ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 182/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.Ș. În motivare, a arătat reclamantul că prin Cererea nr. P7031/10 din 25 mai 2010 adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea domnului A.Ș., în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. S-a arătat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/l/772 din 30 martie 2012 și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul A.Ș.

a fost recrutat în calitate de informator în 1971, de Grupa de Informații Externe din cadrul I.J.S. Olt, pentru încadrarea informativă a cetățenilor străini care vizitează orașul Slatina. În anul 1973, pârâtul s-a transferat cu serviciul de la O.N.T. Slatina la Complexul Turistic "Parc" din Slatina, motiv pentru care a fost preluat în legătura Biroului 3 la Securitatea județeană. Astfel, între 1973 - 1975, a fost instruit să supravegheze turiștii străini care se cazează la hotel, a cetățenilor români care intră în legătură cu aceștia, precum și a specialiștilor străini din cadrul obiectivelor economice din județul Olt. Din 1975, persoana verificată a fost trecută în categoria rezidenților, sub numele conspirativ "P.". În 1978, a fost transferat cu serviciul la T.C.M.

Turnu Măgurele și este preluat, în această calitate, în legătura Serviciului 2. În anul 1983 s-a propus încetarea legăturii cu pârâtul deoarece frecvența cu care schimba locurile de muncă îl lipsea de posibilitatea de a culege informații din cauza necunoașterii mediilor respective. A precizat reclamantul că în baza art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008, persoanele care au avut calitatea de rezident al Securității, respectiv au coordonat activitatea informatorilor, sunt considerate colaboratori ai Securității, fără a fi necesară și îndeplinirea altor condiții. În speță, s-a precizat că pârâtul a coordonat activitatea mai multor informatori, așa cum rezultă din probele depuse în susținerea acțiunii.

1.2. Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 6529 din 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A.Ș., ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul A.Ș. a dat un angajament olograf în sensul de a sprijini în mod secret, organizat și activ organele de Securitate în activitatea pe o care desfășoară pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului și pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii socialiste. Curtea de apel a reținut că dintr-o interpretare logică și ținând cont de scopul O.U.G.

nr. 24/2008, deconspirarea Securității și constatarea "calității" corespunzătoare de "colaborator" sau "lucrător" nu privește orice informator al Securității și nici măcar orice ofițer sau subofițer de Securitate sau de Miliție cu atribuții pe linie de Securitate, ci doar pe aceia care întrunesc și restul condițiilor de la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din actul normativ menționat. Instanța de fond a considerat că pentru atribuirea calității de colaborator trebuie ca și în cazul rezidenților să fie îndeplinite celelalte două condiții reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008, respectiv prin informațiile furnizate să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

S-a precizat că în cauză nu sunt îndeplinite aceste două condiții, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. 2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs s-a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că în cazul rezidenților, pentru a se constata calitatea de colaborator, legiuitorul nu a prevăzut ca persoanele respective să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 2.2. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, starea de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Pârâtul A.Ș. a fost recrutat ca rezident al informatorilor, de către organele de Securitate, semnând în acest sens un angajament cu Inspectoratul Județean Olt al Ministerului de Interne. În această calitate a coordonat activitatea mai multor informatori ai Securității, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei de către reclamant, iar pentru serviciile furnizate organelor de Securitate a fost remunerat corespunzător. În cauza de față se pune în discuție stabilirea calității de rezident al Securității, respectiv dacă pentru a se stabili o astfel de calitate, persoana responsabilă trebuie ca prin activitățile desfășurate să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului în scopul susținerii regimului totalitar comunist, adică să fie îndeplinite în totalitate condiționalitățile reglementate în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Înalta Curte arată că prin art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost definită noțiunea de colaborator al Securității. Astfel, textul menționat reglementează trei ipoteze pentru această categorie, respectiv furnizarea de informații, punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau altui spațiu pe care îl deținea și calitatea de rezident. Prima ipoteză privește furnizarea de informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În cazul rezidenților, adică a acelor persoane care coordonau activitatea informatorilor, legiuitorul nu a impus nicio condiție suplimentară, așa cum s-a formulat în cazul primei ipoteze a normei de drept.

Calitatea de colaborator în cazul rezidenților nu a fost supusă niciunei condiționalități, astfel că nu se pot extinde condițiile reglementate în cazul primei ipoteze și pentru această ultimă categorie, simpla calitate de rezident conducând la atribuirea calității de colaborator. Prima instanță și-a întemeiat interpretarea normei de drept în discuție pe scopul legii, dar acest aspect ar putea avea relevanță în situația în care ar exista o ambiguitate a reglementării, or, în cauză, textul este clar. Trebuie precizat că atributul reglementării revine exclusiv puterii legiuitoare, iar aplicarea și interpretarea aparține judecătorului, care nu poate adăuga sau suprima o normă de drept, pentru motivul că aceasta ar înfrânge scopul legii.

În concluzie, pârâtul se încadrează în ipoteza reglementată de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că recursul declarat de C.N.S.A.S. se va admite, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și constatării calității de colaborator al Securității a pârâtului A.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 6529 din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului. Constată calitatea pârâtului A.Ș. de colaborator al Securității. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ