ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2014

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Oradea, secția civilă, sub nr. 7907/271/2014, Biroul executări civile din cadrul Judecătoriei Oradea, prin judecătorul delegat, a solicitat, în temeiul art. 399 și urm. C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații A.D. și SNTFC C.C. SA - Regionala de Transport Feroviar Călători Timișoara, să se constate intervenită prescripția executării sancțiunii muncii în folosul comunității aplicate intimatului A.D. prin Sentința civilă nr. 1747/2012 din 02 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, secția civilă, în Dosarul nr. 16064/271/2011. În motivarea cererii, s-a susținut că sentința civilă ce constituie titlul executoriu în cauză a rămas definitivă prin nerecurare, astfel că au devenit incidente dispozițiile art. 21 1 din O.G.

nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, potrivit cărora executarea se prescrie în termen de 2 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a aplicat sancțiunea. Prin Sentința civilă nr. 5135/2014 din 06 mai 2014, Judecătoria Oradea, secția civilă, a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu, în baza art. 158, 159 pct. 3 coroborate cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani, reținând, în esență că instanța de executare este cea care soluționează contestația la executare, astfel că a dat eficiență dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța de executare este cea în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului și unde se face executarea. În raport de faptul că prin titlul executoriu s-a dispus executarea de către intimat a muncii în folosul comunității în municipiul Petroșani și în baza normei legale precitate, instanța inițial sesizată și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Petroșani. Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza a fost înregistrată la 10 iunie 2014 sub același număr de dosar. Prin Sentința civilă nr. 2116/2014 din 26 iunie 2014, Judecătoria Petroșani, verificându-și din oficiu competența, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile procesual civile ce reglementează contestația la executare. În acest sens a arătat că Biroul executări civile din cadrul judecătoriei nu are personalitate juridică, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 42 C. proc. civ. de la 1865 nu poate sta în judecată în calitate de reclamant, precum și că nu are calitatea de creditor în cauză, nefăcând dovada titlului executoriu care să-i ateste dreptul de creanță sau obligația pe care intimatul nu și-a îndeplinit-o față de creditorul său. Totodată, Judecătoria Petroșani a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 în raport de care, Judecătoria Oradea fiind cea care p dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate intimatului A.D.

cu cea a muncii în folosul comunității, doar aceasta poate constata, respectiv înregistra, ineficacitatea măsurii ca urmare a neexecutării sancțiunii în termenul de 2 ani prevăzut de art. 21 1 din O.G. nr. 55/2002. De asemenea, având în vedere declinarea reciprocă de competență teritorială, în baza art. 21 și art. 22 C. proc. civ. de la 1865, instanța a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente: În speță, Biroul executări civile din cadrul Judecătoriei Oradea a învestit instanța cu soluționarea unei cereri prin care a solicitat să se constate, conform art. 21 1 din O.G. nr. 55/2002, prescrierea sancțiunii dispuse împotriva intimatului A.D. pin Sentința civilă nr. 1747/2012 din 02 februarie 2012, pronunțată de Secția Civilă a acestei instanțe în Dosarul nr. 16064/271/2011. Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială. În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Astfel, față de caracterul de ordine privată al competenței prevăzute de art. 400 alin. (1) coroborat cu art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 159 1 alin. (3) din același Cod, potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, constată că, din punct de vedere teritorial, competența a rămas câștigată în favoarea Judecătoriei Oradea, întrucât intimații nu a invocat necompetența teritorială a instanței inițial învestite, care, din oficiu, nu era în drept să o ridice.

Totodată, instanța supremă reține că art. 83 alin. (1) pct. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 statuează că pentru evidența activității instanțelor se întocmește și se păstrează Registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor civile, în care se ține evidența creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești pentru care executarea se face din oficiu, inclusiv cele care provin din amenzi contravenționale.

De asemenea, reține că potrivit art. 126 din subsecțiunea §2 privind punerea în executare a sancțiunilor contravenționale și a altor dispoziții civile din hotărârile judecătorești, Secțiunea a VII-a - Punerea în executare a hotărârilor din regulamentul anterior menționat, astfel cum a fost modificat prin punctul 44 din Hotărârea nr. 79/2014 începând cu 01 februarie 2014: (1) Lucrările privind punerea în executare a hotărârilor civile prin care s-au aplicat sancțiuni contravenționale sau prin care s-a înlocuit sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității se întocmesc de grefierul delegat cu efectuarea lucrărilor de executări civile sau de către o altă persoană desemnată de președintele instanței.

(2) În registrul de executări privind aceste sancțiuni se vor înscrie, în ordinea lor numerică, a doua zi după pronunțare, toate hotărârile pronunțate. Înscrierea se face prin menționarea numelui contravenientului, al organului administrativ care a propus sancționarea, precum și al primăriei de care aparține locul în care contravenientul execută sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității. (3) Pozițiile din registru se vor închide numai după ce: a) a fost confirmată începerea prestării activității în folosul comunității de către primarul căruia i s-a trimis mandatul de executare; Astfel, Înalta Curte reține, în raport de textele legale precitate, referitoare la punerea în executare a sancțiunilor contravenționale, că obiectul cererii deduse judecății nu vizează o acțiune cu caracter jurisdicțional, ci doar administrativ.

Așadar, față de faptul că Judecătoria Oradea este instanța care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a muncii în folosul comunității, această măsură fiind trecută în evidențele sale, numai această instanță poate constatata, respectiv înregistra, ineficacitatea măsurii ca urmare a neexecutării sancțiunii în termenul de 2 ani prevăzut de art. 21 1 din O.G. nr. 55/2002. În același sens sunt și dispozițiile art. 7 și 15 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, potrivit cărora competența în materie aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și că sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității se pune în executare de către prima instanță de judecată prin emiterea unui mandat de executare.

Așa fiind, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN