ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 379/P/2013 din data de 15 noiembrie 2013 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef M.F., directorul Penitenciarului Giurgiu, subinspectorul de penitenciar G.G., agentul șef adjunct T.I. și subcomisarul P.N., sub aspectul infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

”

prevăzută de art. 246 C. pen. și „favorizarea infractorului” prevăzută de art. 264 C. pen., cu motivarea că faptele au mai fost anterior cercetate, context în care lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin Rezoluția nr. 4415/II/2/2013 din data de 9 ianuarie 2014, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins - ca tardivă - plângerea formulată de petentul M.O.C. împotriva rezoluției nr. 379/P/2013 din data de 15 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen. din 1968, petentul M.O.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin sentința penală nr. 342 din data de 9 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.O.C. împotriva rezoluției nr. 4415/II/2/2013 din 9 ianuarie 2014 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Instanța de fond a reținut, în esență că, nici din actele premergătoare efectuate cu ocazia urmăririi penale și nici din cele depuse la termenul din 2 octombrie 2014 - ordonanță și memoriu, care au fost analizate de judecător - nu rezultă acte sau elemente care să ateste săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimați.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul M.O.C., arătând că motivele scrise ale apelului le va depune după comunicarea Sentinței penale nr. 342 din data de 9 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Examinând apelul declarat de petentul M.O.C., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, în virtutea următoarelor considerente:

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale”.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin sentința penală apelată, prima instanță s-a pronunțat asupra plângerii formulată de petentul M.O.C., în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. anterior, respingând plângerea, ca nefondată.

Potrivit alin. (10) al art. 278

1

C. proc. pen. anterior, astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 - „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”, legea procesual penală excluzând posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva acestor hotărâri.

Prin urmare, petentul a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, ipoteză în care, calea de atac exercitată împotriva unei astfel de-sentințe nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421. pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul

:

declarat de petentul M.O.C. împotriva sentinței penale nr. 342 din data de 9 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală;

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-petent la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul M.O.C. împotriva sentinței penale nr. 342 din data de 9 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.