ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3566/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din data de 13 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S.C., la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, a mai fost condamnat inculpatul S.S.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În baza art. 33 lit. a)- art. 34 lit. b) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul, M.C.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat și deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iulie 2012 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, la eliberarea din penitenciar. A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă, O.C., în contradictoriu cu cei doi inculpați. Au fost obligați inculpații, S.S.C. și M.C.M., în solidar, către partea civilă, la plata sumelor globale de 10.000 lei, daune materiale și 50.000 lei, daune morale. A fost respinsă cererea, privind obligarea celor doi inculpați la plata unei prestații periodice. A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă SC M.I. SRL Slobozia. Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.800 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului, către SC M.I.

SRL Slobozia. A fost admisă acțiunea civilă a Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. Dorin Hociotă. Au fost obligați inculpații S.S.C. și M.C.M., în solidar, la plata de despăgubiri civile (cheltuieli spitalizare O.C.), în sumă de 3.442,03 lei. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 900 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: Ambii inculpați făceau parte din familii modeste, care se mulțumesc în „a trăi de azi pe mâine”, iar tatăl se „refugiază” de multe ori în alcool, întreținând un climat tensionat. Niciunul dintre ei nu a primit o educație corespunzătoare, M.C.M.

adoptând, încă de la vârsta de 14 ani, o conduită deviantă: plecări de acasă, abandon școlar, consum de alcool, provocare de scandal, dependență de jocurile de noroc, consum de substanțe etnobotanice. Un comportament indecent, agresiv-verbal, l-a caracterizat întotdeauna și pe inculpatul S.S.C., acesta fiind exmatriculat în clasa a XI-a din Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” din Slobozia, din cauza atitudinii perturbatoare, a numărului mare de absențe, consumului de substanțe etnobotanice și de alcool. El însuși s-a caracterizat ca fiind o fire impulsivă, cu accese de furie, amplificate pe fondul consumului de substanțe aditive. Inculpații locuiesc în comuna Perieți, județul Ialomița, iar în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, în jurul orei 02:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fapt petrecut în domiciliul lui S.S.C., s-au hotărât să meargă la București, scop în care urmau să facă rost de o mașină.

Inculpatul S.S.C. a luat de la domiciliu o sacoșă cu câteva obiecte personale, precum și un cuțit pe care îl avea de la inculpatul M.C.M., încă din iarnă. Au ajuns la intrarea/ieșirea din municipiul Slobozia (sensul giratoriu, spre București) și au oprit un taxi cu numărul de înmatriculare x, la volanul căruia se afla partea vătămată O.C. Partea vătămată era angajat ca taximetrist la SC M.I. SRL Slobozia, iar în seara respectivă se afla în stația de taxiuri pentru a primi comenzi, alături de alți colegi, printre care și martorul Lazăr Alexandru. Fiind primul în coloana de taxiuri, O.C. a preluat o comandă la care apoi a renunțat, în momentul în care a fost oprit de cei doi inculpați, preferând să-i servească pe aceștia, iar comanda inițială să fie onorată de colegul taximetrist ce urma în coloană.

Având comportarea unor clienți obișnuiți, S.S.C. și M.C.M. i-au solicitat șoferului să-i ducă până în satul Stejaru, comuna Perieți, județul Ialomița, iar la intrarea în această localitate l-au îndrumat să vireze pe primul drum comunal la stânga. Când au ajuns la un loc mai întunecat, i-au cerut șoferului să oprească. Inculpatul S.S.C., care se afla pe locul din dreapta față, i-a aplicat numitului O.C. o lovitură în zona gâtului, cu cuțitul pe care îl scosese din sacoșă și îl avea pe genunchi, după care l-a somat să iasă din mașină - „coboară că altfel te omor!”. După ce șoferul a reușit să iasă din mașină, cei doi au îndepărtat numerele de înmatriculare ale autoturismului și semnul distinctiv - TAXI - apoi, S.S.C.

a trecut la volanul autoturismului, respectiv M.C.M. pe locul din dreapta față. Au încercat să se îndepărteze cât mai repede de locul în care îl abandonaseră pe conducătorul auto însă, s-au rătăcit astfel încât au făcut cale întoarsă, continuându-și drumul spre șosea. Când au ajuns la DN 2A nu au mai putut controla mașina deoarece se stricase ambreiajul. Din acest motiv, au coborât din autovehicul, moment în care inculpatul M.C.M. a sustras suma de 21 de lei, de la parasolarul din dreptul șoferului. La ora 02:53:48 inculpatul S.S.C. a apelat la 112 și a spus că a făcut o mare prostie și vrea să se predea; la ora 03:16:26 a fost identificat și reținut și inculpatul M.C.M. Audiat atât în faza urmăririi penale cât și în cea a judecății, inculpatul S.S.C.

a recunoscut faptele săvârșite și a declarat că în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, împreună cu M.C.M., se afla la domiciliul său unde, după ce au consumat 5 litri de bere, în jurul orei 02 00 s-au hotărât să plece la București. Pentru deplasare, s-a gândit să fure o mașină, pe care urma să o conducă, mașină ce trebuia procurată din apropierea orașului Slobozia, județul Ialomița, unde plănuiau să ajungă cu ocazie. A declarat că, de la șosea, s-au întors în locuința sa pentru a lua un cuțit, pe care îl ținea ascuns în rufele din șifonier. Inculpatul S.S.C. a susținut în mod constant că împreună cu el în cameră a intrat și M.C.M., acesta din urmă fiind de fapt cu ideea să se întoarcă după cuțit. Când au ajuns la intrare în Slobozia au oprit un taxi, aceasta fiind ocazia ideală de a face rost de mașină pentru a ajunge la București; inculpatul S.S.C.

s-a așezat pe locul din dreapta față, iar inculpatul M.C.M. pe bancheta din spate. Urmărind să elimine din calea lor șoferul de taxi, i-au cerut acestuia să-i ducă în satul Stejaru, pe un drum comunal, până au ajuns într-un loc mai întunecos. În momentul în care au ajuns în locul convenabil, inculpatul S.S.C. a descris foarte exact cum, având cuțitul în mână sprijinit pe picioare, l-a îndreptat spre gâtul șoferului și fără să-i spună nimic; l-a înțepat undeva în zona gâtului în partea dreaptă, după care i-a cerut să coboare. Șoferul s-a întors și i-a ținut mâna în care avea cuțitul, rugându-l să nu-l omoare, după care a coborât. În continuare inculpații au îndepărtat numerele de înmatriculare ale autoturismului și semnul distinctiv - TAXI - după care inculpatul S.S.C.

a trecut la volanul autoturismului iar inculpatul M.C. pe locul din dreapta față și după câteva ezitări, și-au continuat drumul către DN 2A, pentru a ajunge la București. Neștiind să conducă autoturismul, a reușit în scurt timp să strice schimbătorul de viteze/ambreiajul; au abandonat astfel mașina care, nefiind asigurată cu frâna de mână iar strada în pantă, a alunecat în șanț, oprindu-se într-un copac pe care l-a și rupt. Conform adresei din 16 iulie 2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ialomița, numitul S.S.C., nu figura cu permis de conducere auto pentru nicio categorie. Declarația inculpatului M.C.M. s-a coroborat cu cea a inculpatului S.S.C., mai puțin aspectul referitor la cuțit.

Astfel, inculpatul M.C.M. a declarat că, deși se afla în aceeași cameră, nu a văzut când S.S.C. a luat cuțitul și l-a pus în sacoșă (cuțit ce îi aparținuse dar îl oferise lui S.S.C. în schimbul unui telefon, încă din toamna trecută) ci a observat respectivul obiect doar când a fost înțepat taximetristul. A arătat că l-a văzut pe inculpatul S. când a folosit cuțitul rănindu-l pe șoferul de taxi, a auzit când l-a somat să coboare și imediat l-a ajutat să scoată plăcuțele cu numărul de înmatriculare al autovehiculului și cea cu însemnul de TAXI, pe care le-au aruncat. De altfel, întreaga apărare pe fond a inculpatului, M.C.M., s-a întemeiat pe aceste susțineri, inculpatul încercând să prezinte situația de fapt ca și cum nu ar fi avut nicio contribuție la agresiunea comisă împotriva șoferului de taxi.

Instanța de fond, însă, a înlăturat această apărare, cu motivarea că, între cei doi inculpați a existat o înțelegere prealabilă și indubitabil dovedită, privind sustragerea unui autoturism și, implicit, înlăturarea oricăror piedici pentru atingerea acestui scop. Altfel spus, inculpatul M.C. și-a asumat riscul comiterii oricărei fapte în momentul în care a urcat în autoturismul condus de taximetristul, O.C., fiind perfect conștient și acceptând că taximetristul „trebuie îndepărtat”, prin orice mijloace, pentru ca el și celălalt coinculpat să poată lua în stăpânire autovehiculul. Mai mult decât atât, nu s-a opus, nu a intervenit în niciun fel în favoarea părții vătămate, în momentul în care inculpatul S.S.C.

l-a agresat cu cuțitul, iar faptul că cei doi inculpați se cunoșteau destul de bine, își știau manifestările și impulsurile, nu poate veni în sprijinul apărării că gestul agresiv al lui S.S.C. l-ar fi luat prin surprindere. Așadar, în speță, inculpatul M.C.M. nu a săvârșit acte materiale de agresiune asupra părții vătămate, dar a fost totuși de acord să-l însoțească pe autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, a pătruns împreună cu acesta în habitaclul autoturismului, conștient că își asumă riscul „îndepărtării” prin orice mijloace a taximetristului, chiar și doar sub forma unei activități de asistență a autorului tentativei de omor. A arătat Tribunalul că această activitate „de asistență” nu poate fi interpretată decât ca o complicitate morală, dat fiind influența esențială pe care a avut-o asupra psihicului autorului direct, inculpatul S.S.C., însoțit fiind de M.C.M., a căpătat îndrăzneală pentru atacarea părții vătămate.

Așadar, dat fiind împrejurările faptice mai sus prezentate, fără ajutorul moral al lui M.C.M., inculpatul S.S.C. nu ar fi îndrăznit să comită agresiunea asupra taximetristului. În continuarea declarațiilor sale, inculpatul M.C.M. a recunoscut faptul că după ce șoferul de taxi a fost rănit și determinat să iasă din mașină a trecut pe locul din dreapta față al autoturismului și împreună cu S. au încercat să se îndepărteze cât mai repede de locul agresiunii. De asemenea, înainte de a abandona autoturismul a căutat la parasolarul din dreapta volanului unde a găsit 21 de lei pe care i-a luat și apoi a fugit după Cornel. Ori, tocmai această atitudine ulterioară agresării victimei nu a făcut decât să confirme ideea acceptării de către inculpatul, M.C.M., a producerii rezultatului faptei autorului, constând inclusiv din posibilitatea decesului.

Declarația părții vătămate/parte civilă O.C., din faza urmăririi penale, în ceea ce privește momentul în care fost oprit de către cei doi tineri - pe care i-a considerat clienți - precum și cel al agresiunii, s-a coroborat întru totul cu declarațiile celor doi inculpați. Astfel, partea vătămată/parte civilă a declarat că i-a fost indicat un drum comunal imediat după intrarea în satul Stejaru și când au ajuns într-o zonă mai întunecoasă, unul din tineri i-a spus să oprească și după ce a făcut acest lucru a observat imediat cum tânărul din dreapta sa a întins mâna în care avea un cuțit și l-a înțepat în gât. A observat că acel cuțit arăta ca un fel de baionetă și având senzația că vrea să-l mai lovească o dată i-a prins cuțitul cu mâna dreaptă, după care tânărul i-a cerut că coboare; realizând că este rănit și temându-se pentru viața sa, a coborât încercând apoi să se îndepărteze de mașină.

În continuare, partea vătămată a arătat cum a fost ajutat de martora D.M., ce locuia într-una din casele de pe drumul comunal și l-a auzit strigând după ajutor; martora a sunat la 112 și a rămas cu partea vătămată până când a venit echipajul ambulanței. Depoziția părții civile s-a coroborat cu aceea a martorei, aceasta arătând că în noaptea incidentului era foarte cald și, din cauza agitației determinată de plecarea în concediu, de a doua zi, nu dormea, geamurile și ușile fiind deschise și permițându-i să audă strigătele de ajutor. Partea vătămată, a susținut martora în continuare, purta în jurul gâtului o cămașă îmbibată de sânge, i-a spus că este taximetrist și că a fost agresat de doi tineri, care i-au furat și mașina, iar în timp ce așteptau sosirea salvării și a poliției, pe lângă ei a trecut în viteză, lăsând în urmă un puternic miros de ars, autoturismul pe care partea vătămată l-a recunoscut ca aparținându-i.

Conform Raportului de primă expertiză medico-legală din 28 august 2012, numitul O.C. a prezentat la data de 15/ 16 iulie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător/tăietor, posibil cuțit, ce au necesitat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale. - Leziunile traumatice suferite - plagă deschisă tranxifianta cu edem important al coroanei laringiene cu rotația spre dreapta epiglotei, hematom important al peretelui posterior oro și hipofaringian până la sinusul piriform drept și insuficiență respiratorie acută - care au necesitat traheotomie transistmică, au pus viața victimei în primejdie. Lovirea victimei de către inculpatul S.S.C.

cu un cuțit, în zona gâtului ce a avut drept consecință producerea unei plăgi deschise tranxifianta cu edem important al coroanei laringiene, ce a necesitat traheotomie transistmică, fiind necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale, la care se adaugă punerea în primejdie vieții celui lezat, sunt aspecte ce demonstrează că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, cu alte cuvinte a acceptat inclusiv posibilitatea ca, urmare loviturii, O.C. să decedeze. Așa fiind, Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, dată prin rechizitoriu, este corectă, după cum corecte sunt și celelalte încadrări juridice ale faptelor reținute.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de către celălalt inculpat, M.C.M., așa cum s-a reținut deja, probele administrate în cauză au demonstrat că acesta alăturându-se activității prin care autorul a realizat acțiunea care constituie elementul material al faptei de tentativă la omor calificat, acea activitate se angrenează în mod firesc, în cauzalitatea psihică și fizică a faptei. Prin această angrenare activitatea acestui inculpat, a devenit o contribuție la săvârșirea faptei și, deci, nu putea fi calificată decât drept complicitate. Corectă a fost și încadrarea juridică pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului M.C.M. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7707/2012 a concluzionat că numitul M.C.M., are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7708/2012 a concluzionat că numitul S.S.C., are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă, în raport de criteriile generale și obligatorii de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.: limitele speciale de pedeapsă fixate de fiecare text de lege incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat de modalitatea de acțiune, împrejurările săvârșirii și persoana fiecărui inculpat. Tribunalul a avut în vedere, totodată, la individualizarea fiecărei pedepse, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 C. pen., în sensul că, deși instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, la stabilirea pedepsei s-a ținut seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72 C. pen. Drept urmare, judecătorul fondului a reținut o contribuție majoră a inculpatului S.S.C. la comiterea faptelor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, întrucât acesta s-a înarmat cu un cuțit și apoi a exercitat agresiunea asupra părții vătămate de unul singur, contribuția celuilalt inculpat constând doar din sprijinul moral, prezența inculpatului M., întărind și întreținând intenția autorului de a comite fapta prevăzută de legea penală.

Ulterior, inculpatul M.C.M. a contribuit la sustragerea autoturismului, ceea ce-i atribuie o contribuție directă, materială, sub forma autoratului, la tâlhărie. Totuși, relația cauzală dintre actele de violență comise exclusiv de inculpatul S.S.C. (cu sprijinul moral al lui M.C.M.) și sustragere, l-au îndreptățit pe acesta din urmă la o pedeapsă mai blândă și pentru infracțiunea de tâlhărie, comisă în participație sub forma coautoratului. Inculpații au avut o atitudine sinceră cu privire la situația de fapt, depozițiile lor fiind susținute de probe, de asemenea, nu au antecedente penale și sunt persoane tinere.

Însă, instanța de fond a arătat că nu se poate acorda acestor elemente favorabile semnificația unor circumstanțe atenuante, faptele fiind comise cu o agresivitate excesivă, având urmări foarte grave, iar cele două referate de evaluare îi caracterizează pe inculpați ca fiind persoane turbulente, neintegrate social, iresponsabile și înclinate spre fapte antisociale, pe fondul consumului excesiv de alcool și de alte substanțe aditive. Față de cele ce preced, instanța de fond a aplicat pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă orientată mai mult spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv de art. 26 rap. la art. 20 rap.

la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., reținând și atitudinea de regret a acestora (inculpatul S.S.C. declarând în fața instanței că merită să fie pedepsit la plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată O.C.), faptul că S.S.C. s-a autodenunțat, conștientizând, în cele din urmă, gravitatea faptelor sale, ceea ce a permis depistarea și a celuilalt inculpat, precum și celelalte aspecte favorabile, cărora Tribunalul nu le-a acordat eficiență drept circumstanțe atenuante, dar le va avea în vedere în acest sens. Cât privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, Tribunalul, în raport de aceleași circumstanțe, dar și de modalitatea de acțiune (inculpatul S.S.C., din neștiință, reușind să strice în scurt timp schimbătorul de viteze, după care, abandonând mașina fără a o asigura cu frâna de mână, a determinat alunecarea acesteia în pantă, în șanț, cu consecința lovirii de un copac și avarierii), a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, în cuantum mediu față de limitele stabilite de textul de lege incriminator.

În raport de dispozițiile art. 65 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat, pentru infracțiunea de tentativă, respectiv complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav, câte o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pe care a individualizat-o în raport cu natura faptei comise, contribuția fiecărui inculpat, circumstanțele reale și personale, cu respectarea principiului proporționalității, care cere existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament. Fiind vorba de infracțiuni comise în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus pentru fiecare dintre inculpați să execute, drept rezultantă, pedeapsa cea mai grea, căreia i s-a adăugat, potrivit art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.

Cât privește pedeapsa accesorie, Tribunalul a avut în vedere recomandarea Comisiei de la Veneția, privind respectarea aceluiași principiu al proporționalității, potrivit căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță printr-o hotărâre specifică (cauza Hirst).

În sensul celor de mai sus, Tribunalul a considerat că nu se depășește acea marjă de apreciere-acceptabilă prin interzicerea inculpaților și a dreptului electoral de a vota, prin fapta de tentativă (respectiv complicitate la tentativă) la omor calificat și deosebit de grav, aceștia dovedind că nu au maturitatea de a respecta drepturile fundamentale ale semenilor, cum este dreptul la viață, așa încât, pedeapsa accesorie nu devine incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 (cauza Hirst vs. Regatul unit al Marii Britanii), protocol conform căruia „Înaltele Părți Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.

Inculpații S.S.C. și M.C.M. au fost cercetați în stare de arest, fiind reținuți din 16 iulie 2012 și ulterior arestați preventiv, măsură ce s-a prelungit în cursul urmăririi penale și menținut apoi, pe parcursul judecății, în conformitate cu disp. art. 300 1 C. proc. pen. și art. 300 2 C. proc. pen. Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive, de la 16 iulie 2012 la zi.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa legii, cum este și infracțiunea de omor deosebit de grav, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmează a fi dispusă de Tribunal, prin prezenta hotărâre de condamnare și a se realiza la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată (sens în care s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia penală de speță nr. 30 din 10 ianuarie 2011). Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut următoarele: La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, partea vătămată O.C.

s-a constituit ca parte civilă, solicitând 50.000 lei daune morale și 50.000 lei daune materiale. Ulterior, și-a majorat pretențiile (termenul de judecată din 19 decembrie 2012), solicitând și o prestație periodică de 400 lei lunar, pe o durată de 12 luni, perioada de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap. Audiat în fața instanței, inculpatul S.S.C. a declarat că merită să fie pedepsit pentru fapta sa, la plata sumelor de bani solicitate ca daune morale și materiale de către partea civilă O.C. Și-a exprimat însă îndoiala că va putea achita prejudiciul cât timp se află în stare de arest, iar părinții săi nu dispun de posibilități bănești. Celălalt inculpat, M.C.M., a apreciat valoarea prejudiciului exagerată în raport cu veniturile sale, dar a susținut că, în ipoteza în care ar fi liber, ar fi de acord să-l acopere.

Având în vedere declarațiile celor doi inculpați, în special ezitările privind posibilitatea de plată a sumelor solicitate drept daune morale și materiale, Tribunalul a considerat necesară completarea lor cu depoziții de martori, apreciind că nu poate reține o recunoaștere clară, neechivocă, în sensul dispozițiilor art. 16 1 alin. (3) C. proc. civ. Dat fiind natura faptei (tentativă la omor calificat și deosebit de grav și complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav), aspectul că acțiunea civilă a fost alăturată celei penale, în cadrul unui proces generat de principiul oficialității, a admis audierea ca martori a soției și fiului părții vătămate, singurele persoane în măsură să cunoască amănunte despre cheltuielile cu refacerea sănătății, urmând a aprecia obiectivitatea depozițiilor în raport și de conținutul lor, dar și de recunoașterea parțială a inculpatului.

În baza art. 14 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Aceleași dispoziții procedurale au stabilit în alin. (3) și 4 că repararea pagubei se face potrivit legii civile, acordându-se despăgubiri bănești și pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă. De asemenea, art. 14 alin. (5) C. proc. pen. prevede că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. Nu se face, însă, nicio referire la obligativitatea administrării probelor, conform legii procesual civile, situație față de care, Tribunalul a considerat că audierea unor martori, persoane din familie, cu acordul acestora, nu contravine normelor ce reglementează în mod obișnuit un proces penal.

Potrivit art. 6 alin. (5) din noul C. civ. în vigoare, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Faptele deduse judecății, producătoare de prejudicii, au fost comise ulterior intrării în vigoare a noii legi civile, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 1357 și art. 1382 din noul C. civ. În raport de aceste dispoziții legale, conform cărora cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar cei ce răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat și de recunoașterea inculpaților coroborată cu declarațiile martorilor O.F.

și O.D., pretențiile părții civile, O.C., au fost justificate, în cuantumul solicitat, cât privește daunele morale și în cuantum de 10.000 lei, cele materiale. S-a arătat că acordarea daunelor morale, în cuantumul solicitat, este justificată, totodată, de prejudiciul psihic indubitabil dovedit, urmare a consecințelor traumatizante ale agresiunii la care a fost supus partea civilă, O.C., precum internare spitalicească, intervenții chirurgicale, izolare de societate, tratament prelungit pentru recuperare, neputința de a mai desfășura o activitate utilă. Partea civilă, O.C., a solicitat și obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata unei prestații periodice în cuantum de 400 lei lunar, pe o perioadă de un an, conform valabilității certificatului de încadrare într-un grad de handicap.

Tribunalul a apreciat această cerere ca neîntemeiată, deoarece scopul unei asemenea prestații este acela de a acoperi prejudiciul cauzat prin lipsirea de veniturile lunare pe care victima le realiza, în mod obișnuit, iar partea civilă a făcut dovada (cu adeverința din 7 februarie 2013 eliberată de SC M.I. SRL, aflată la fila 165 a dosarului de fond și cuponul de pensie pe luna mai 2012) unor venituri bănești anterioare incidentului, modice, mult inferioare sumei solicitate și chiar mai mici sau cel mult egale cu veniturile prezente, conform cuponului de pensie pe luna februarie 2013. Totodată, partea civilă a solicitat această prestație lunară și pentru cheltuielile medicale pe care le presupune afecțiunea dobândită în urma agresiunii comise de inculpați.

Însă, Tribunalul a reținut că asemenea cheltuieli (pentru medicamente, servicii medicale viitoare etc.) constituie, la momentul analizat, un prejudiciu viitor și incert, pentru care nu se pot acorda despăgubiri. Mai mult decât atât, depozițiile martorilor nu au fost relevante sub acest aspect, nu a evidențiat clar aceste cheltuieli, s-a vorbit doar de dezinfectanți și pansamente sterile, iar martora, O.F., soția părții civile, a precizat că de toaleta zilnică a bolnavului se ocupă personal, fără intervenția vreunui cadru medical. Părții civile i s-au acordat sume globale considerabile, sub forma daunelor materiale și morale, suficiente să acopere necesarul de trai și medicamente pentru un an, perioadă pentru care se solicită și prestația periodică, conform valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap accentuat.

Potrivit acelorași dispoziții legale, mai sus citate și față de adresa de constituire ca parte civilă, din 2 august 2012, aflată la pag.66 a dosarului de urmărire penală a SC M.I. SRL Slobozia și de înscrisul doveditor alăturat (devizul estimativ atașat), Tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă promovată de această societate, obligând inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.800 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, urmare a acțiunii prejudiciabile directe comisă de aceștia. Totodată, Tribunalul a apreciat ca întemeiată și acțiunea civilă a Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională O.R.L. Prof. Dr.

Dorin Hociotă, dat fiind raportul de cauzalitate direct dintre fapta inculpaților și cheltuielile cu spitalizarea lui O.C., adresa de constituire ca parte civilă (pag.71 dosar fond) și decontul de cheltuieli alăturat, urmând a proceda la obligarea, în solidar, a inculpaților, la plata sumei solicitate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații M.C.M. și S.S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aspectele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii. Prin decizia penală nr. 108 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.S.C. și M.C.M. împotriva sentinței penale nr. 62/ F din 13 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 3471/98/2012.

A menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați S.S.C. și M.C.M. A dedus din pedepsele aplicate apelanților inculpați reținerea și arestarea preventivă a acestora din data de 16 iulie 2012 la zi. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia, iar pedepsele au fost corect individualizate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul S.S.C. Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

În susținerea acestei critici, inculpatul S.S.C. invocă disp. art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 108 împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 24 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat S.S.C. solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului disp. art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Înalta Curte reține că motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., nu este incident în cauză. Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legale invocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății. Recurentul inculpat S.S.C. critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, ori din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma disp.

art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.S.C. împotriva deciziei penale nr. 108 din 24 aprilie 2 013 a Curții de Apel București, secția I penală . Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 15 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013 .