ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2014

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 461 din 30 ianuarie 2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta T.N. împotriva Sentinței nr.

6540 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și a modificat hotărârea atacată, în sensul

admiterii acțiunii formulate de reclamantă; pe cale de consecință, a fost

anulată Decizia de încadrare în grad de handicap din 20 decembrie 2010, emisă

de Comisia Superioară a Persoanelor Adulte cu Handicap, și Certificatul de

încadrare în grad de handicap din 13 septembrie 2010, emis de Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local al

Sectorului 6 București, și a fost obligat Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice să elibereze reclamantei decizie de

încadrare în grad de handicap accentuat pentru perioada septembrie 2010 -

septembrie 2011.

Pentru a pronunța

această decizie, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin Certificatul din

13 septembrie 2010, eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap - Consiliul Local al Sectorului 6 București, și Decizia din 20

decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a

dispus încadrarea reclamantei T.N. în gradul de handicap mediu.

Legalitatea acestor

acte, contestate în prezenta cauză, a fost greșit constatată de instanța de

fond, care nu a analizat întreaga documentație medicală depusă de reclamantă în

susținerea acțiunii și criteriile medico-psihosociale întocmite în baza Legii

nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al ministrului muncii,

familiei și egalității de șanse și nr. 1992/2007 al ministrului sănătății

publice.

Din actele dosarului

rezultă că pentru afecțiunile corespunzătoare codului de boală C50,

recurentei-reclamante i s-a eliberat Certificatul din 28 august 2007 de

încadrare în grad de handicap accentuat, care implică limitarea capacității de

adaptare la efort fizic și măsuri de adaptare a utilajelor pentru reducerea

efortului fizic necesar.

Toate actele medicale

ulterioare eliberate recurentei-reclamante, respectiv Certificatele din 5 septembrie

2008 și din 31 august 2009, confirmă această primă încadrare, prin existența

unei deficiențe funcționale accentuate, evaluată în funcție de tulburările

funcționale generate de handicap și de consecințele sale directe, conform

criteriilor medico-psihosociale, aprobate prin actul normativ sus-menționat.

Deși la emiterea

actelor administrative deduse judecății a fost avut în vedere același cod de

boală, fără schimbarea stării de sănătate a recurentei-reclamante, se constată

că, fără temei legal, s-a procedat la modificarea încadrării inițiale, prin

încadrarea în gradul de handicap mediu.

De altfel, prin

documentația care a stat la baza emiterii acestor acte și prin apărările

formulate în cauză, intimatul-pârât nu a justificat în mod obiectiv schimbarea

încadrării recurentei-reclamante într-un alt grad de handicap, ceea ce este de

natură să-i afecteze drepturile recunoscute prin Legea nr. 448/2006 și acordate

prin Certificatul din 28 august 2007, eliberat de Consiliul Local al Sectorului

6 - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

În consecință, actele

administrative contestate nu corespund situației concrete în care se află

recurenta-reclamantă, din cauza afecțiunilor diagnosticate, fiind emise în mod

nelegal numai după o examinare formală a datelor și a rezultatelor analizelor

medicale standard.

Din acest motiv, se

constată că a fost greșit respinsă acțiunea în anulare formulată de

recurenta-reclamantă și dovedită de aceasta prin probe concludente, referitoare

atât la starea sa de sănătate, cât și la deficiența funcțională definită în

criteriile medico-psihosociale, ca fiind corespunzătoare gradului de handicap

accentuat.

Împotriva Deciziei

nr. 461 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, a formulat contestație în anulare T.N., invocând prevederile art. 317

și 318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației, care reprezintă, în ansamblu, o reiterare a motivelor și

argumentelor invocate în fața instanțelor de fond și de recurs, se susține, în

esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere

referitor la "repunerea în situația anterioară, conform gradului

corespunzător, și restituirea pecuniară de la data încetării acestui

drept", reieșind, deci, că temeiul contestației în anulare îl reprezintă

dispozițiile art. 318 teza a doua C. proc. civ.

Examinând decizia

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

contestatoare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta

Curte constată că este neîntemeiată contestația în anulare, după cum se va

arăta în continuare.

Conform prevederilor

art. 318 teza a doua C. proc. civ., invocate de contestatoare în cererea

formulată, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când (...) instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare".

Aceste dispoziții

legale au în vedere omisiunea instanței de a examina motivele de recurs, unul

sau mai multe dintre acestea, indicate expres de recurent în cererea formulată,

în situația în care recursul a fost respins sau admis numai în parte.

În cauză, însă,

recursul a fost admis în totalitate, cu consecința admiterii acțiunii

reclamantei, astfel cum aceasta a fost formulată, respectiv anularea actelor

contestate și obligarea pârâtului la emiterea unui nou act, care să fie conform

situației concrete în care se află recurenta-reclamantă, atestată de actele

medicale.

Prin cererea de

recurs s-a susținut că instanța de fond nu a procedat la o examinare atentă a

tuturor documentelor depuse în cauză, stabilind în mod neîntemeiat că

încadrarea recurentei-reclamante în gradul de handicap mediu a fost corectă.

Raportat la această

susținere, pe care instanța de recurs a încadrat-o în cazul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul și modificată sentința

instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă.

Așadar, cum nu ne

aflăm în situația prevăzută de art. 318 teza a doua C. proc. civ. - de

respingere sau admitere numai în parte a recursului - se constată că este

neîntemeiată contestația în anulare, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de T.N. împotriva Deciziei nr. 461 din 30 ianuarie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ