ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3006/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 07 septembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 42553/3/2010, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a chemat în judecată pe pârâții S.V.A. și C.M., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 23.349,70 lei, achitată de reclamant, în calitate de parte responsabilă civilmente, în urma punerii în executare de către partea civilă C.C.L. a Sentinței penale nr. 250 din 03 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, începând de la 30 octombrie 2009 până la achitarea efectivă a sumei datorate.

Prin Sentința civilă nr. 1199 din 10 iunie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta C.N., ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva pârâților S.V.A., și C.N., pe care i-a obligat la plata sumei de 23.349,70 lei și a dobânzii legale aferente cu începere de la data introducerii acțiunii, 07 septembrie 2010, până la achitarea efectiva a sumei; a respins acțiunea față de pârâta P.G., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 250 din 03 aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost condamnați inculpații S.V.A.

și C.M. la pedepse privative de libertate, totodată fiind soluționată și latura civilă a cauzei, astfel că au fost obligați cei doi inculpați, la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente, Ministerul Apărării Naționale, la plata de daune materiale și morale către părțile civile constituite în acea cauză, printre acestea figurând și numitul C.C.L. căruia i s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 20.000 lei. Ca urmare a punerii în executare a hotărârii penale menționate, conform cererii formulate de partea civilă, la data de 08 octombrie 2009, reclamantul a plătit despăgubirile solicitate, în calitatea sa de parte responsabilă civilmente avută în cadrul procesului penal. Având în vedere că acoperirea prejudiciului s-a făcut de Ministerul Apărării Naționale, tribunalul a apreciat că acesta este îndreptățit să se întoarcă împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubei amintite.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C.N. și S.V.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin Decizia civilă nr. 310 A din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile pârâților împotriva Sentinței civile nr. 1199 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Sectorului 2 București. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a fost învestit cu o cerere în pretenții cu o valoare situată sub pragul de 500.000 lei, instituit de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. și că, în materie civilă, criteriul valorii obiectului litigiului este singurul aplicabil în determinarea competenței materiale în soluționarea fondului cauzei. Astfel, față de valoarea pretențiilor deduse judecății, văzând dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care stabilesc că judecătoriile judecă în primă instanță toate cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, curtea a apreciat că tribunalul a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative mai sus-menționate, care instituie o competență absolută, conform art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., observând totodată că cererea a fost înregistrată la 7 septembrie 2010, anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, în baza art. 297 C. proc.

civ., găsind întemeiat acest motiv de apel de ordine publică, a admis ambele apeluri și a anulat sentința apelată, trimițând cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Sectorului 2 București - având în vedere art. 5 și 9 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, pârâtul S.V.A. a declarat recurs, făcând mențiune în acest sens pe dovada de comunicare a hotărârii aflate la dosarul de apel, fără să îl motiveze. Analizând, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., excepția nulității recursului, văzând și dispozițiile art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) și (2) din același cod, Înalta Curte retine că este fondată în considerarea argumentelor care succed: Potrivit art. 303 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Decizia atacată a fost comunicată recurentului la 2 februarie 2014 - după cum atestă dovada de primire și procesul-verbal de predare aflate la dosarul de apel -, astfel încât termenul pentru depunerea motivelor de recurs, calculat potrivit art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 18 februarie 2014. Recurentul-pârât S.V.A. nu a formulat motive de critică împotriva deciziei atacate, limitându-se să menționeze pe dovada de comunicare a acesteia că înțelege să o atace cu recurs.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), respectiv a motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, precum și faptul că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, ca o consecință, va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul S.V.A. împotriva Deciziei civile nr. 310 A din 5 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN