ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3784/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 53 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.M.

împotriva Rezoluției nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia la data de 30 decembrie 2011 și a Rezoluției din 28 februarie

2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia în dosarul 49/l 1/2/2011.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin Rezoluția nr. 734/P/2011 emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații F.N. și R.L. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 247 C. pen., întrucât cercetările

prealabile efectuate nu au relevat aspecte care să conducă la existența unor

indicii de săvârșire a vreunor infracțiuni de către cei doi judecători.

Pentru a se dispune astfel, s-au reținut

următoarele:

Prin plângerea penală formulată, S.M. a

solicitat a se efectua cercetări față de F.N. și R.L., judecători în cadrul

Judecătoriei Orăștie, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen., art. 247 C. pen., constând în aceea că judecătorii respectivi, în mod

abuziv, cu prilejul judecării Dosarului civil nr. 908/272/2010 al Judecătoriei

Orăștie, unde partea vătămată avea calitatea de reclamant, au respins audierea

martorului său C.I., pe motiv că este rudă de gradul II cu pârâtul, deși în

realitate nu era adevărat.

Din actele premergătoare urmăririi penale

efectuate în cauză, au rezultat următoarele:

Prin plângerea formulată, S.M. a reclamat

încălcarea de către cei doi magistrați a unor drepturi procedurale, care însă

puteau fi atacate odată cu fondul cauzei. Mai mult, chiar recurentul-petent a

înțeles, în prezența apărătorului ales, la termenul din data de 11 octombrie

2010, atitudinea instanței, și l-a înlocuit pe martorul C.I. cu martora P.M.,

cu privire la relatarea acelorași aspecte. Având în vedere aceste aspecte, s-a

apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților F.N. și R.L. săvârșirea

vreunei infracțiuni prevăzute de legea penală.

Împotriva Rezoluției nr. 734/P/2011 emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011, petentul

S.M. a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată, prin Rezoluția nr.

49/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de 28

februarie 2012.

Verificând Rezoluțiile nr. 734/P/2011 și nr.

49/l 1/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia conform

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că plângerea

formulată de petentul S.M. este nefondată.

Astfel, instanța de fond a reținut că prin

plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în

dosar 734/P/2011 petentul S.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a

judecătorilor F.N. și R.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

prev. de art. 246, 247 C. pen.

În motivarea plângerii petentul a susținut că

judecătorii în mod nelegal nu au încuviințat audierea martorului C.I. susținând

în mod nereal că este rudă în grad prohibit.

Prin Rezoluția nr. 734/P/2011 emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții F.N. și R.L. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 246 și 247 C. pen.

În motivarea rezoluției s-a susținut că

cercetările prealabile efectuate nu au relevat aspecte care să conducă la

existența unor indicii de săvârșire a vreunor infracțiuni de către cei doi

judecători iar plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă

ca nefondată prin rezoluția din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 49/11/2/2011.

în motivarea soluției de către instanța de

fond, s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat

date, indicii, informații ori dovezi din care să rezulte reaua credință a

magistraților în soluționarea cauzei deduse judecății, instanța de fond apreciind

că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale.

Astfel, prin plângerea formulată petentul a

susținut că în exercitarea atribuțiilor de serviciu cei doi judecători au

respins audierea unui martor propus de acesta în susținerea pretențiilor.

în mod justificat s-a reținut însă de către

organele de cercetare penală că nu există nici un indiciu privind exercitarea

cu rea-credință a atribuțiilor profesionale de către cei doi judecători, de

altfel nici din conținutul plângerii nerezultând indicii în acest sens.

Nemulțumirea petentului în legătură cu modul în care instanța a înțeles să

soluționeze în cadrul activității jurisdicționale o cerere a acestuia, neputând

constitui temei pentru începerea urmăririi penale față de judecători,

activitatea de judecată putând fi supusă doar unui control jurisdicțional prin

exercitarea căilor legale de atac.

Față de cele arătate, în temeiul art. 278

1

alin. (1) pct. 8 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia, prin

Sentința penală nr. 53 din 26 aprilie 2012, a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul S.M. împotriva Rezoluției nr. 734/P/2011 emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 și a

rezoluției din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar 49/11/2/2011 și în temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe petent să plătească statului suma de 100

RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva Sentinței sus-menționate a declarat

recurs petentul S.M.

Recursul declarat de petiționar împotriva

Sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (7) și

8 din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre

soluțiile prevăzute la literele a,b,c de la alineatul 8.

Conform prevederilor art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în

vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea recurată de petiționar a

fost pronunțată la data de 26 aprilie 2012, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva

acestor hotărâri.

În raport de considerentele expuse, urmează a

fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petentul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 53 din 26 aprilie 2012 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM