ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3784/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 53 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.M. împotriva Rezoluției nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 30 decembrie 2011 și a Rezoluției din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul 49/l 1/2/2011. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin Rezoluția nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații F.N.

și R.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 247 C. pen., întrucât cercetările prealabile efectuate nu au relevat aspecte care să conducă la existența unor indicii de săvârșire a vreunor infracțiuni de către cei doi judecători. Pentru a se dispune astfel, s-au reținut următoarele: Prin plângerea penală formulată, S.M. a solicitat a se efectua cercetări față de F.N. și R.L., judecători în cadrul Judecătoriei Orăștie, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., constând în aceea că judecătorii respectivi, în mod abuziv, cu prilejul judecării Dosarului civil nr. 908/272/2010 al Judecătoriei Orăștie, unde partea vătămată avea calitatea de reclamant, au respins audierea martorului său C.I., pe motiv că este rudă de gradul II cu pârâtul, deși în realitate nu era adevărat.

Din actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, au rezultat următoarele: Prin plângerea formulată, S.M. a reclamat încălcarea de către cei doi magistrați a unor drepturi procedurale, care însă puteau fi atacate odată cu fondul cauzei. Mai mult, chiar recurentul-petent a înțeles, în prezența apărătorului ales, la termenul din data de 11 octombrie 2010, atitudinea instanței, și l-a înlocuit pe martorul C.I. cu martora P.M., cu privire la relatarea acelorași aspecte. Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților F.N. și R.L. săvârșirea vreunei infracțiuni prevăzute de legea penală. Împotriva Rezoluției nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011, petentul S.M.

a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată, prin Rezoluția nr. 49/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de 28 februarie 2012. Verificând Rezoluțiile nr. 734/P/2011 și nr. 49/l 1/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că plângerea formulată de petentul S.M. este nefondată. Astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 734/P/2011 petentul S.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor F.N. și R.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246, 247 C. pen.

În motivarea plângerii petentul a susținut că judecătorii în mod nelegal nu au încuviințat audierea martorului C.I. susținând în mod nereal că este rudă în grad prohibit. Prin Rezoluția nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții F.N. și R.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 247 C. pen. În motivarea rezoluției s-a susținut că cercetările prealabile efectuate nu au relevat aspecte care să conducă la existența unor indicii de săvârșire a vreunor infracțiuni de către cei doi judecători iar plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 49/11/2/2011.

în motivarea soluției de către instanța de fond, s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat date, indicii, informații ori dovezi din care să rezulte reaua credință a magistraților în soluționarea cauzei deduse judecății, instanța de fond apreciind că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Astfel, prin plângerea formulată petentul a susținut că în exercitarea atribuțiilor de serviciu cei doi judecători au respins audierea unui martor propus de acesta în susținerea pretențiilor. în mod justificat s-a reținut însă de către organele de cercetare penală că nu există nici un indiciu privind exercitarea cu rea-credință a atribuțiilor profesionale de către cei doi judecători, de altfel nici din conținutul plângerii nerezultând indicii în acest sens.

Nemulțumirea petentului în legătură cu modul în care instanța a înțeles să soluționeze în cadrul activității jurisdicționale o cerere a acestuia, neputând constitui temei pentru începerea urmăririi penale față de judecători, activitatea de judecată putând fi supusă doar unui control jurisdicțional prin exercitarea căilor legale de atac. Față de cele arătate, în temeiul art. 278 1 alin. (1) pct. 8 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentința penală nr. 53 din 26 aprilie 2012, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M. împotriva Rezoluției nr. 734/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 30 decembrie 2011 și a rezoluției din 28 februarie 2012 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar 49/11/2/2011 și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe petent să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva Sentinței sus-menționate a declarat recurs petentul S.M. Recursul declarat de petiționar împotriva Sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (7) și 8 din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la literele a,b,c de la alineatul 8. Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 26 aprilie 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 53 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM