ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3566/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3566/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din data de 13

martie 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 20 rap. la art. 174-175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat

inculpatul S.S.C., la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav.

În baza art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b), lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, a mai fost condamnat inculpatul S.S.C., la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 33 lit.

a)- art. 34 lit. b) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul S.S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap.

la art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d)

C. pen., a fost condamnat inculpatul, M.C.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat

și deosebit de grav.

În baza art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b), lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul M.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., a fost interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și, în baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 16 iulie 2012 la zi.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, la

eliberarea din penitenciar.

A fost admisă, în

parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă, O.C., în contradictoriu cu

cei doi inculpați.

Au fost obligați

inculpații, S.S.C. și M.C.M., în solidar, către partea civilă, la plata sumelor

globale de 10.000 lei, daune materiale și 50.000 lei, daune morale.

A fost respinsă

cererea, privind obligarea celor doi inculpați la plata unei prestații

periodice.

A fost admisă

acțiunea civilă promovată de partea civilă SC M.I. SRL Slobozia.

Au fost obligați

inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.800 lei, reprezentând

contravaloarea reparațiilor autoturismului, către SC M.I. SRL Slobozia.

A fost admisă

acțiunea civilă a Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL

Prof. Dr. Dorin Hociotă.

Au fost obligați

inculpații S.S.C. și M.C.M., în solidar, la plata de despăgubiri civile

(cheltuieli spitalizare O.C.), în sumă de 3.442,03 lei.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 900 lei, cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

Ambii inculpați făceau

parte din familii modeste, care se mulțumesc în „a trăi de azi pe mâine”, iar

tatăl se „refugiază” de multe ori în alcool, întreținând un climat tensionat.

Niciunul dintre ei nu

a primit o educație corespunzătoare, M.C.M. adoptând, încă de la vârsta de 14

ani, o conduită deviantă: plecări de acasă, abandon școlar, consum de alcool,

provocare de scandal, dependență de jocurile de noroc, consum de substanțe

etnobotanice.

Un comportament

indecent, agresiv-verbal, l-a caracterizat întotdeauna și pe inculpatul S.S.C.,

acesta fiind exmatriculat în clasa a XI-a din Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan

Cuza” din Slobozia, din cauza atitudinii perturbatoare, a numărului mare de

absențe, consumului de substanțe etnobotanice și de alcool.

El însuși s-a

caracterizat ca fiind o fire impulsivă, cu accese de furie, amplificate pe

fondul consumului de substanțe aditive.

Inculpații locuiesc

în comuna Perieți, județul Ialomița, iar în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, în

jurul orei 02:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fapt petrecut în

domiciliul lui S.S.C., s-au hotărât să meargă la București, scop în care urmau să facă rost de o mașină.

Inculpatul S.S.C. a

luat de la domiciliu o sacoșă cu câteva obiecte personale, precum și un cuțit

pe care îl avea de la inculpatul M.C.M., încă din iarnă.

Au ajuns la intrarea/ieșirea

din municipiul Slobozia (sensul giratoriu, spre București) și au oprit un taxi

cu numărul de înmatriculare x, la volanul căruia se afla partea vătămată O.C.

Partea vătămată era

angajat ca taximetrist la SC M.I. SRL Slobozia, iar în seara respectivă se afla

în stația de taxiuri pentru a primi comenzi, alături de alți colegi, printre

care și martorul Lazăr Alexandru.

Fiind primul în

coloana de taxiuri, O.C. a preluat o comandă la care apoi a renunțat, în

momentul în care a fost oprit de cei doi inculpați, preferând să-i servească pe

aceștia, iar comanda inițială să fie onorată de colegul taximetrist ce urma în

coloană.

Având comportarea

unor clienți obișnuiți, S.S.C. și M.C.M. i-au solicitat șoferului să-i ducă

până în satul Stejaru, comuna Perieți, județul Ialomița, iar la intrarea în

această localitate l-au îndrumat să vireze pe primul drum comunal la stânga.

Când au ajuns la un loc mai întunecat, i-au cerut șoferului să oprească.

Inculpatul S.S.C., care se afla pe locul din dreapta față, i-a aplicat

numitului O.C. o lovitură în zona gâtului, cu cuțitul pe care îl scosese din

sacoșă și îl avea pe genunchi, după care l-a somat să iasă din mașină -

„coboară că altfel te omor!”. După ce șoferul a reușit să iasă din mașină, cei

doi au îndepărtat numerele de înmatriculare ale autoturismului și semnul

distinctiv - TAXI - apoi, S.S.C. a trecut la volanul autoturismului, respectiv M.C.M.

pe locul din dreapta față.

Au încercat să se

îndepărteze cât mai repede de locul în care îl abandonaseră pe conducătorul

auto însă, s-au rătăcit astfel încât au făcut cale întoarsă, continuându-și

drumul spre șosea. Când au ajuns la DN 2A nu au mai putut controla mașina

deoarece se stricase ambreiajul. Din acest motiv, au coborât din autovehicul,

moment în care inculpatul M.C.M. a sustras suma de 21 de lei, de la parasolarul

din dreptul șoferului.

La ora 02:53:48

inculpatul S.S.C. a apelat la 112 și a spus că a făcut o mare prostie și vrea

să se predea; la ora 03:16:26 a fost identificat și reținut și inculpatul M.C.M.

Audiat atât în faza

urmăririi penale cât și în cea a judecății, inculpatul S.S.C. a recunoscut faptele

săvârșite și a declarat că în noaptea de 15/ 16 iulie 2012, împreună cu M.C.M.,

se afla la domiciliul său unde, după ce au consumat 5 litri de bere, în jurul orei 02

00

s-au hotărât să plece la București.

Pentru deplasare, s-a

gândit să fure o mașină, pe care urma să o conducă, mașină ce trebuia procurată

din apropierea orașului Slobozia, județul Ialomița, unde plănuiau să ajungă cu

ocazie.

A declarat că, de la

șosea, s-au întors în locuința sa pentru a lua un cuțit, pe care îl ținea

ascuns în rufele din șifonier. Inculpatul S.S.C. a susținut în mod constant că

împreună cu el în cameră a intrat și M.C.M., acesta din urmă fiind de fapt cu ideea

să se întoarcă după cuțit.

Când au ajuns la

intrare în Slobozia au oprit un taxi, aceasta fiind ocazia ideală de a face

rost de mașină pentru a ajunge la București; inculpatul S.S.C. s-a așezat pe

locul din dreapta față, iar inculpatul M.C.M. pe bancheta din spate.

Urmărind să elimine

din calea lor șoferul de taxi, i-au cerut acestuia să-i ducă în satul Stejaru,

pe un drum comunal, până au ajuns într-un loc mai întunecos.

În momentul în care

au ajuns în locul convenabil, inculpatul S.S.C. a descris foarte exact cum,

având cuțitul în mână sprijinit pe picioare, l-a îndreptat spre gâtul șoferului

și fără să-i spună nimic; l-a înțepat undeva în zona gâtului în partea dreaptă,

după care i-a cerut să coboare. Șoferul s-a întors și i-a ținut mâna în care

avea cuțitul, rugându-l să nu-l omoare, după care a coborât.

În continuare

inculpații au îndepărtat numerele de înmatriculare ale autoturismului și semnul

distinctiv - TAXI - după care inculpatul S.S.C. a trecut la volanul

autoturismului iar inculpatul M.C. pe locul din dreapta față și după câteva

ezitări, și-au continuat drumul către DN 2A, pentru a ajunge la București. Neștiind să conducă autoturismul, a reușit în scurt timp să strice schimbătorul de

viteze/ambreiajul; au abandonat astfel mașina care, nefiind asigurată cu frâna

de mână iar strada în pantă, a alunecat în șanț, oprindu-se într-un copac pe care

l-a și rupt.

Conform adresei din

16 iulie 2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și

Înmatriculare a Vehiculelor Ialomița, numitul S.S.C., nu figura cu permis de

conducere auto pentru nicio categorie.

Declarația

inculpatului M.C.M. s-a coroborat cu cea a inculpatului S.S.C., mai puțin

aspectul referitor la cuțit.

Astfel, inculpatul M.C.M.

a declarat că, deși se afla în aceeași cameră, nu a văzut când S.S.C. a luat

cuțitul și l-a pus în sacoșă (cuțit ce îi aparținuse dar îl oferise lui S.S.C.

în schimbul unui telefon, încă din toamna trecută) ci a observat respectivul

obiect doar când a fost înțepat taximetristul.

A arătat că l-a văzut

pe inculpatul S. când a folosit cuțitul rănindu-l pe șoferul de taxi, a auzit

când l-a somat să coboare și imediat l-a ajutat să scoată plăcuțele cu numărul

de înmatriculare al autovehiculului și cea cu însemnul de TAXI, pe care le-au

aruncat.

De altfel, întreaga

apărare pe fond a inculpatului, M.C.M., s-a întemeiat pe aceste susțineri,

inculpatul încercând să prezinte situația de fapt ca și cum nu ar fi avut nicio

contribuție la agresiunea comisă împotriva șoferului de taxi.

Instanța de fond,

însă, a înlăturat această apărare, cu motivarea că, între cei doi inculpați a

existat o înțelegere prealabilă și indubitabil dovedită, privind sustragerea

unui autoturism și, implicit, înlăturarea oricăror piedici pentru atingerea

acestui scop. Altfel spus, inculpatul M.C. și-a asumat riscul comiterii

oricărei fapte în momentul în care a urcat în autoturismul condus de

taximetristul, O.C., fiind perfect conștient și acceptând că taximetristul

„trebuie îndepărtat”, prin orice mijloace, pentru ca el și celălalt coinculpat

să poată lua în stăpânire autovehiculul.

Mai mult decât atât,

nu s-a opus, nu a intervenit în niciun fel în favoarea părții vătămate, în

momentul în care inculpatul S.S.C. l-a agresat cu cuțitul, iar faptul că cei

doi inculpați se cunoșteau destul de bine, își știau manifestările și

impulsurile, nu poate veni în sprijinul apărării că gestul agresiv al lui S.S.C.

l-ar fi luat prin surprindere.

Așadar, în speță,

inculpatul M.C.M. nu a săvârșit acte materiale de agresiune asupra părții

vătămate, dar a fost totuși de acord să-l însoțească pe autorul infracțiunii de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav, a pătruns împreună cu acesta

în habitaclul autoturismului, conștient că își asumă riscul „îndepărtării” prin

orice mijloace a taximetristului, chiar și doar sub forma unei activități de

asistență a autorului tentativei de omor.

A arătat Tribunalul

că această activitate „de asistență” nu poate fi interpretată decât ca o

complicitate morală, dat fiind influența esențială pe care a avut-o asupra

psihicului autorului direct, inculpatul S.S.C., însoțit fiind de M.C.M., a

căpătat îndrăzneală pentru atacarea părții vătămate.

Așadar, dat fiind

împrejurările faptice mai sus prezentate, fără ajutorul moral al lui M.C.M., inculpatul

S.S.C. nu ar fi îndrăznit să comită agresiunea asupra taximetristului.

În continuarea

declarațiilor sale, inculpatul M.C.M. a recunoscut faptul că după ce șoferul de

taxi a fost rănit și determinat să iasă din mașină a trecut pe locul din

dreapta față al autoturismului și împreună cu S. au încercat să se îndepărteze

cât mai repede de locul agresiunii. De asemenea, înainte de a abandona

autoturismul a căutat la parasolarul din dreapta volanului unde a găsit 21 de

lei pe care i-a luat și apoi a fugit după Cornel.

Ori, tocmai această

atitudine ulterioară agresării victimei nu a făcut decât să confirme ideea

acceptării de către inculpatul, M.C.M., a producerii rezultatului faptei

autorului, constând inclusiv din posibilitatea decesului.

Declarația părții

vătămate/parte civilă O.C., din faza urmăririi penale, în ceea ce privește

momentul în care fost oprit de către cei doi tineri - pe care i-a considerat

clienți - precum și cel al agresiunii, s-a coroborat întru totul cu

declarațiile celor doi inculpați.

Astfel, partea

vătămată/parte civilă a declarat că i-a fost indicat un drum comunal imediat

după intrarea în satul Stejaru și când au ajuns într-o zonă mai întunecoasă,

unul din tineri i-a spus să oprească și după ce a făcut acest lucru a observat

imediat cum tânărul din dreapta sa a întins mâna în care avea un cuțit și l-a

înțepat în gât. A observat că acel cuțit arăta ca un fel de baionetă și având

senzația că vrea să-l mai lovească o dată i-a prins cuțitul cu mâna dreaptă,

după care tânărul i-a cerut că coboare; realizând că este rănit și temându-se

pentru viața sa, a coborât încercând apoi să se îndepărteze de mașină.

În continuare, partea

vătămată a arătat cum a fost ajutat de martora D.M., ce locuia într-una din

casele de pe drumul comunal și l-a auzit strigând după ajutor; martora a sunat

la 112 și a rămas cu partea vătămată până când a venit echipajul ambulanței.

Depoziția părții

civile s-a coroborat cu aceea a martorei, aceasta arătând că în noaptea

incidentului era foarte cald și, din cauza agitației determinată de plecarea în

concediu, de a doua zi, nu dormea, geamurile și ușile fiind deschise și

permițându-i să audă strigătele de ajutor.

Partea vătămată, a susținut

martora în continuare, purta în jurul gâtului o cămașă îmbibată de sânge, i-a

spus că este taximetrist și că a fost agresat de doi tineri, care i-au furat și

mașina, iar în timp ce așteptau sosirea salvării și a poliției, pe lângă ei a

trecut în viteză, lăsând în urmă un puternic miros de ars, autoturismul pe care

partea vătămată l-a recunoscut ca aparținându-i.

Conform Raportului de

primă expertiză medico-legală din 28 august 2012, numitul O.C. a prezentat la

data de 15/ 16 iulie 2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin

lovire cu corp înțepător/tăietor, posibil cuțit, ce au necesitat un număr de

30-35 zile de îngrijiri medicale.

- Leziunile

traumatice suferite - plagă deschisă tranxifianta cu edem important al coroanei

laringiene cu rotația spre dreapta epiglotei, hematom important al peretelui

posterior oro și hipofaringian până la sinusul piriform drept și insuficiență

respiratorie acută - care au necesitat traheotomie transistmică, au pus viața

victimei în primejdie.

Lovirea victimei de

către inculpatul S.S.C. cu un cuțit, în zona gâtului ce a avut drept consecință

producerea unei plăgi deschise tranxifianta cu edem important al coroanei

laringiene, ce a necesitat traheotomie transistmică, fiind necesare 30-35 zile

de îngrijiri medicale, la care se adaugă punerea în primejdie vieții celui

lezat, sunt aspecte ce demonstrează că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei

sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, cu

alte cuvinte a acceptat inclusiv posibilitatea ca, urmare loviturii, O.C. să

decedeze.

Așa fiind, Tribunalul

a apreciat că încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav, dată prin rechizitoriu, este corectă, după cum

corecte sunt și celelalte încadrări juridice ale faptelor reținute.

În ceea ce privește

activitatea desfășurată de către celălalt inculpat, M.C.M., așa cum s-a reținut

deja, probele administrate în cauză au demonstrat că acesta alăturându-se

activității prin care autorul a realizat acțiunea care constituie elementul

material al faptei de tentativă la omor calificat, acea activitate se

angrenează în mod firesc, în cauzalitatea psihică și fizică a faptei. Prin

această angrenare activitatea acestui inculpat, a devenit o contribuție la

săvârșirea faptei și, deci, nu putea fi calificată decât drept complicitate.

Corectă a fost și

încadrarea juridică pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina

inculpatului M.C.M.

Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică nr. A1/7707/2012 a concluzionat că numitul M.C.M.,

are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică nr. A1/7708/2012 a concluzionat că numitul S.S.C.,

are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Pentru fiecare dintre

infracțiunile reținute în sarcina lor, inculpaților li s-a aplicat câte o

pedeapsă, în raport de criteriile generale și obligatorii de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen.: limitele speciale de pedeapsă fixate de fiecare

text de lege incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

determinat de modalitatea de acțiune, împrejurările săvârșirii și persoana

fiecărui inculpat.

Tribunalul a avut în

vedere, totodată, la individualizarea fiecărei pedepse, circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 27 C. pen., în sensul că, deși instigatorul și

complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție, se

sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, la stabilirea pedepsei

s-a ținut seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și

de dispozițiile art. 72 C. pen.

Drept urmare, judecătorul

fondului a reținut o contribuție majoră a inculpatului S.S.C. la comiterea

faptelor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, întrucât acesta

s-a înarmat cu un cuțit și apoi a exercitat agresiunea asupra părții vătămate

de unul singur, contribuția celuilalt inculpat constând doar din sprijinul

moral, prezența inculpatului M., întărind și întreținând intenția autorului de

a comite fapta prevăzută de legea penală.

Ulterior, inculpatul M.C.M.

a contribuit la sustragerea autoturismului, ceea ce-i atribuie o contribuție

directă, materială, sub forma autoratului, la tâlhărie.

Totuși, relația

cauzală dintre actele de violență comise exclusiv de inculpatul S.S.C. (cu

sprijinul moral al lui M.C.M.) și sustragere, l-au îndreptățit pe acesta din urmă

la o pedeapsă mai blândă și pentru infracțiunea de tâlhărie, comisă în

participație sub forma coautoratului.

Inculpații au avut o

atitudine sinceră cu privire la situația de fapt, depozițiile lor fiind

susținute de probe, de asemenea, nu au antecedente penale și sunt persoane

tinere.

Însă, instanța de

fond a arătat că nu se poate acorda acestor elemente favorabile semnificația

unor circumstanțe atenuante, faptele fiind comise cu o agresivitate excesivă,

având urmări foarte grave, iar cele două referate de evaluare îi caracterizează

pe inculpați ca fiind persoane turbulente, neintegrate social, iresponsabile și

înclinate spre fapte antisociale, pe fondul consumului excesiv de alcool și de

alte substanțe aditive.

Față de cele ce

preced, instanța de fond a aplicat pentru fiecare inculpat câte o pedeapsă

orientată mai mult spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

prev. de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv

de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) lit. c) și alin. (2) lit. a) C.

pen., reținând și atitudinea de regret a acestora (inculpatul S.S.C. declarând

în fața instanței că merită să fie pedepsit la plata despăgubirilor solicitate

de partea vătămată O.C.), faptul că S.S.C. s-a autodenunțat, conștientizând, în

cele din urmă, gravitatea faptelor sale, ceea ce a permis depistarea și a

celuilalt inculpat, precum și celelalte aspecte favorabile, cărora Tribunalul

nu le-a acordat eficiență drept circumstanțe atenuante, dar le va avea în

vedere în acest sens.

Cât privește

infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o

persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, Tribunalul, în raport de aceleași circumstanțe, dar și de

modalitatea de acțiune (inculpatul S.S.C., din neștiință, reușind să strice în

scurt timp schimbătorul de viteze, după care, abandonând mașina fără a o

asigura cu frâna de mână, a determinat alunecarea acesteia în pantă, în șanț,

cu consecința lovirii de un copac și avarierii), a aplicat acestuia o pedeapsă

cu închisoarea, în cuantum mediu față de limitele stabilite de textul de lege

incriminator.

În raport de

dispozițiile art. 65 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat, pentru

infracțiunea de tentativă, respectiv complicitate la tentativă la omor

calificat și deosebit de grav, câte o pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării unor drepturi, pe care a individualizat-o în raport cu natura

faptei comise, contribuția fiecărui inculpat, circumstanțele reale și

personale, cu respectarea principiului proporționalității, care cere existența

unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament.

Fiind vorba de

infracțiuni comise în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus pentru fiecare dintre inculpați să execute, drept

rezultantă, pedeapsa cea mai grea, căreia i s-a adăugat, potrivit art. 35 alin.

(1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.

Cât privește pedeapsa

accesorie, Tribunalul a avut în vedere recomandarea Comisiei de la Veneția, privind respectarea aceluiași principiu al proporționalității, potrivit căreia

suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță printr-o

hotărâre specifică (cauza Hirst).

În sensul celor de

mai sus, Tribunalul a considerat că nu se depășește acea marjă de

apreciere-acceptabilă prin interzicerea inculpaților și a dreptului electoral

de a vota, prin fapta de tentativă (respectiv complicitate la tentativă) la

omor calificat și deosebit de grav, aceștia dovedind că nu au maturitatea de a

respecta drepturile fundamentale ale semenilor, cum este dreptul la viață, așa

încât, pedeapsa accesorie nu devine incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1

(cauza Hirst vs. Regatul unit al Marii Britanii), protocol conform căruia

„Înaltele Părți Contractante se angajează să organizeze, la intervale

rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera

exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.

Inculpații S.S.C. și M.C.M.

au fost cercetați în stare de arest, fiind reținuți din 16 iulie 2012 și

ulterior arestați preventiv, măsură ce s-a prelungit în cursul urmăririi penale

și menținut apoi, pe parcursul judecății, în conformitate cu disp. art. 300

1

C. proc. pen. și art. 300

2

C. proc. pen.

Ca urmare, în

conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a

menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive, de la 16 iulie 2012

la zi.

Potrivit art. 7 din

Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele

condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute în anexa legii, cum este și infracțiunea de omor deosebit de grav, în

vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare, urmează a fi dispusă de Tribunal, prin prezenta hotărâre de

condamnare și a se realiza la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă

notificare prealabilă din partea instanței de judecată (sens în care s-a

pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia penală de speță nr. 30 din 10 ianuarie

2011).

Trecând la

soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut

următoarele:

La termenul de

judecată din 21 noiembrie 2012, partea vătămată O.C. s-a constituit ca parte

civilă, solicitând 50.000 lei daune morale și 50.000 lei daune materiale.

Ulterior, și-a

majorat pretențiile (termenul de judecată din 19 decembrie 2012), solicitând și

o prestație periodică de 400 lei lunar, pe o durată de 12 luni, perioada de

valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap.

Audiat în fața

instanței, inculpatul S.S.C. a declarat că merită să fie pedepsit pentru fapta

sa, la plata sumelor de bani solicitate ca daune morale și materiale de către

partea civilă O.C.

Și-a exprimat însă

îndoiala că va putea achita prejudiciul cât timp se află în stare de arest, iar

părinții săi nu dispun de posibilități bănești.

Celălalt inculpat, M.C.M.,

a apreciat valoarea prejudiciului exagerată în raport cu veniturile sale, dar a

susținut că, în ipoteza în care ar fi liber, ar fi de acord să-l acopere.

Având în vedere

declarațiile celor doi inculpați, în special ezitările privind posibilitatea de

plată a sumelor solicitate drept daune morale și materiale, Tribunalul a

considerat necesară completarea lor cu depoziții de martori, apreciind că nu

poate reține o recunoaștere clară, neechivocă, în sensul dispozițiilor art. 16

1

alin. (3) C. proc. civ.

Dat fiind natura

faptei (tentativă la omor calificat și deosebit de grav și complicitate la

tentativă la omor calificat și deosebit de grav), aspectul că acțiunea civilă a

fost alăturată celei penale, în cadrul unui proces generat de principiul

oficialității, a admis audierea ca martori a soției și fiului părții vătămate,

singurele persoane în măsură să cunoască amănunte despre cheltuielile cu

refacerea sănătății, urmând a aprecia obiectivitatea depozițiilor în raport și

de conținutul lor, dar și de recunoașterea parțială a inculpatului.

În baza art. 14 alin.

(2) C. proc. pen., acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale, în cadrul

procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Aceleași dispoziții procedurale au stabilit în alin. (3) și 4 că repararea

pagubei se face potrivit legii civile, acordându-se despăgubiri bănești și

pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.

De asemenea, art. 14 alin.

(5) C. proc. pen. prevede că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea

la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.

Nu se face, însă, nicio referire la obligativitatea administrării probelor,

conform legii procesual civile, situație față de care, Tribunalul a considerat

că audierea unor martori, persoane din familie, cu acordul acestora, nu

contravine normelor ce reglementează în mod obișnuit un proces penal.

Potrivit art. 6 alin.

(5) din noul C. civ. în vigoare, dispozițiile legii noi se aplică tuturor

actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după

intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa

în vigoare.

Faptele deduse

judecății, producătoare de prejudicii, au fost comise ulterior intrării în

vigoare a noii legi civile, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 1357

și art. 1382 din noul C. civ.

În raport de aceste

dispoziții legale, conform cărora cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o

faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar cei ce

răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de

cel prejudiciat și de recunoașterea inculpaților coroborată cu declarațiile

martorilor O.F. și O.D., pretențiile părții civile, O.C., au fost justificate,

în cuantumul solicitat, cât privește daunele morale și în cuantum de 10.000

lei, cele materiale.

S-a arătat că

acordarea daunelor morale, în cuantumul solicitat, este justificată, totodată,

de prejudiciul psihic indubitabil dovedit, urmare a consecințelor traumatizante

ale agresiunii la care a fost supus partea civilă, O.C., precum internare

spitalicească, intervenții chirurgicale, izolare de societate, tratament prelungit

pentru recuperare, neputința de a mai desfășura o activitate utilă.

Partea civilă, O.C.,

a solicitat și obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata unei

prestații periodice în cuantum de 400 lei lunar, pe o perioadă de un an,

conform valabilității certificatului de încadrare într-un grad de handicap.

Tribunalul a apreciat

această cerere ca neîntemeiată, deoarece scopul unei asemenea prestații este

acela de a acoperi prejudiciul cauzat prin lipsirea de veniturile lunare pe

care victima le realiza, în mod obișnuit, iar partea civilă a făcut dovada (cu

adeverința din 7 februarie 2013 eliberată de SC M.I. SRL, aflată la fila 165 a dosarului de fond și cuponul de pensie pe luna mai 2012) unor venituri bănești anterioare

incidentului, modice, mult inferioare sumei solicitate și chiar mai mici sau

cel mult egale cu veniturile prezente, conform cuponului de pensie pe luna

februarie 2013.

Totodată, partea

civilă a solicitat această prestație lunară și pentru cheltuielile medicale pe

care le presupune afecțiunea dobândită în urma agresiunii comise de inculpați.

Însă, Tribunalul a reținut că asemenea cheltuieli (pentru medicamente, servicii

medicale viitoare etc.) constituie, la momentul analizat, un prejudiciu viitor

și incert, pentru care nu se pot acorda despăgubiri.

Mai mult decât atât,

depozițiile martorilor nu au fost relevante sub acest aspect, nu a evidențiat

clar aceste cheltuieli, s-a vorbit doar de dezinfectanți și pansamente sterile,

iar martora, O.F., soția părții civile, a precizat că de toaleta zilnică a

bolnavului se ocupă personal, fără intervenția vreunui cadru medical.

Părții

civile i s-au acordat sume globale considerabile, sub forma daunelor materiale

și morale, suficiente să acopere necesarul de trai și medicamente pentru un an,

perioadă pentru care se solicită și prestația periodică, conform valabilității

certificatului de încadrare în grad de handicap accentuat.

Potrivit acelorași

dispoziții legale, mai sus citate și față de adresa de constituire ca parte

civilă, din 2 august 2012, aflată la pag.66 a dosarului de urmărire penală a SC

M.I. SRL Slobozia și de înscrisul doveditor alăturat (devizul estimativ

atașat), Tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă promovată de

această societate, obligând inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.800

lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat în noaptea

de 15/ 16 iulie 2012, urmare a acțiunii prejudiciabile directe comisă de

aceștia.

Totodată, Tribunalul

a apreciat ca întemeiată și acțiunea civilă a Institutului de Fonoaudiologie și

Chirurgie Funcțională O.R.L. Prof. Dr. Dorin Hociotă, dat fiind raportul de

cauzalitate direct dintre fapta inculpaților și cheltuielile cu spitalizarea

lui O.C., adresa de constituire ca parte civilă (pag.71 dosar fond) și decontul

de cheltuieli alăturat, urmând a proceda la obligarea, în solidar, a

inculpaților, la plata sumei solicitate.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații M.C.M. și S.S.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aspectele arătate pe

larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin decizia penală nr.

108 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.S.C. și M.C.M. împotriva

sentinței penale nr. 62/ F din 13 martie  2013, pronunțată de Tribunalul

Ialomița în Dosarul nr. 3471/98/2012.

A menținut arestarea

preventivă a apelanților inculpați S.S.C. și M.C.M.

A dedus din pedepsele

aplicate apelanților inculpați reținerea și arestarea preventivă a acestora din

data de 16 iulie 2012 la zi.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situația

de fapt și vinovăția inculpaților, procedându-se la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia, iar pedepsele au fost corect

individualizate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul S.S.C.

Criticile formulate

de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând

aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

În susținerea acestei

critici, inculpatul S.S.C. invocă disp. art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Analizând decizia

penală atacată în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen.,

potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor

de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează a

fi expuse în continuare.

Înalta Curte

amintește că decizia penală nr. 108 împotriva căreia inculpatul a declarat recurs

a fost pronunțată la data de 24 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr.

2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege

prin care a fost modificat conținutul cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă

judecății, recurentul inculpat S.S.C. solicită aplicarea unui regim

sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului disp. art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., nu este incident în cauză.

Cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la situația

în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o

greșită aplicare a legii.

Nici una din aceste

situații reglementate de dispozițiile legale invocate nu se regăsește în cauza

dedusă judecății.

Recurentul inculpat S.S.C.

critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, ori din

acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest

motiv de recurs prin prisma disp. art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar

greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de

judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să

atragă incidența cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

De altfel, din

expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au

determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de

Casație, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de

casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din

pedeapsă timpul arestării preventive.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul

S.S.C.

împotriva deciziei

penale

nr.

108 din

24 aprilie 2

013

a Curții de Apel București,

secția

I

penală

.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la

15 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2013

.