ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3006/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07 septembrie

2010 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr.

42553/3/2010, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a chemat în judecată pe

pârâții S.V.A. și C.M., solicitând obligarea acestora la plata sumei de

23.349,70 lei, achitată de reclamant, în calitate de parte responsabilă

civilmente, în urma punerii în executare de către partea civilă C.C.L. a

Sentinței penale nr. 250 din 03 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, precum și la plata dobânzii legale aferentă

acestei sume, începând de la 30 octombrie 2009 până la achitarea efectivă a

sumei datorate.

Prin Sentința civilă

nr. 1199 din 10 iunie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta

C.N., ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul

Ministerul Apărării Naționale împotriva pârâților S.V.A., și C.N., pe care i-a

obligat la plata sumei de 23.349,70 lei și a dobânzii legale aferente cu

începere de la data introducerii acțiunii, 07 septembrie 2010, până la

achitarea efectiva a sumei; a respins acțiunea față de pârâta P.G., ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 250 din 03

aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost

condamnați inculpații S.V.A. și C.M. la pedepse privative de libertate,

totodată fiind soluționată și latura civilă a cauzei, astfel că au fost obligați

cei doi inculpați, la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente,

Ministerul Apărării Naționale, la plata de daune materiale și morale către

părțile civile constituite în acea cauză, printre acestea figurând și numitul

C.C.L. căruia i s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 20.000 lei.

Ca urmare a punerii

în executare a hotărârii penale menționate, conform cererii formulate de partea

civilă, la data de 08 octombrie 2009, reclamantul a plătit despăgubirile

solicitate, în calitatea sa de parte responsabilă civilmente avută în cadrul

procesului penal. Având în vedere că acoperirea prejudiciului s-a făcut de

Ministerul Apărării Naționale, tribunalul a apreciat că acesta este îndreptățit

să se întoarcă împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubei amintite.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții C.N. și S.V.A., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia civilă

nr. 310 A din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile pârâților împotriva

Sentinței civile nr. 1199 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalului

București, secția a III-a civilă, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre

competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a fost învestit cu o cerere în

pretenții cu o valoare situată sub pragul de 500.000 lei, instituit de art. 2

pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și că, în materie civilă, criteriul valorii

obiectului litigiului este singurul aplicabil în determinarea competenței

materiale în soluționarea fondului cauzei.

Astfel, față de

valoarea pretențiilor deduse judecății, văzând dispozițiile art. 1 pct. 1 C.

proc. civ. care stabilesc că judecătoriile judecă în primă instanță toate

cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, curtea

a apreciat că tribunalul a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative

mai sus-menționate, care instituie o competență absolută, conform art. 159

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., observând totodată că cererea a fost

înregistrată la 7 septembrie 2010, anterior modificărilor aduse Codului de

procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, în baza art. 297 C. proc. civ.,

găsind întemeiat acest motiv de apel de ordine publică, a admis ambele apeluri

și a anulat sentința apelată, trimițând cauza spre competentă soluționare în

primă instanță Judecătoriei Sectorului 2 București - având în vedere art. 5 și

9 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii, pârâtul S.V.A. a declarat recurs, făcând mențiune în acest sens pe

dovada de comunicare a hotărârii aflate la dosarul de apel, fără să îl

motiveze.

Analizând, în temeiul

art. 137 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ.,

excepția nulității recursului, văzând și dispozițiile art. 306 alin. (1)

raportat la art. 303 alin. (1) și (2) din același cod, Înalta Curte retine că

este fondată în considerarea argumentelor care succed:

Potrivit art. 303

alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea

motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a

făcut mai înainte.

Decizia atacată a

fost comunicată recurentului la 2 februarie 2014 - după cum atestă dovada de

primire și procesul-verbal de predare aflate la dosarul de apel -, astfel încât

termenul pentru depunerea motivelor de recurs, calculat potrivit art. 101 alin.

(1) și (5) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 18 februarie 2014.

Recurentul-pârât

S.V.A. nu a formulat motive de critică împotriva deciziei atacate, limitându-se

să menționeze pe dovada de comunicare a acesteia că înțelege să o atace cu

recurs.

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), respectiv a motivelor de

ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care

însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Având în vedere

considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, precum și faptul că în cauză

nu au fost identificate motive de ordine publică, Înalta Curte va admite

excepția nulității recursului și, ca o consecință, va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul S.V.A. împotriva Deciziei civile nr. 310 A din 5 decembrie

2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (1)

raportat la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN