ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2014

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 461 din 30 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta T.N.

împotriva Sentinței nr. 6540 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă; pe cale de consecință, a fost anulată Decizia de încadrare în grad de handicap din 20 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară a Persoanelor Adulte cu Handicap, și Certificatul de încadrare în grad de handicap din 13 septembrie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local al Sectorului 6 București, și a fost obligat Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice să elibereze reclamantei decizie de încadrare în grad de handicap accentuat pentru perioada septembrie 2010 - septembrie 2011. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut următoarele: Prin Certificatul din 13 septembrie 2010, eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul Local al Sectorului 6 București, și Decizia din 20 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a dispus încadrarea reclamantei T.N.

în gradul de handicap mediu. Legalitatea acestor acte, contestate în prezenta cauză, a fost greșit constatată de instanța de fond, care nu a analizat întreaga documentație medicală depusă de reclamantă în susținerea acțiunii și criteriile medico-psihosociale întocmite în baza Legii nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și nr. 1992/2007 al ministrului sănătății publice. Din actele dosarului rezultă că pentru afecțiunile corespunzătoare codului de boală C50, recurentei-reclamante i s-a eliberat Certificatul din 28 august 2007 de încadrare în grad de handicap accentuat, care implică limitarea capacității de adaptare la efort fizic și măsuri de adaptare a utilajelor pentru reducerea efortului fizic necesar.

Toate actele medicale ulterioare eliberate recurentei-reclamante, respectiv Certificatele din 5 septembrie 2008 și din 31 august 2009, confirmă această primă încadrare, prin existența unei deficiențe funcționale accentuate, evaluată în funcție de tulburările funcționale generate de handicap și de consecințele sale directe, conform criteriilor medico-psihosociale, aprobate prin actul normativ sus-menționat. Deși la emiterea actelor administrative deduse judecății a fost avut în vedere același cod de boală, fără schimbarea stării de sănătate a recurentei-reclamante, se constată că, fără temei legal, s-a procedat la modificarea încadrării inițiale, prin încadrarea în gradul de handicap mediu.

De altfel, prin documentația care a stat la baza emiterii acestor acte și prin apărările formulate în cauză, intimatul-pârât nu a justificat în mod obiectiv schimbarea încadrării recurentei-reclamante într-un alt grad de handicap, ceea ce este de natură să-i afecteze drepturile recunoscute prin Legea nr. 448/2006 și acordate prin Certificatul din 28 august 2007, eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. În consecință, actele administrative contestate nu corespund situației concrete în care se află recurenta-reclamantă, din cauza afecțiunilor diagnosticate, fiind emise în mod nelegal numai după o examinare formală a datelor și a rezultatelor analizelor medicale standard.

Din acest motiv, se constată că a fost greșit respinsă acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă și dovedită de aceasta prin probe concludente, referitoare atât la starea sa de sănătate, cât și la deficiența funcțională definită în criteriile medico-psihosociale, ca fiind corespunzătoare gradului de handicap accentuat. Împotriva Deciziei nr. 461 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare T.N., invocând prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației, care reprezintă, în ansamblu, o reiterare a motivelor și argumentelor invocate în fața instanțelor de fond și de recurs, se susține, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la "repunerea în situația anterioară, conform gradului corespunzător, și restituirea pecuniară de la data încetării acestui drept", reieșind, deci, că temeiul contestației în anulare îl reprezintă dispozițiile art. 318 teza a doua C. proc. civ. Examinând decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de contestatoare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestația în anulare, după cum se va arăta în continuare.

Conform prevederilor art. 318 teza a doua C. proc. civ., invocate de contestatoare în cererea formulată, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când (...) instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Aceste dispoziții legale au în vedere omisiunea instanței de a examina motivele de recurs, unul sau mai multe dintre acestea, indicate expres de recurent în cererea formulată, în situația în care recursul a fost respins sau admis numai în parte. În cauză, însă, recursul a fost admis în totalitate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum aceasta a fost formulată, respectiv anularea actelor contestate și obligarea pârâtului la emiterea unui nou act, care să fie conform situației concrete în care se află recurenta-reclamantă, atestată de actele medicale.

Prin cererea de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a procedat la o examinare atentă a tuturor documentelor depuse în cauză, stabilind în mod neîntemeiat că încadrarea recurentei-reclamante în gradul de handicap mediu a fost corectă. Raportat la această susținere, pe care instanța de recurs a încadrat-o în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul și modificată sentința instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă. Așadar, cum nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 318 teza a doua C. proc. civ. - de respingere sau admitere numai în parte a recursului - se constată că este neîntemeiată contestația în anulare, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de T.N. împotriva Deciziei nr. 461 din 30 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ