ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3619/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 635 din 29 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 17753/211/2013, a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O.N., P.C., H.D. în contradictoriu cu pârâtul A.N.H. și au fost obligați reclamanții, în solidar, la a-i plăti pârâtului suma de 1.240 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și constatând culpa procesuală a reclamanților raportat la soluția pronunțată, a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, care prin decizia civilă nr. 254/A/2014 din 18 martie 2014, a respins apelul reclamanților. Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs reclamanții H.D., O.N. și P.C., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și respingerea cererii pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată. În considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, ca excepție dirimantă și peremptorie.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Decizia civilă nr. 254/A/2014 din 18 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ce face obiectul recursului de față, a fost comunicată recurenților la 16 mai 2014. Potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început să curgă, nici ziua când s-a împlinit termenul, astfel încât, văzând și prevederile art. 101 alin. final din același cod, Înalta Curte constată că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 2 iunie 2014. Reclamanții au exercitat calea de atac a recursului la 3 iunie 2014, după împlinirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel - ceea ce, în cauză, nu se poate reține, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei - ceea ce, în cauză, nu s-a susținut, instanța urmează a da eficiență textului de lege sus-evocat și, pe cale de consecință, va admite excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, și va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții H.D., O.N. și P.C. împotriva deciziei civile nr. 254/A/2014 din 18 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2014.