. înainte de a intra în acest bar, inculpatul a ascuns două cuțite „de măcelărie" pe care le avea asupra sa în vederea vânzării în spatele unui punct de termoficare, știind că legea îi interzice să le poarte „la vedere".

După care, în jurul orelor 22,00, cei doi s-au deplasat la un alt bar din Voluntari, unde au băut împreună încă două sticle de vin. Apoi, pe la orele 03,30 ale dimineții de 23 septembrie 2012, inculpatul a ieșit afară din acest bar, pentru „a lua aer curat". Afară a fost abordat de un bărbat (probabil din Ștefănești, după părerea inculpatului.) care se pare că l-a insultat pe inculpat (acesta așa susține, la dosar nefiind probe nici în susținerea, dar nici în combaterea acestui aspect; în consecință, față de art. 66 alin. (1) C. proc. pen., instanța a acceptat „versiunea inculpatului" sub acest aspect.). Prin urmare, enervat de acea insultă și fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a dus la locul unde a ascuns cele două cuțite „de măcelărie", Ie-a luat și s-a întors „la locul faptei".

Astfel, în dimineața zilei de 23 septembrie 2012, în jurul orelor 04:00, inculpatul B.I.B., în stare de ebrietate și având asupra sa cele două cuțite de măcelărie (cu lamele de aprox. 20 cm), ajuns în fața intrării restaurantului respectiv (situat în Orașul Voluntari, Jud. Ilfov), gesticulând cu ambele cuțite, a început să răcnească „ieșiți afară toți din Ștefănești că vă omor". Administratorul barului, martorul D.C., având în vedere că locația era plină de clienți și nu dorea scandal, a încercat să-l tempereze, fapt pentru care l-a abordat direct pe B.I.B. în fața locației respective. Acesta i-a replicat că o cunoaște și, deodată, simultan cu această remarcă a lovit în aer cu unul dintre cuțite spre martora care, în gestul reflex de apărare,

a întins mâna și a fost astfel tăiată în palmă. Văzând aceasta au intervenit și alte persoane din bar. Astfel, C.M., în încercarea de a liniști lucrurile, i-a promis lui B.I.B. că îi va plăti o sticlă cu vin dacă se potolește și, în momentul în care s-a întors cu spatele să aducă sticla, inculpatul l-a înjunghiat de mai multe ori în spate, tăindu-l apoi și la piciorul stâng. În busculada creată, B.I.B. l-a mai înjunghiat puternic în ambele picioare pe l.C. și l-a rănit ușor pe numitul E.M.

Din probele administrate în faza de urmărire penală Tribunalul a constatat faptul că restaurantul respectiv, în fața căruia s-au desfășurat evenimentele, era plin cu elevi ai Liceului Economic Voluntari, restaurantul fiindu-le închiriat pentru un anume concurs (de „Miss" și „Mister" ai liceului.). De asemenea, între incintă și stradă nu există pereți, ci geamuri transparente de sus până jos, astfel că toate persoanele din restaurant (peste 50 de persoane) au putut lesne observa cele întâmplate la intrare.

În busculada creată după ce inculpatul a lovit cele 4 persoane, mai multe persoane au intervenit pentru imobilizarea inculpatului, ceea ce s-a și întâmplat. Apoi inculpatul a fost deposedat de cele două cuțite și luat la bătaie de către unii dintre cei aflați în acel bar (cu siguranță de către martorul E.) și chiar înțepat și el cu unul dintre cele două cuțite. Apoi, după incident, toți clienții au părăsit restaurantul, explicabil oripilați de cele întâmplate, victimele C. și l. fiind în stare gravă datorită leziunilor suferite, ulterior fiind internate în spital la secția „unitate primire urgențe". în ceea ce îl privește pe inculpat, acesta, speriat de vederea sângelui dar și de primele lovituri încasate, a fugit. Dar în lungul străzii a fost prins din urmă de victimele E. și D. dar și de alți clienți ai barului, care i-au aplicat inculpatului încă o corecție corporală.

Cele două cuțite „s-au rătăcit" în timpul busculadei, organele de poliție nereușind recuperarea acestora, în ciuda eforturilor ulterioare depuse în acest sens.

Pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, instanța a avut în vedere totalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală.

Analizând mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză, tribunalul a constat că singurul aspect contradictoriu ce a rezultat din probatoriu este cel relativ la momentul la care inculpatul a fost lovit în speță. Astfel, inculpatul a susținut în fața instanței că a fost lovit cu aproximativ 10-15 minute înainte (de declanșarea incidentului în care inculpatul a folosit cele două cuțite) de către „un bărbat și cu încă alte 4-5 persoane", aspect nesusținut de nicio altă probă de la dosar. Din expertiza medico-legală efectuată în cauză a rezultat cu claritate că și inculpatul a fost lovit în speță în aceeași noapte, inclusiv cu un „corp tăietor-înțepător", ceea ce inculpatul nu a arătat în declarația dată în fața instanței. Pe de altă parte, având în vedere declarațiile repetate ale inculpatului date în faza de urmărire penală, declarații ce s-au coroborat și cu declarațiile victimelor și ale martorilor, a rezultat cu claritate că inculpatul a fost lovit după declanșarea incidentului (în care inculpatul a folosit cele două cuțite), fiind lovit (de victima-martor E. precum și de către alți martori) tocmai ca reacție la faptul că anterior inculpatul lovise cele 4 victime cu cele 2 cuțite, astfel cum s-a arătat mai sus . Prin urmare, așa s-a explicat faptul că inculpatul a fost lovit și cu un „corp tăietor-înțepător", adică cu unul dintre cuțitele (sau poate chiar cu ambele cuțite) pe care inculpatul le

folosise anterior, și care i-a fost smuls din mână de către vreuna dintre victime (posibil E.) sau de către vreunul dintre numeroșii martori oculari, în busculada generală care a rezultat ca urmare a acțiunilor violente inițiate de către inculpat.

Prin urmare, instanța a constatat că aspectul din declarația inculpatului relativ la momentul în care inculpatul a fost lovit în speță (astfel cum a fost învederat de către inculpat în fața instanței) este necorespunzător realității, dar doar acest aspect nu e de natură să facă inaplicabilă în speță procedura prevăzută de art. 320

C. proc. pen., deoarece acesta nu este un aspect decisiv în ceea ce privește acuzațiile cuprinse în rechizitoriu și, în plus, judecătorul fondului a considerat că în acest fel inculpatul a încercat nu să tăgăduiască faptele imputate (pe care „și Ie-a însușit", în plus, necontestând nicio probă administrată în faza de urmărire penală.), ci doar să le justifice de o manieră „mai acceptabilă", atâta timp cât inculpatul a realizat între timp că starea de ebrietate în care se afla la momentul comiterii faptelor nu poate fi reținută în favoarea sa.

Cu privire la încadrarea juridică a celor trei fapte comise de către inculpat, instanța a constatat că încadrarea juridică făcută prin rechizitoriu este una temeinică.

Astfel, fapta inculpatului B.I.B. care, în dimineața zilei de 23 septembrie 2012 - orele 04:00, în timp ce se afla în fața intrării unui restaurant situat în Orașul Voluntari, Jud. Ilfov, pe fondul consumului de alcool, l-a înjunghiat de mai multe ori pe numitul C.M. în picior și în spate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat spre vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale (și rănind încă alte trei persoane, cărora însă nu Ie-a pus viața în primejdie.) întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen.

Elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului de lovire, în mod repetat, cu două cuțite, a victimei C. Urmarea imediată a fost aceea că viața victimei a fost pusă în primejdie, iar legătura de cauzalitate a rezultat „ex re", în sensul că tocmai aceste lovituri aplicate victimei de către inculpat au pus viața victimei în primejdie.

Față de art. 19 C. pen., instanța a constatat că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte deoarece, chiar dacă nu a urmărit să ucidă victima, prin folosirea de obiecte vulnerante de fier, respectiv cele două cuțite, cu care a lovit în mod repetat pe partea vătămată, lovituri aplicate cu forță sporită (ceea ce a determinat hemoragii masive, victimei flindu-i aplicat și un garou, inculpatul trebuia să accepte (în conștiința sa.) că e posibil ca victima să moară ca urmare a acestor lovituri. Fapta s-a petrecut „în fața restaurantului" care avea „pereți de sticlă", transparenți, și care la acea oră era „plin de lume". Prin urmare fapta s-a comis „în public" prin raportare la dispozițiile art. 152 lit. b) C. pen.

În concluzie, inculpatul a săvârșit în speță tentativa la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., instanța a constatat că fapta inculpatului B.I.B. care, în dimineața zilei de 23 septembrie 2012, în timp ce se afla în fața intrării unui restaurant situat în Orașul Voluntari, Jud. Ilfov a înjunghiat un număr de 4 persoane în plină stradă și pe fondul consumului de alcool, de față fiind un număr de aproximativ 50 de persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. S-a constatat incidența în speță a alin. (2) a art. 321 C. pen., deoarece tulburarea gravă adusă ordinii și liniștii publice a rezultat din faptul că în acel local, la data comiterii celor 3 fapte, se desfășura o manifestare socială ce implica peste 50 de elevi.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanța a constatat că fapta inculpatului B.I.B. care, în dimineața zilei de 23 septembrie 2012, în timp ce se afla în fața intrării unui restaurant situat în Orașul Voluntari, Jud. Ilfov (adică într-un loc public: fapta s-a petrecut „în fața restaurantului" care avea „pereți de sticlă", transparenți, și care la acea oră era „plin de lume" prin urmare fapta s-a comis „în public" prin raportare la dispozițiile art. 152 lit. b) C. pen. a purtat asupra sa două cuțite de măcelărie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni (astfel cum au fost acestea arătate în fapt și în drept mai sus), acestuia i s-au aplicat pedepse pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, iar apoi o pedeapsă rezultantă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 C. pen. trebuie să fie reduse la jumătate, dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit o tentativă de omor calificat. Tribunalul a constatat că este ținut de aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., dată fiind poziția procesuală a inculpatului precum și voința sa în acest sens. Prin urmare, instanța de fond a redus încă o dată, cu o treime, limitele de pedeapsă mai sus menționate. Aceste două reduceri succesive au fost făcute, având în vedere că fiecare reducere are o cauză juridică distinctă, prin voința legiuitorului. Făcând această „dublă reducere", s-a constatat că „minimul special legal" al pedepsei aplicabile în speță este de 5 ani de închisoare.

În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere incidența unor circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73-74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciile create). însă instanța de fond trebuia să aibă în vedere și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 C. pen.: lipsa de căință activă efectivă, în sensul că până la pronunțarea hotărârii inculpatul nu a despăgubit cu niciun leu pe niciuna dintre cele două părți civile, repetabilitatea elementului material - cel puțin două acțiuni de lovire față de victima C., căreia i-a pus viața în primejdie, dar și alte lovituri aplicate altor 3 persoane, dintre care victima iordache a fost de asemenea grav rănită, dar față de care dosarul s-a disjuns.

De asemenea tot ca circumstanțe agravante s-au reținut și antecedentele penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie prim termen al recidivei, așa cum a rezultat din copia fișei de cazier judiciar. în consecință, instanța a aplicat art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., „compensând" circumstanțele agravante cu cele atenuante și, apreciind că „greutatea" circumstanțelor agravante este mai mare (dat fiind și numărul lor mai mare

decât al circumstanțelor atenuante), a orientat cuantumul pedepsei principale spre jumătatea cuantumului dintre minimul special și maximul special, astfel cum au fost reduse. în concluzie, instanța a aplicat o pedeapsă principală în cuantum de 6 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Având în vedere prevederile art. 175 alin. (1) teza finală C. pen., precum și cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul art. 65 C. pen. instanța a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în condițiile art. 53 pct. 2 lit. a) și a art. 66 C. pen.

De asemenea, instanța, în temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., legea fiind expresă în acest sens.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., instanța de fond a constatat că este ținut de aplicarea art. 320

În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere incidența unei circumstanțe atenuante, fată de dispozițiile art. 73-74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului, inclusiv pe toată durata urmăririi penale), această faptă nefiind generatoare de prejudiciu. însă instanța de fond a trebuit să aibă în vedere și incidența unor circumstanțe agravante, fată de dispozițiile art. 75 C. pen.: tulburarea gravă adusă ordinii și liniștii publice (în acel local, la data faptelor, se desfășura o manifestare socială ce implica peste 50 de elevi ) și antecedentele penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie prim termen al recidivei, așa cum a rezultat din copia fișei de cazier judiciar. în consecință, instanța a aplicat art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., „compensând" circumstanțele agravante cu cea atenuantă și, apreciind că „greutatea" circumstanțelor agravante este mai mare (dat fiind și numărul lor mai mare decât al singurei circumstanțe atenuante.), instanța a orientat cuantumul pedepsei principale spre jumătatea cuantumului dintre minimul special și maximul special mai sus amintite. în concluzie, instanța a aplicat o pedeapsă principală în cuantum de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., legea fiind expresă în acest sens.

În fine, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru cea de-a treia infracțiune comisă, cea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Tribunalul a făcut aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., dată fiind poziția procesuală a inculpatului precum și voința sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul a redus, cu o treime, minimul și maximul special prevăzute în art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere de asemenea incidența unei singure circumstanțe atenuante, față de dispozițiile art. 73-74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului, inclusiv pe toată durata urmăririi penale), nici această faptă nefiind generatoare de prejudiciu. însă instanța de fond a trebuit să aibă în vedere și incidența unor circumstanțe agravante, față de dispozițiile art. 75 C. pen. : folosirea de către inculpat în activitatea infracțională a două cuțite „de măcelărie" (adică cuțite cu lamă lungă.), pericolul concret al acestei din urmă infracțiuni fiind sporit de aceste două condiții concrete de comitere a faptei, dar și antecedentele penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie prim termen al recidivei, așa cum a rezultat din copia fișei de cazier judiciar. în consecință, instanța a aplicat art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., „compensând" circumstanțele agravante cu cea atenuantă și, apreciind că „greutatea" circumstanțelor agravante este mai mare (dat fiind și numărul lor mai mare decât al singurei circumstanțe atenuante.), instanța a orientat de asemenea cuantumul pedepsei principale spre jumătatea cuantumului dintre minimul special și maximul special mai sus amintite. în concluzie, instanța a aplica o pedeapsă principală în cuantum de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Având în vedere că cele trei infracțiuni comise în speță sunt în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a contopit cele trei pedepse principale aplicate prin sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni de închisoare, la care s-a aplicat un spor de 6 luni, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsa principală rezultantă de 7 ani de închisoare. Instanța a considerat că se impune aplicarea unui spor (de 6 luni de închisoare) deoarece, având în vedere că activitatea sa infracțională gravă este multiplă (repetate acte materiale de tentativă de omor, dar și acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al altor două infracțiuni) neaplicarea unui spor de pedeapsă ar însemna, practic, că inculpatul ar beneficia de impunitate relativ la două dintre cele trei infracțiuni comise în speța de față, ceea ce este contrar scopurilor și funcțiilor pedepsei, astfel cum s-au desprins acestea din interpretarea dispozițiilor art. 52 C. pen.

Desigur că, față de prevederile imperative ale legii, în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante (mai sus indicată), în condițiile art. 53 pct. 2 lit. a) și a art. 66 C. pen., iar în temeiul art. 71 C. pen. instanța a interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Dat fiind că faptele inculpatului au fost comise în concurs real și, de asemenea, limitele de pedeapsă la care s-a orientat judecătorul în procesul individualizării lor ce nu permit ca executarea pedepsei să se facă în libertate, s-a dispus, pentru o justă și

efectivă reeducare a sa, reinserție socială și îndeplinirea funcției coercitive, regimul privativ de libertate, în ceea ce privește iatura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:

În noaptea de 22/23 septembrie 2012, în jurul orelor 04:00, aflându-se în plină stradă - Oraș Voluntari, jud. Ilfov, în stare de ebrietate și având asupra sa două cuțite de măcelărie, inculpatul a provocat scandal public de proporții și a înjunghiat 4 persoane, una dintre acestea (victima C.M.) aflându-se postoperator la reanimare - Spitalul de Urgență Floreasca, ulterior constatându-se că leziunile produse de inculpat i-au pus viata in primejdie.

Fapta de tentativă de omor întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., în redactarea ulterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011. Această „versiune" a C. civ. trebuie să fie avută în vedere în speță, prin raportare la data săvârșirii faptelor imputate inculpatului.

Prin urmare, instanța, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. s-a admis acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București („Floreasca") și, în consecință, a fost obligat inculpatul B.I.B. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București („Floreasca") suma de 8.146,06 lei cu titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea de tentativă de omor săvârșită, prejudiciul suferit - daune materiale (dovedite cu înscrisurile de la filele 77 -85 la dosarul instanței, Spitalul constituindu-se parte civilă înainte de citirea actului de sesizare), dar și cu poziția inculpatului sub acest aspect, exprimată în ultimul cuvânt în fața Tribunalului, prejudiciul este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma intenției, prin raportare la art. 19 C. pen.

În faza de urmărire penală, partea vătămată C.M. a arătat că se constituie ca parte civilă, in fața instanței precizând că dorește să îi fie acordate doar daune morale în cuantum de 50.000 de euro. Cu privire la acest aspect, instanța a constatat că sunt întrunite și în acest caz condițiile răspunderii civile delictuale mai sus arătate. Astfel, în ceea ce privește prejudiciul suferit de către partea vătămata C. prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate si inviolabilitate fizica), acesta este de natura morală. Existența acestui prejudiciu moral a fost dovedit cu înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală. Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu moral, instanța a constatat că acesta nu se poate dovedi, astfel încât despăgubirile civile pe care instanța Ie-a acordat părții vătămate nu reprezintă o modalitate de repunere in situația anterioară săvârșirii faptei de tentativă de omor, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimțit impactul loviturilor suportate, ținând cont că orice durere fizică este resimțită cu ajutorul creierului, astfel încât orice durere fizica presupune o suferință psihică. Față de aceste considerente, având în vedere că practica judiciară în materie este constantă în a aprecia că cuantumul daunelor morale ce se acordă trebuie apreciat în echitate, văzând și art. 41, teza finală, din C.E.D.O., prezenta instanță de fond a admis în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă C.M. și, în consecință, a obligat pe inculpatul B.I.B. să plătească părții civile C.M. suma de 9.000. de euro (sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de referință al B.N.R. din ziua plății efective) cu titlu de daune morale . S-a considerat că suma cerută de către partea civilă ca daune morale - 50.000. de euro -este totuși exagerată ca și cuantum, având în vedere faptul că nu există probe la dosar că în prezent partea civilă C.M. ar fi rămas cu vreo infirmitate permanentă fizică sau psihică. Prin urmare, admiterea în totalitate a daunelor morale cerute de către partea civilă C. ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, ceea ce este contrar art. 1, 14, 15, 16

, și 346 C. proc. pen., dar și art. 41, teza finală, din C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul B.I.B.

solicitând reducerea pedepsei aplicate și executarea prin suspendare sub supraveghere în condițiile art. 86

C. proc. pen. întrucât s-a predat din proprie inițiativă, a recunoscut faptele ce i se impută înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 320

C. proc. pen., în ultimul cuvânt expunându-și regretul față de faptele comise.

Prin Decizia penală nr. 122/A din 19 aprilie 2013

pronunțată în Dosarul penal nr. 187/93/2013, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I.B., împotriva sentinței penale nr. 9 din 07 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, a dedus prevenția inculpatului de la 24 septembrie 2012 la zi, a menținut starea de arest și a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:

Inculpatul B.I.B. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii de tentativei la infracțiunea de omor calificat și a infracțiunilor de ultraj contra bunurilor moravuri și purtarea fără drept a unui cuțit, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în concurs, constând în aceea că, în noaptea de 22/23 septembrie 2012, în jurul orelor 04,00, aflându-se în plină stradă - din orașul Voluntari, județul Ilfov, în stare de ebrietate, având asupra sa două cuțite de măcelărie, a provocat scandal public de proporții și a înjunghiat patru persoane, una dintre ele aflându-se postoperator la reanimare în Spitalul de Urgență Floreasca.

Astfel, s-a reținut că, având asupra sa două cuțite, cu lamele de aproximativ 20 cm, aflat în fața intrării restaurantului din orașul Voluntari, plin cu elevi care sărbătoreau un eveniment (concursul de Miss al Liceului Economic Voluntari), închiriat în acest scop, inculpatul a început să gesticuleze cu ambele cuțite în mâini, strigând „ieșiți afară toți din Ștefănești că vă omor", împrejurare în care administratorul localului D.C., a încercat să-l tempereze, fără succes, fiind rănită, într-un gest reflex de apărare, în palmă, cu unul dintre cuțitele mânuite de inculpat.

Și numiții C.M., l.C. și E.M. au fost loviți și răniți urmare a violențelor executate de inculpat în busculada creată pentru imobilizarea lui și încercarea de a fi deposedat de armele albe, clienții localului părăsind restaurantul, victimele C. și l. ajungând în spital.

Cuțitele aflate asupra inculpatului nu au putut fi recuperate de organele de poliție în ciuda tuturor eforturilor depuse.

În drept, faptele inculpatului B.I.B. au primit o încadrare corespunzătoare, respectiv de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen., față de partea vătămată C.M. pe care l-a înjunghiat cu cuțitul de mai multe ori, în picior și în spate, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie și care au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale (rănile provocate altor trei persoane fără a le pune viața în primejdie); ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea liniștii publice, infracțiune prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. constând în activitatea sa infracțională de amenințare cu două cuțite și intimidare a unor persoane aflate într-un local public unde se desfășura o manifestare socială ce implica peste 50 de elevi și fapta de purtarea a două cuțite de măcelărie, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Curtea de apel a apreciat că la individualizarea și dozarea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă, prima instanță a avut în vedere criteriile instituite de art. 72 C. pen. cărora Ie-a dat eficiență maximă, reținând mai întâi poziția sa procesuală de recunoaștere fără rezerve a faptelor descrise în rechizitoriu fără administrarea altor probe decât în circumstanțiere, beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă consecutive acestei atitudini conform art. 320

C. proc. pen. dar și în același timp și concursul dintre circumstanțele atenuante - atitudinea sinceră pe toată durata urmăririi penale, în concurs cu agravanta deținerii și folosirii celor două cuțite de măcelărie ce sporesc pericolul social concret al faptelor, nu în ultimul rând, antecedentele penale ale inculpatului așa cum au rezultat din fișa de cazier judiciar, apreciind că o pedeapsă rezultantă orientată în cuantum către jumătatea minimului și maximului special de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni pentru a nu se crea un sentiment de impunitate față de întreaga sa activitate infracțională, va fi în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen., educativ, represiv și de prevenire a comiterii de fapte penale în viitor.

În acord cu judecătorul fondului, curtea de apel a considerat că pedeapsa aplicată și regimul de detenție, singurul aplicabil în speță, în raport de gravitatea faptelor și cuantumul ce nu permite o executare a ei în libertate, reflectă just sancțiunea îndreptată contra acțiunii violente a inculpatului ce a atentat la valoarea supremă ocrotită de lege -viața persoanei, așa cum s-a reținut, fiind înarmat cu două cuțite de măcelărie, lovind de mai multe ori persoanele din local, punând în primejdie viața părții vătămate C.M.

Din această perspectivă, curtea de apel a apreciat că apelul declarat de inculpat vizând o reducere a pedepsei și o altă modalitate de executare apare nefondat.

Examinând, din oficiu, soluționarea laturii civile a cauzei față de care inculpatul nu a ridicat obiecțiuni, curtea de apel a constatat că în mod corect judecătorul fondului a acordat despăgubiri civile, în cuantumul dovedit, părții civile Spitalul Clinic de Urgență București obligându-l la plata despăgubirilor materiale în sumă de 8.146,06 lei cu dobânda legală aferentă până la momentul plății efective dar și la daune morale acordate părții civile C.M. în sumă de 9.000 euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua pjății, pentru suferințele fizice și morale resimțite în urma agresării sale.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul B.I.B.,

apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii sub aspectul stabilirii cuatumului pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art, 385

pct, 17

C. proc. pen.,

Examinând recursul declarat de inculpatul B.I.B. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 17

C. proc. pen., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, critica formulată de acesta nefiind circumscrisă acestui caz de casare, inculpatul urmărind practic o reindividualizare a pedepsei aplicate, caz de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen. în forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit vechiului text al art. 385

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. în această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată că inculpatul B.I.B. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 19 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. 1 din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 17

C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I.B. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 19 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la de la 24 septembrie 2012 la 13 noiembrie 2013 și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I.B.

împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 19 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 24 septembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013.

§ Cauze similare